Barbu Alinescu
 | Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în mai 2015 |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Barbu Alinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (62 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general de brigadă |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Barbu E. Alinescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un general român, care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.[2]
Studii[modificare | modificare sursă]
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu 1908 - 1910, Școala Specială de Geniu, Școala de Tragere a Infanteriei, Școala Superioară de Război 1919 - 1921, curs de organizarea transmisiunilor Școala Versailles 1925
Grade militare[modificare | modificare sursă]
- iulie 1910 - sublocotenent,
- octombrie 1913 - locotenent,
- noiembrie 1916 - căpitan,
- septembrie 1917 - maior,
- iulie 1927 - locotenent colonel,
- ianuarie 1934 - colonel,
- octombrie 1939 - general de brigadă,
- octombrie 1942 - rezervă
Funcții[modificare | modificare sursă]
- 1932 - Comandant provizoriu al Regimentului 2 Căi Ferate, a luat parte la Manevrele Regale;
- 1934 - Comandantul Școlii de Aplicații pentru Geniu;
- 1936 - Comandantul Regimentului 5 Pionieri;
- 1936 - Comandant la Centrul de Instrucție al Geniului;
- 1939 - Comandantul Brigăzii 1 Pionieri;
- 15 iulie 1942 - Comandantul Transmisiunilor;
- 1 august 1942 - Comandant al Diviziei 4 Infanterie.
- 1944 - Director al Inspectoratului General al Pregătirii Premilitare și Educației Extrașcolare; Secretar General al Subsecretariatului de Stat al Educației Extrașcolare
Pe 27 noiembrie 1942 a fost trecut în rezervă, alături de alți generali, de Mareșalul Antonescu pentru incapacitate, corupție sau vinovați de retragerea haotică din Basarabia,
A participat la Campania din 1913 (Bulgaria – la Bicla Slatina – comandant de pluton în Compania 2 Pionieri);
Campania 1916 – 1918 la Turtucaia apoi lucrări Fluviale la Zimnicea (Petroșani).
A decedat la 30 noiembrie 1952, la București.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Medalia "Avântul Țărei” din 1913;
- Medalia "Crucea Comemorativă” a războiului 1916 – 1918 cu bretea Turtucaia;
- Medalia "Victoria”;
- "Semnul Onorific de Aur pentru 25 ani Serviciu”;
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor cu însemne militare (9 mai 1941)[3]- Ordinul "Steaua României” clasa a IV-a de Pace.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b E. Barbu Alinescu
- ^ Biography of Major-General E. Barbu Alinescu (1890 – 1952), Romania, generals.dk
- ^ Decretul regal nr. 1.300 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.486.
