Sari la conținut

Barbara Laage

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Barbara Laage

Barbara Laage pe coperta revistei „V” (1951)
Date personale
Nume la naștereClaire Colombat
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Menthon-Saint-Bernard, Haute-Savoie, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedată (67 de ani)[6][7] Modificați la Wikidata
Deauville, Normandia de Jos, Franța[5] Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
producătoare
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeJanine Antoinette Laage
Ani de activitate1942–1973
Prezență online

Barbara Laage (n. , Menthon-Saint-Bernard, Haute-Savoie, Franța – d. , Deauville, Normandia de Jos, Franța) a fost o actriță și producătoare de film franceză. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Lizzie MacKay (1952), Act de iubire (1953), Asasini fără voie (1956), Caidul (1960), Domiciliul conjugal (1960) și Paris Blues (1961).

Barbara Laage și-a făcut debutul în teatru în 1942 și a apărut și în cabaret cu mare succes. În 1946 a plecat în SUA pentru că rolul Doamnei din Shanghai a fost de fapt scris pentru ea, dar apoi Orson Welles i-a dat rolul partenerei sale de atunci Rita Hayworth. Primul ei rol principal a fost cel al Euginiei Taris, alături de Van Heflin, în filmul dramatic B.F.'s Daughter (1948). A devenit faimoasă ca Lizzie McKay în adaptarea cinematografică a piesei La Putain respectueuse (1952) a lui Jean-Paul Sartre. Predominant în cinematografia americană, de exemplu, alături de Kirk Douglas în Act de iubire de Anatole Litvak sau ca partener al lui Gene Kelly în Drumul fericirii, ea joacă printre altele în Franța cu în Asasini fără voie de Alex Joffé iar în anii 60, printre altele în Paris Blues al lui Martin Ritt alături de Paul Newman și în două filme germane: Orientalische Nächte cu Karl Lieffen și Georg Jacoby Une nuit à Monte Carlo cu Eddie Constantine și Gunnar Möller.

În Domiciliul conjugal de François Truffaut, în 1970, ea este implicată într-o scenă legendară pe care Woody Allen a adaptat-o ​​mai târziu pentru filmul său The Urban Neurotician: în timp ce Claude Jade vorbește cu vecinul ei din casa scării despre căsătoria ei cu Jean-Pierre Léaud, el face același lucru în cafenea cu colegul său de birou, cu sunetul și imaginea ironică a Barbarei Laage într-un context ironic al conversațiilor.

Au urmat două roluri secundare în anii 1970: în Défense de savoir cu Jean-Louis Trintignant și în Proiecție privată cu Jane Birkin. Barbara Laage a jucat ultimul ei rol în Une place forte de Guy Jorré (1976).[8]

A decedat în 1988 la Deauville, unde locuia de câțiva ani.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Bibliothèque nationale de France. „Barbara Laage” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  2. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Barbara Laage” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  3. ^ „Barbara Laage” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  4. ^ „Barbara Laage”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în . 
  5. ^ a b „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în . 
  6. ^ http://www.cineartistes.com/?page=images&id=862&type=3.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Barbara Laage”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în . 
  8. ^ de Kay Weniger: Das große Personenlexikon des Films. Die Schauspieler, Regisseure, Kameraleute, Produzenten, Komponisten, Drehbuchautoren, Filmarchitekten, Ausstatter, Kostümbildner, Cutter, Tontechniker, Maskenbildner und Special Effects Designer des 20. Jahrhunderts. volum 4: H – L. Botho Höfer – Richard Lester. Schwarzkopf & Schwarzkopf, Berlin 2001, ISBN 3-89602-340-3, p. 532.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]