Banca Norvegiei
| Banca Norvegiei Norges Bank | |
 | |
 Sediul central al băncii | |
| Sediul central |  Oslo, Norvegia |
|---|---|
| Înființare | |
| Președinte | Ida Wolden Bache |
| Banca Centrală din | Norvegia |
| Monedă | coroană norvegiană |
| Cod ISO 4217 | NOK |
| Rezerve | 78 999 milioane de dolari[1] |
| Baza ratei de depozit | 4.25% (iunie 2025)[2] |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont X | |
Modifică date / text  | |
Banca Norvegiei (în norvegiană Norges Bank) este banca centrală a Regatului Norvegiei. Este responsabilă de administrarea Fondului de pensii al guvernului norvegian, care este cel mai mare fond suveran de investiții din lume.[3]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Istoria băncii centrale a Norvegiei datează din 1816, când, la doi ani după separarea de Danemarca și unirea cu Suedia, Norges Bank a fost înființată printr-o lege a Stortingului (Parlamentul norvegian) la 14 iunie. Banca a decis apoi că unitatea monetară va fi rixdollar, împărțit în 120 de skilling sau cinci rigsort de câte 24 de skilling fiecare.[4]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sediul central al Norges Bank a fost mutat temporar la Londra în 1940,[5] deoarece guvernul norvegian în exil a înființat un nou consiliu de administrație. Rezervele de aur ale băncii au fost evacuate prin Åndalsnes, Molde și Tromsø la Londra,[6] și apoi la New York și Ottawa. Acest aur și celelalte rezerve valutare ale băncii au fost sub controlul consiliului de administrație din Londra. În același timp, banca și-a continuat operațiunile în Norvegia sub conducerea nazistă până la sfârșitul războiului și demisia consiliului de administrație de la Londra. O comisie de anchetă postbelică a concluzionat că conducerea băncii din Oslo adoptase o atitudine fermă și corectă față de autoritățile naziste.[7]
În 1962, Autoritatea de Supraveghere a Monetăriei și Monetăria Regală au fost transferate de la stat la Norges Bank.
În martie 2025, Norges Bank Investment Management a anunțat achiziționarea de la RWE a unei participații de 49% la două parcuri eoliene offshore aflate în construcție în Danemarca și Germania, pentru 1,4 miliarde de euro (1,5 miliarde de dolari). Această achiziție include participații la proiectele eoliene Nordseecluster și Thor ale RWE, despre care se așteaptă să aibă o capacitate combinată de 2,64 gigawați, suficientă pentru a alimenta peste 2,6 milioane de locuințe. Tranzacția reduce investițiile nete ale RWE cu aproximativ 4 miliarde de euro, în timp ce RWE va continua să efectueze construcția și operarea.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Norway Foreign Exchange Reserves, 1997 – 2025 | CEIC Data” (în engleză). www.ceicdata.com. Accesat în .
- ^ „Rate decision December 2023” (în engleză). www.norges-bank.no. Accesat în .
- ^ „Largest And Global Sovereign Wealth Fund Institute | SWFI”. www.swfinstitute.org. Accesat în .
- ^ Brief history of Norges Bank (în engleză), arhivat din original la , accesat în
- ^ Levenhagen, Lea (). „Central Banking in Troubled Times – Norges Bank in London Exile” (în engleză). The London Moment. Accesat în .
- ^ Walker, Brian (). „When Germany Attacked Norway It Aimed to Capture the Country's Gold. The Norwegians Stayed One Step Ahead” (în engleză). HistoryNet. Accesat în .
- ^ Stewart, Cindy Kay (). „The Rescue of Norway's Gold” (în engleză). WWII Christian Fiction. Accesat în .
- ^ „Norway sovereign wealth fund buys offshore wind farms stakes for $1.5 bln”, Reuters (în engleză), , accesat în
