Bab edh-Dhra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bab edh-Dhra
Restes de murs de la ciutat de l'edat del bronze.
Restes de murs de la ciutat de l'edat del bronze.
Generalități
Coordonate31°15′14″N 35°32′03″E ({{PAGENAME}}) / 31.2539°N 35.5342°E
Istoric
Note sit
Modifică date / text Consultați documentația formatului


Bab edh-Dhra (Bâb edh-Dhrâʿarabă باب الذراع) este locul unui oraș din epoca bronzului timpurie situat în apropiere de Marea Moartă, pe malul sudic al Wadi Kerak cu date în EB IB, EB II, EB II-III și EB IVA.[1] Bab edh-Dhra a fost descoperit în 1924 într-o expediție condusă de William F. Albright.[2] Artefacte de la Bab edh-Dhra sunt expuse la Muzeul de la cel mai de jos loc de pe Pământ, Iordania; Karak Muzeul arheologic din Iordania; Muzeul Kelso Bible Lands găzduit la Pittsburgh Theological Seminary din Pittsburgh, PA, SUA; Muzeul Gustav Jeeninga al Bibliei și Studiilor din Orientul Apropiat din Anderson, IN, SUA; și British Museum din Londra.

Cauzele căderii; Teoria Sodomei[modificare | modificare sursă]

Numele antic al Bab-edh-Dhra rămâne încă neidentificat.[3] Unii cercetători biblici susțin că acesta a fost locul „Sodomei”[4]. Alți arheologi nu sunt de acord.[5]

Spre deosebire de ruinele vecine de la Numeira, Bab edh-Dhra nu pare să fi fost distrus de un incendiu semnificativ.[6] Numeira și Bâb edh-Dhrâʿ au fost distruse în momente diferite, la aproximativ 250 de ani distanță. În timp ce primele concluzii ale lui Rast și Schaub, că Bâb edh-Dhrâʿ și Numeira au fost distruse aproximativ în același timp (adică 2350-2067 î.Hr.), sunt adesea raportate, acum se știe că distrugerea lor individuală a fost separată de aproximativ două secole și jumătate (250 de ani), cu distrugerea lui Bâb edh-Dhrâʿ la cca. 2350 î.Hr.[7][8][9] și Numeira la cca. 2600 î.Hr.[10][9] În schimb, dovezile arheologice sugerează că situl a fost abandonat de locuitorii săi, dar și că „a suferit expunere la foc”.[8][11]

Alte motive posibile care acest sit nu poate fi biblica Sodoma sunt pentru că satul a fost prea mic (10 acri), nu era în zona geografică desemnată în Biblie[12] și nu a existat în perioada de timp potrivită. Bab Edh-Dhraʿ a fost distrus în 2350 î.Hr. (perioada bronzului timpuriu), în timp ce majoritatea cercetătorilor biblici cred că Patriarhii au trăit în perioada bronzului mijlociu (2166-1550 î.Hr.).[13]

Susținătorii teoriei Sodomei de Sud au susținut că, la o examinare mai atentă a relatării biblice, acest lucru se potrivește cu descrierea geografică a locului în care s-ar afla Sodoma. De asemenea, ei susțin că un interval de timp stabilit pentru distrugerea sa nu este neapărat fiabil.[14] Susținătorii teoriei Sodomei sudice au prezentat diverse ipoteze pentru a explica cauzele abandonării sale. Rast a sugerat un cutremur sau un atac extern.[6] Zăcăminte de bitum și petrol au fost găsite în zonă, care conțin sulf și gaze naturale (așa cum fac în mod normal astfel de zăcăminte), iar o teorie sugerează că un buzunar de gaze naturale a dus la incinerarea orașului. Cu toate acestea, arheologii care au lucrat la fața locului nu au găsit nicio dovadă a unei conflagrații sau, într-adevăr, a vreunui fel de catastrofe care să explice părăsirea bruscă a locuitorilor săi.

Cimitir[modificare | modificare sursă]

Două cimitire mari cunoscute sub numele de Khirbet Qazone (sau Qayzune) sunt situate lângă drumul modern (autostrada 50) de la ruinele ocupaționale ale Bab edh-Dhra și datează din prima parte a epocii timpurii a bronzului (EBA, cca. 3300-2000 î.Hr.) până când au fost abandonate în cele din urmă în 2350 î.Hr. Datele din această secțiune a articolului sunt raportate din cercetările asupra cimitirelor, publicate de Chesson și Schaub în 2007.[15][16] S-au folosit trei faze de utilizare, cu stiluri diferite de înmormântare.

Mormintele puț[modificare | modificare sursă]

În epoca bronzului timpuriu IA (3500-3100 î.Hr.) stilul mormintelor puț⁠(d) sau morminte osuar au fost folosite cu o valoare estimată de 20.000 de morminte[17][18] Gropile au variat în dimensiune de la 0.6 - 0.9 metri (2-3 picioare) în diametru și aproximativ 0.9 metri (3 picioare) adâncime.[3] These graves belong to the pre-urban period of the site and date to about 3150-3000 BC.

  • Morminte puţ din epoca bronzului timpuriu IA, tulburate de jefuitori, cimitirul Bab edh-Dhra
    Morminte puţ din epoca bronzului timpuriu IA, tulburate de jefuitori, cimitirul Bab edh-Dhra
  • Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
    Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
  • Bab edh-Dhra, deal cumorminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
    Bab edh-Dhra, deal cumorminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)

Osuare[modificare | modificare sursă]

Osuare de la începutul epocii bronzului III, cimitirul Bab edh-Dhra

În perioada timpurie a epocii bronzului II (3100-2650 î.Hr.) și III (2650-2350 î.Hr.), metoda folosită pentru înmormântare au fost clădirile dreptunghiulare din cărămizi tencuite numite osuare. Toate rămășițele umane identificate la Bâb edh-Dhrâʿ, au fost limitate la cimitire (morminte osuar) și nu se găsesc în stratul de distrugere al orașului.[19]

În jurul anului 2900 î.e.n., locuitorii din Bab edh-Dhra au abandonat mormintele subterane pentru osuarele supraterane din cimitir.[20] Osuarele dreptunghiulare semănau cu casele rezidențiale ale orașelor, dar cu trepte în interior care duceau până la o podea pietruită unde printre decedați erau așezate obiecte personale precum mărgele, textile, ceramică și alte obiecte din piatră și metal.[15] Distrugerea clădirilor-osuar a avut loc în timpul distrugerii orașului în 2350 î.Hr.[6] Au fost excavate patru case[21] și alte două parțial excavate cu stâlpi de ușă ortostaturi bine îmbrăcate, fiecare cu o înălțime de peste un metru, cu un cadru de ușă din lemn, iar în interiorul pragului podeaua era plină de cranii și ceramică. Clădirile au variat în dimensiune de la 11.50 X 5.50 metri (37x18 ft) la 7 x 5 metri (23 x 16 ft).[22]

Bab edh-Dhra, teren de înmormântare din epoca bronzului în câmpie (Cimitirul C)

Mormintele tumuli[modificare | modificare sursă]

Înmormântarea grămadă⁠(d) (sau mormântul tumul, care datează din epoca timpurie a bronzului III (2650-2300 î.Hr.), a fost cea mai recentă formă de înmormântare găsită la locul respectiv.[22] Erau morminte circulare supraterane, realizate din mudbrick (case circulare de charnel) în care s-au găsit dovezi ale diferitelor practici mortuare.[23][21][15]Mormântul era o groapă de mică adâncime în care trupul este așezat cu ceramică și un pumnal cu un morman rotund de pietre îngrămădite deasupra (numit astfel tumul). Erau mormintele folosite de cei care au cucerit cetatea si au ars-o.[3][21]

  • Poarta epocii de bronz timpuriu de la Bab edh-Dhra cu vedere la capătul sudic al Mării Moarte.
    Poarta epocii de bronz timpuriu de la Bab edh-Dhra cu vedere la capătul sudic al Mării Moarte.
  • Bab Edh-Dhra EB mudbrick vedere la NW
    Bab Edh-Dhra EB mudbrick vedere la NW
  • O clădire din cărămidă tencuită cu noroi din epoca de bronz timpurie expusă la Bab edh-Dhra în 2014.
    O clădire din cărămidă tencuită cu noroi din epoca de bronz timpurie expusă la Bab edh-Dhra în 2014.
  • Bab edh-Dhra, rămășițe de zid ale orașului din epoca bronzului
    Bab edh-Dhra, rămășițe de zid ale orașului din epoca bronzului
  • Începutul epocii bronzului III, osuar din cimitiul Bab edh-Dhra
    Începutul epocii bronzului III, osuar din cimitiul Bab edh-Dhra
  • Începutul epocii bronzului III, osuar din cimitiul Bab edh-Dhra
    Începutul epocii bronzului III, osuar din cimitiul Bab edh-Dhra
  • Morminte ouţ din epoca bronzului timpuriu IA, tulburate de jefuitori, cimitirul Bab edh-Dhra
    Morminte ouţ din epoca bronzului timpuriu IA, tulburate de jefuitori, cimitirul Bab edh-Dhra
  • Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
    Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
  • Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
    Bab edh-Dhra, deal cu morminte puţ din epoca bronzului (Cimitirul A)
  • Bab edh-Dhra, teren de înmormântare din epoca bronzului în câmpie (Cimitirul C)
    Bab edh-Dhra, teren de înmormântare din epoca bronzului în câmpie (Cimitirul C)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ James M. Weinstein, "A New Set of Radiocarbon Dates from the Town Site", in Bab Edh-Dhraʿ: Excavations at the Town Site: 1975-1981: Part 1 Text, ed. Walter E. Rast and R. Thomas Schaub, vol. 1, 2 vols., Reports of the Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan 2 (Winona Lake: Eisenbrauns, 2003), 638–48.
  2. ^ William Foxwell Albright, The Archaeology of Palestine and the Bible, The Richards Lectures Delivered at the University of Virginia (New York, NY: Flavell, 1935), 134–137.
  3. ^ a b c Avraham Negev and Shimon Gibson, eds., „Bab Edh-Dhra”, in Archaeological Encyclopedia of the Holy Land, 3rd ed. (New York: Continuum International, 2001), p. 66
  4. ^ Kris J. Udd, "Bab Edh-Dhraʿ, Numeira, and the Biblical Patriarchs: A Chronological Study." Ph.D. diss., Andrews University, 2011.
  5. ^ William F. Albright, "The Archæological Results of an Expedition to Moab and the Dead Sea", Bulletin of the American Schools of Oriental Research 14 (1924): 2–12; Melvin Grove Kyle and William F. Albright, "Results of the Archaeological Survey of the Ghor in Search for the Cities of the Plain", Bibliotheca Sacra 81 (1924): 276–91; Steven Collins, "If You Thought You Knew the Location of Sodom and Gomorrah... Think Again", Biblical Research Bulletin 7, no. 4 (2007): 1–6;
  6. ^ a b c Walter E. Rast, "Bab Edh-Dhraʿ". Edited by David Noel Freedman, Gary A. Herion, David F. Graf, and John David Pleins. Anchor Bible Dictionary (New York, N.Y.: Doubleday, 1996): 1:560.
  7. ^ Walter E. Rast, "Bronze Age Cities along the Dead Sea", Archaeology 40, no. 1 (1987): 47
  8. ^ a b Walter E. Rast, "Bab Edh-Dhraʿ and the Origin of the Sodom Saga", in Archaeology and Biblical Interpretation: Essays in Memory of D. Glenn Rose, ed. Leo G. Perdue, Lawrence E. Toombs, and Gary L. Johnson (Atlanta, Ga.: Knox, 1987), 185–201
  9. ^ a b Chesson and Schaub (2007), "Life...", p. 247
  10. ^ Jack Donahue, "Geologic Reconstruction of Numeira", Bulletin of the American Schools of Oriental Research 255 (Summer 1984): 87; Michael David Coogan, "Numeira 1981", Bulletin of the American Schools of Oriental Research 255 (Summer 1984): 81
  11. ^ R. Thomas Schaub, and Walter E. Rast. The Southeastern Dead Sea Plain Expedition: An Interim Report of the 1977 Season. The Annual of the American Schools of Oriental Research 46. Boston, Mass.: American Schools of Oriental Research, 1979.
  12. ^ http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=13%7CGenesa 13:10-12
  13. ^ John J. Bimson, "Archaeological Data and the Dating of the Patriarchs", Essays on the Patriarchal Narratives. Leicester: IVP (1980). 59–92; J. Randall Price, The Stones Cry Out: What Archaeology Reveals About the Truth of the Bible (Eugene, Oreg.: Harvest House, 1997), 92.
  14. ^ Wood, Bryant G. (). „The Discovery of the Sin Cities of Sodom and Gomorrah”. Bible and Spade. 12: 66–88. 
  15. ^ a b c Chesson and Schaub (2007), "Death...", p. 256.
  16. ^ Konstantinos D. Politis, "The Discovery and Excavation of the Khirbet Qazone Cemetery and Its Significance Relative to Qumran", in Qumran. The Site of the Dead Sea Scroll: Archaeological Interpretations and Debates: Proceedings of a Conference Held at Boston University, November 17–19, 2002, ed. Katharina Galor, Jean-baptiste Humbert, and Jürgen Zangenberg, Studies on the Texts of the Desert of Judah 57 (Leiden: Brill, 2006), 213–22
  17. ^ Paul W. Lapp, "Bab Edh-Dhraʿ", Revue Biblique 73 (1966): 556–61; Paul W. Lapp, "Bab Edh-Dhraʿ Tomb A 76 and Early Bronze I in Palestine", Bulletin of the American Schools of Oriental Research 189 (1968): 12–41
  18. ^ Paul W. Lapp, "Bab Edh-Dhraʿ (RB 1968)", Revue Biblique 75 (1968): 86–93, pls. 3–6a.
  19. ^ Donald J Ortner, "A Preliminary Report on the Human Remains from the Bab Edh-Dhra’ Cemetery", in The Southeastern Dead Sea Plain Expedition: An Interim Report of the 1977 Season, ed. R. Thomas Schaub and Walter E. Rast, Annual of the American Schools of Oriental Research 46 (Boston: ASOR, 1979), 119–32
  20. ^ Walter E. Rast and R. Thomas Schaub, "The Dead Sea Expedition: Bab Edh-Dhraʿ and Numeira, May 24-July 10, 1981", American Schools of Oriental Research Newsletter, no. 4 (1982): 4–12; Walter E. Rast, and R. Thomas Schaub, Bâb edh-Dhrâ‘: Excavations at the Town Site (1975-1981) (Winona Lake: Eisenbrauns, 2003), 64–65
  21. ^ a b c R. Thomas Schaub, and Walter E. Rast, eds., Bab edh-Dhra’: Excavations in the Cemetery Directed by Paul W. Lapp (1965—1967), Reports of the Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan 1 (Winona Lake: Eisenbrauns, 1989)
  22. ^ a b Paul W. Lapp, "The Cemetery at Bab Edh-Dhraʿ, Jordan", Archaeology 19, no. 2 (1966): 106.
  23. ^ Meredith S. Chesson, "Remembering and Forgetting in Early Bronze Age Mortuary Practices on the Southeastern Dead Sea Plain, Jordan", in Performing Death: Social Analyses of Funerary Traditions in the Ancient Near East and Mediterranean, ed. Nicola Laneri, Oriental Institute Seminars 3 (Chicago: The Oriental Institute of the University of Chicago, 2007), 109–23

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chesson, Meredith S., and R. Thomas Schaub. "Death and Dying on the Dead Sea Plain: Fifa, Al- Khanazir and Bab Adh-Dhra` Cemeteries". In Crossing Jordan: North American Contributions to the Archaeology of Jordan, edited by Thomas Evan Levy, P. M. Michèle Daviau, Randall W. Younker, and May Shaer, 253–60. London: Equinox, 2007.
  • Chesson, Meredith S., and R. Thomas Schaub. "Life in the Earliest Walled Towns on the Dead Sea Plain: Numayra and Bab Edh-Dhraʿ". In Crossing Jordan: North American Contributions to the Archaeology of Jordan, edited by Thomas Evan Levy, P. M. Michèle Daviau, Randall W. Younker, and May Shaer, 245–52. London: Equinox, 2007.
  • Graves, David E. The Location of Sodom: Key Facts for Navigating the Maze of Arguments for the Location of the Cities of the Plain. Toronto: Electronic Christian Media, 2016. ISBN: 978-1985830837
  • Rast, Walter E. "Patterns of Settlement at Bab Edh-Dhraʿ". In The Southeastern Dead Sea Plain Expedition: An Interim Report of the 1977 Season, edited by R. Thomas Schaub and Walter E. Rast, 7–34. AASOR 46. Boston, MA: American Schools of Oriental Research, 1979.
  • Rast, Walter E. and R. Thomas Schaub, eds. Bâb edh-Dhrâ'. Excavations at the Town Site (1975–1981). Reports of the Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan 2. Winona Lake: Eisenbrauns, 2003. ISBN: 978-1-57506-088-0
  • Rast, Walter E. and R. Thomas Schaub "Survey of the Southeastern Plain of the Dead Sea, 1973". Annual of the Department of Antiquities of Jordan 19 (1974): 5–53, 175–85.
  • Rast, Walter E., R. Thomas Schaub, David W. McCreery, Jack Donahue, and Mark A. McConaughy. "Preliminary Report of the 1979 Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan". Bulletin of the American Schools of Oriental Research 240 (1980): 21–61.
  • Schaub, R. Thomas. "Bab Edh-Dhraʿ". In The New Encyclopedia of Archaeological Excavations in the Holy Land , edited by Ephraim Stern, Ayelet Levinson-Gilboa, and Joseph Aviram, 1:130–36. Jerusalem: The Israel Exploration Society, 1993.
  • Schaub, R. Thomas. "Bab Edh-Dhraʿ". In The Oxford Encyclopedia of Archaeology in the Near East, edited by Eric M. Meyers, 1:248–51. Oxford: Oxford University Press, 1997.
  • Schaub, R. Thomas. "Southeast Dead Sea Plain". In The Oxford Encyclopedia of Archaeology in the Near East, edited by Eric M. Meyers, 5:62–64. Oxford,: Oxford University Press, 1997.
  • Schaub, R. Thomas, and Walter E. Rast. "Preliminary Report of the 1981 Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan". Bulletin of the American Schools of Oriental Research, no. 254 (1984): 35–60.
  • Schaub, R. Thomas, and Walter E. Rast, eds.: Bab edh-Dhra': Excavations in the Cemetery Directed by Paul W. Lapp (1965—1967), Reports of the Expedition to the Dead Sea Plain, Jordan 1. Winona Lake: Eisenbrauns 1989. ISBN: 978-0-931464-51-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Bab edh-Dhra la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bab_edh-Dhra&oldid=15612649