Bătălia de la Gabbard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bătălia de la Gabbard
Parte din Primul Război Anglo-Olandez  Modificați la Wikidata
Witmont, Battle of the Gabbard.jpg
Bătălia de la Gabbard, 12 June 1653 tablou de Heerman Witmont, ilustreză nava amiral neerlandeză Brederode, la dreapta, în luptă cu nava engleză Resolution, numele din timpul Comunității al navei Prince Royal
Informații generale
Perioadă 12-13 iunie 1653
Loc Bancul Gabbard, Suffolk, Anglia
51°57′N 1°45′E / 51.95°N 1.75°E
Rezultat Victorie decisivă engleză
Beligeranți
Statenvlag.svg Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos Flag of The Commonwealth.svg Comunitatea Angliei
Conducători
Maarten Tromp
Witte de With
Richard Deane
George Monck
Efective
105 nave de război
+ 2 nave de război a doua zi
99 nave de război
+18 nave de război a doua zi
Pierderi
6 nave scufundate
11 nave capturate
1.350 prizonieri
0 nave scufundate
126 morți și 236 răniți

Bătălia de la Gabbard (numită uneori de englezi și Bătălia de la North Foreland iar în sursele neerlandeze Bătălia de două zile,Tweedaagse Zeeslag sau Bătălia de la Nieuwpoort) din 12-13 iunie 1653 (S.V. 2-3 iunie) a fost bătălia decisivă din Primul Război Anglo-Olandez. A fost prima bătălie care a implicat flotele complete ale ambelor națiuni și s-a încheiat cu o victorie importantă a englezilor, provocându-le neerlandezilor una dintre cele mai grele înfrângeri din istoria lor.

Context[modificare | modificare sursă]

După victoria englezilor de la Portland au fost deschise negocierile între Cromwell și neerlandezi, dar ambele părți erau pregătite pentru încă o bătălie, care fiecare spera să le ofere avantajul în negocierile pentru pace. Atât Oliver Cromwell cât și liderul politic olandez Johan de Witt erau în favoarea păcii, însă succesul lui Blake de la Portland din februarie a încurajat Parlamentul Trunchiat și succesorul lui, Adunarea Numită, să adopte o atitudine mai beligerantă, în timp ce în Țările de Jos puternica facțiunie oranistă a rămas fundamental opusă negocierilor cu Commonwealth-ul regicid.

La generalii-pe-mare Robert Blake, Richard Deane și George Monck au emis un nou set de Instrucțiuni de Luptă pentru căpitanii din flotă. [1] Generalii au conștientizat că lipsa coeziunii dintre escadrele engleze din primele faze ale Bătăliei de la Portland aproape că i-a costat bătălia. Noile instrucțiuni s-au bazat pe ordinele anterioare ale amiralității asupra conduitei flotei în bătălie și includeau un avans semnificativ în tacticile navale prin introducerea escadrei în formație de linie de șir pentru maximizarea eficacității bordeelor și pentru exploatarea superiorității artileriei englezești. Dintre noile amendamente aduse Instrucțiunilor de Luptă, cele mai importante erau:

  • 2. La vederea numitei flote vice-amiralul, sau cel care este al doilea la comandă, și escadra sa, ca și contra-amiralul, sau cel care este al treilea la comandă, și escadra sa, trebuie să facă orice manevră posibilă să îl însoțească pe amiral și escadra sa pe fiecare din aripile sale, vice-amiralul pe aripa dreaptă iar contra-amiralul pe aripa stângă, păstrând o distanță competentă pentru escadra amiralului dacă există spațiu suficient de manevră.

Remarcă: Amendamentul pus în evidență stabilește definitiv poziția celor trei escadre, similar ordinului lui Tromp din iunie 1652.

  • 3. Și imediat ce Generalul va considera potrivit pentru angajarea luptei și va efectua un semnal pentru aceasta... atunci fiecare escadră va face tot ce este necesar să angajeze în luptă inamicul din dreptul ei; iar pentru ca toate navele din fiecare escadră să se mențină într-o linie cu comandantul lor în afara cazului în care comandantul escadrei sale ar fi imobilizat sau dizabilitat ... atunci fiecare navă din escadra respectivă va forma o linie cu amiralul sau cu comandantul superior de lângă ele și cel mai aproape de inamic.

Remarcă: Amendamentul pus în evidență indică navelor din fiecare ecadră să lupte în linie. De observat că direcția de atac vine înaintea ordinului de a menține linia, acesta din urmă probabil rezultând din experiența câștigată în Bătălia de la Portland.

  • 7. În cazul în care amiralul deține avantajul vântului față de inamic, iar dacă alte nave din flotă se află mai sus în vânt de amiral, atunci la ridicarea unui steag albastru ... fiecare navă în această situație trebuie să se poziționeze înaintea sau înapoi acestuia sub amenințarea celei mai severe pedepse. Dacă amiralul se află sub vânt față de inamic și flota sa sau orice parte din ea se află mai jos sub vânt de el, orice astfel de navă de sub vânt trebuie să vină în line cu amiralul, dacă acesta va ridica un steag ca cel anterior [albastru] și va veni sub vânt, nici o navă aflată sub vânt nu trebuie să vină cu pupa în vânt ci să mențină vântul pentru a veni în siajul lui sau în fața lui.

Remarcă: Acest articol este o adăugare și a fost probabil emis pentru a împiedica navele să rămână în afara luptei, așa cum se obișnuia în ambele tabere în fiecare bătălie precedentă din război datorită lipsei de instrucțiuni clare, sau a abilității, cunoașterii sau a dorinței.

  • 8. Dacă amiralul va vrea ca navele sale să întoarcă prin virare sau să câștige vântul față de inamic, atunci va ridica un steag roșu ...

Remarcă: Acest articol este o adăugare.

  • 9. Dacă va ridica un steag roșu pe catargul artimon... toate navele amiral trebuie să vină în fața sau în siajul nostru.

Remarcă: Acest articol este o adăugare, și este in principiu similar ordinului modern pentru ghizii de coloane pentru a lua poziție pentru a veni sub vânt.

Între timp, Maarten Tromp și Witte de With au avertizat Statele Generale de slăbiciunea flotei neerlandeze. Flota a fost pregătită din nou și aprovizionată, dar planurile de a construi nave de război mai mari capabile să provoace navele englezești mai puternice, au fost întârziate și nu au fost puse în aplicare. Neerlandezii fiind expulzați din Canalul Mânecii, trebuiau cu orice preț să mențină deschise porturile de la Marea Nordului și, prin urmare, trebuiau să provoace la luptă încă o dată flota engleză, în ciuda faptului că, așa cum a fost dovedit în bătălia predecentă, linia de bătălie aplicată de englezi făcea imposibilă apropierea navelor neerlandeze mai ușoare către inamic. În formație liniară defensivă flota își putea maximiza puterea de foc și să o concentreze asupra inamicului care, dacă avea putere de foc inferioară, putea numai spera să se apropie și să abordeze, deznodământul fiind deja incert. De vreme ce toți neerlandezii au conștientizat că bătălia nu era mai mult decât o acțiune sinucigașă glorificată, moralul era foarte scăzut.

Preludiul[modificare | modificare sursă]

Mai multe ocazii de a purta bătălia au fost ratate în luna mai. La 15 mai Tromp, De Ruyter și De With au ridicat ancora de la Texel cu o flotă de 80 de nave de război pentru a escorta un convoi de 200 de corăbii, destinate porturilor franceze și spaniole, prin Marea Nordului până la Insulele Shetland către ruta comercială nordică în jurul Scoției deoarece ruta prin Canal era mult prea periculoasă. Apoi neerlandezii au adus alte corăbii strânse acolo în așteptarea escortei. [2]

Mai întâi flota engleză sub Monck și Deane a eșuat să îl intercepteze pe Tromp și un convoi pe care acesta îl escorta din Marea Baltică. La întoarcerea din Marea Nordului, flota lui Tromp a fost întărită de încă 16 nave de război sub comanda lui Pieter Floriszoon. Tromp a aflat că o escadră engleză, însoțind un mic convoi adus din Marea Mediterană, se afla în strâmtoarea Dover. A ieșit din nou cu întreaga flotă dar dacă nu a mai găsit convoiul semnalat nici în ancorajul de la Downs, intrat aproape complet în Tamisa, a aflat în schimb că flota engelză stătuse timp de câteva zile la coasta neerlandeză și se îndreptase apoi spre nord. Flota neerlandeză combinată sub comanda lui Tromp, De Ruyter, De With, Jan Evertsen și Floriszoon a încercat să prindă flota engleză la Downs (24 mai), în încercarea de a repeta operațiunea reușită împotriva spaniolilor în 1639, doar ca să afle că Downs și rada de la Dover erau goale și că englezii erau deja pe mare. Tromp a fost îndepărtat de la Dover de către un bombardament al castelului și a traversat pe coasta Flandrei, unde a primit vești că flota engleză fusese văzută la Nieuwpoort.

Monck și Deane au ieșit pe mare cu flota engleză de la începutul lunii mai. Ei l-au căutat pe Tromp pe coasta Zeelandei apoi s-au întors în apropiere de Yarmouth pentru a primi întăriri. Blake, deși încă suferind de pe urma rănii de la picior primită în Bătălia de la Portland, asamblase o escadră de 18 nave în estuarul Tamisei și se afla la ancorajul de la Gunfleet la Sud de Harwich.

Marți, 10 iunie, neerlandezii au ancorat la 4 mile marine nord-est de North Foreland. Ultimele informații ale lui Tromp erau că flota engleză fusese la Texel și cu 2 zile înainte a fost văzută pe coasta neerlandeză spre sud și îndreptându-se spre vest. În aceiași zi englezii au ancorat la Southwold Bay lângă Dunwich. Ultimele informații ale generalilor erau că flota neerlandeză fusese cu o noapte înainte la Long Sand Head, ceea ce era incorect. Cele două ancoraje se aflau la aproape 60 de mile marine depărtare.

Miercuri, 11 iunie englezii se aflau de fapt mai spre nord, la Great Yarmouth. Pe la 6 sau 7 dimineața, ambele flote au ridicat ancora. Neerlandezii au trecut prin apropiere de North Foreland și apoi au înaintat spre nord-est-est și est-nord-est cu o briză puternică dinspre nord-vest până când spre seară au virat lângă bancurile de nisip (probabil bancul Hinder) și au rămas în direcția vest-nord-vest în timpul nopții. Tromp a petrecut noaptea de 11 spre 12 iunie ancorat la o distanță similară la nord-est de North Foreland, ceea ce îl plasa chiar la câteva mile spre sud de englezi. Englezii au virat spre sud și au ancorat în șenalul navigabil. În jurul după-amiezii fregatele de cercetare dinaintea flotei principale au zărit flota neerlandeză lângă bancul Gabbard mai jos sub vânt de ei. Cele două flote se aflau cam la 12 mile depărtare (conform rapoartelor cercetașilor englezi). Englezii s-au îndreptat spre neerlandezi dar înaintarea era înceată deoarece vântul era slab și vizibilitatea redusă. Odată cu refluxul de seară englezii au ancorat la 2 mile în afara Bancului de nisip Gabbard (la 17 mile sud-est de Orford), de pe coasta Suffolk-ului. Tromp nu avea nici un convoi de escortat și noua bătălie părea să fie de acum hotărâtoare. [3]

În dimineața de joi, 12 iunie, imediat cum a început să se lumineze (pe la orele 4:00), când cele două flote au realizat contactul vizual, neerlandezii navigau spre sud-sud-vest și se afla mai jos sub vânt de englezi la 6 mile sud-vest, îndepărtându-se de aceștia cu un vânt dinspre nord-est. Englezii au ridicat imediat ancora și s-au îndreptat spre neerlandezi, care s-au apropiat de oponenții lor la babord, păstrând vântul. Escadrele neerlandeze avânt vântul erau probabil dispuse una în spatele celeilalte, cu De Ruyter deschizând calea. Englezii coborau în trei escadre dispuse în paralel, Escadra Roșie fiind în centru, Albă la tribord iar Albastră la babord, cu divizia lui Jordan pe aripa exterioară.

Flota engleză consta în 99 nave de război și 5 nave incendiare. Era organizată conform în cele trei escadre acum reglementate, cu generalii-pe-mare Richard Deane și George Monck la bordul lui Resolution (88 tunuri) comandând Escadra Roșie în centru, John Lawson pe George (58 tunuri) comandând Escadra Albastră în ariergardă și William Penn pe James (66 tunuri) cu Escadra Albă în avangardă. Fiecare escadră era împărțită mai departe în câte trei divizii. Generalii sperau ca escadra lui Blake să sosească la timp pentru a întări flota înainte de începutul luptei, dar vântul a rămas slab și avansul lui Blake de la ancorajul de la Gunfleet a rămas încet.

Ca și în trecut, numărul de nave mari engleze cu peste 50 de tunuri era simțitor superior celor din flota neerlandeză ale cărei construcții noi se aflau încă în șantiere (13 contra 2). Ținând cont că navele englezești erau în general mai mari și mai bine înarmate decât navele neerlandeze echivalente, englezii aveau un avantaj substanțial. Ei beneficiau de asemenea și de noile Instrucțiuni pentru Ordonarea mai bună a Flotei în Luptă din martie 1653, un set de instrucțiuni de luptă alcătuite de către Monck, Blake și Deane. Aceste instrucțiuni includeau prima versiune a liniei de bătălie care în curând va domina arta războiului naval. Deși neerlandezii, și Tromp în particular, se pare fuseseră responsabili de prima folosire a unui fel de astfel de formație, ei erau încă înclinați să spargă linia și să abordeze navele inamice avariate. La Gabbard englezii și-au păstrat disciplina pentru mult mai mult timp. La această dată linia de bătălie nu includea navele individuale - erau pur și simplu prea multe nave implicate într-o bătălie majoră pentru a face acest lucru posibil, în schimb se observă că flota este împărțită în subdiviziuni mai mici, care se aflau într-o linie de divizii.

Flota neerlandeză avea 98 de nave de război și 6 nave incendiare. Era organizată în cinci escadre, fiecare sub comanda unuia dintre amiralii de frunte: locotenentul-amiral Maarten Tromp pe Brederode (54 tunuri), vice-admiralul Jan Evertsen pe Vlissingen (40 tunuri), vice-admiralul Witte de With pe Vrijheid (44 tunuri), comandorul Michiel de Ruyter pe Witte Lam (40 tunuri) și vice-admiralul temporar Pieter Floriszoon pe Monnikendam (38 tunuri). Fiecare amiral avea propriul vice-amiral și contra-amiral, ceea ce sugera împărțirea escadrelor în câte trei divizii. Starea navelor neerlandeze era proastă. Multe nave aveau echipaje slab pregătite iar avariile din bătălia precedentă fuseseră adesea reparate prin baterea în cuie: multe căptușeli și traverse nu au fost înlocuite cu părți noi iar bucățile vechi au fost bătute la loc în cuie.

Desfășurarea bătăliei[modificare | modificare sursă]

Prima zi[modificare | modificare sursă]

Deoarece vântul sufla slab, navele din fiecare escadră a ambelor flote nu puteau fi într-o formație exactă. Tromp a aștepat sub vânt într-o formație oblică, de aparentă îndepărtare, atacul escadrei engleze din cap spre a o atrage departe de restul flotei. Între ora 11:00 și amiază Escadra albastră engleză, urmată apoi de Escadra Roșie și de cea Albă, a început să vireze în vânt la babord, probabil la o lovitură de tun depărtare de Kentish Knock, mai sus în vânt față de neerlandezi dar nu în același timp. Fără îndoială că fiecare navă a virat independent și a venit în linie cu comandantul de escadră, în concordanță cu Instrucțiunile de Luptă emise în martie 1653. Este posibil ca escadrele neerlandeze să fi fost într-o formație oarecum similară, cu cele cinci escadre în ordinea: De Ruyter în frunte, urmat de Evertsen, Tromp la mijloc, Florissen, iar apoi De With în ariergardă.

Bătălia a început cam la 12 mile depărtare de North Foreland de pe coasta Kent-ului. În concordanță cu noile Instrucțiuni de Luptă, escadrele flotei engleze au navigat în formație liniară, cu ordinul ca nici o navă inamică să nu fie abordată până nu va fi schilodită de focul tunurilor. Vântul a continuat să sufle slab până pe la ora 11:00 când navele engleze au ajuns cu raza tunurilor lângă neerlandezi. Cele două flote au deschis focul una asupra celeilalte într-un duel de artilerie care a durat câteva ore (de la distanță, conform jurnalului lui Jordan, sau de la mai puțin de o lovitură de tun, potrivit lui Tromp). La începutul bătăliei Deane a fost lovit de o pereche de ghiulele înlănțuite neerlandeze și a fost ucis pe loc. Mergând pe lângă el pe puntea de comandă de pe Resolution, Monck i-a acoperit rămășițele cu o manta pentru a evita descurajarea marinarilor.

Navele neerlandeze mai ușoare se aflau în dezavantaj în timpul canonadei. O navă din escadra lui De Ruyter (al cărui nume este necunoscut) a fost scufundată de către salve. Aflat în fruntea primei escadre, De Ruyter a încercat să depășească escadra lui Lawson din avangardă în încercarea de a trece peste prova sa pentru a bombarda lateral nava acestuia, George, înainte de a se apropria pentru abordaj, dar vântul a rămas prea slab.

În jurul orei 15:00 vântul s-a împrospătat puțin. Cursul lui Lawson a început să conveargă cu cel al lui De Ruyter. În același timp Tromp cu următoarea scadră neerlandeză a virat spre nord pe Brederode către o gaură care s-a deschis între escadra albastră a lui Lawson și cea roșie a lui Monck. Alte nave din escadra lui Tromp au fost virate cu ajutorul șalupelor pentru a coborî asupra liniei engleze. Avânt avantajul vântului, Lawson a izbutit să străpungă linia neerlandeză cu vasele de război ușoare (numite generic de englezi fregate).

Prinse între escadra lui De Ruyter și cea a lui Tromp, navele lui Lawson au fost supuse unui atac greu. Cu toate acestea, avantajul neerlandez s-a dovedit vremelnic în fața puterii de foc superioare a englezilor. Escadrele lui Monck și lui Penn au venit în ajutorul lui Lawson. Ambele flote au angajat lupta de-a lungul întregii linii de la scurtă distanță. Tromp a abordat nava amiral a lui Penn, James, dar a fost respins. La rândul lui, Penn a abordat pe Brederode iar oamenii săi au fost înlăturați doar atunci când neerlandezii au bombardat propria punte. Pe la ora 18:00, flota neerlandeză afectată de luptă (a pierdut 3 nave) s-a îndepărtat cu ajutorul vântului, urmărită de englezi. Urmărirea a continuat către Dunkerque până la înserare, neerlandezii pierzând o altă navă într-o explozie (camera cu pulberea a fost aprinsă de o ghiulea pe Gelderland a căpitanului Cornelis van Velsen, doar 5 oameni salvându-se). Tot în acea seară nava neerlandeză Stad Groeningen en Ommelanden (38 tunuri) s-a scufundat cu căpitanul ei Joost Bulter și vreo 30 dintre oamenii săi, restul fiind salvați de căpitanul Willem van der Zaan, a cărui corabie se afla în apropiere.[4]

Blake, aflat pe uscat în spital, a auzit lovitzurile de tun. Deși nevindecat a părăsit patul și în timpul nopții a raliat flota engleză cu încă 18 nave. Neerlandezii rămâneau fără muniție și erau extrem de descurajați de către puterea de foc superioară a navelor engleze. Noaptea a rămas calmă doar cu adieri sporadice, iar spre răsăritul soarelui a început să sufle o briză ușoară dinspre sud-vest, găsind cele două flote la o milă depărtare, englezii spre vest-nord-vest în vânt iar neerlandezii sub vânt de ei, spre sud, păstrând distanța dar urmăriți de englezi. Nu se cunoaște ordinea sau formația fiecărei flote, dar probabil că navele erau împrăștiate fără nici o formație în cadrul escadrelor.

A doua zi[modificare | modificare sursă]

În dimineața de vineri, 13 iunie, neerlandezii au prins vântul dinspre sud-vest și s-au îndreptat spre sud-est, cu englezii urmărindu-i de la o milă distanță. După ce a ținut un consiliu de război pe Brederode în care era constatată din nou lipsa de muniție din flota neerlandeză, Tromp s-a îndreptat spre ancorajul de la Wielingen, nădăjduind să reia lupta după reaprovizionare, dar urmărit îndreaproape de către flota engleză care forța încă un atac, deși nici ea nu mai avea prea multă muniție. Având avantajul vântului, englezii au deschis focul încă de departe, încercând să-i taie retragerea. Pe la ora 10:00, când mai erau doar 4 mile pană la coasta flamandă, neerlandezii au întors bordul în vânt încercând să îi depășească pe englezi spre est-nord-est, însă nu au reușit. Conștient că navele sale erau foarte avariate și că aproape au rămas fără praf de foc, dar cu toate acestea, Tromp a decis să încerce din nou să atace, într-o încercare disperată de a provoca englezilor atât de multe avarii încât să îi facă să abandoneze blocada coastei neerlandeze.

Dar atacul a recurs foarte prost, englezii coborând cu vântul și atacând. Pe la ora 11:00, pe când flotele se aflau în dreptul Ostend-ului (sau la 4 mile nord-vest de Dunkerque) și înainte ca neerlandezii să se aproprie îndeajuns de englezi, vântul a căzut, lăsând navele neerlandeze la mila tunurilor engleze mai grele, aflate la o distanță optimă. Canonada englezilor a durat în jur de 4 ore. Nava neerlandeză Graaf Willem (40 tunuri) și-a pierdut cârma și, nemaiputând manevra, a ajuns în mijlocul inamicului care a capturat-o după o rezistență dârză. [5]

Spre seară, pe la ora 16:00, când vântul a revenit dinspre sud-vest englezii au rupt formația pentru a-i urmări pe neerlandezi, care au pornit pe fugă spre est-nord-est. Tromp a fost atacat de o duzină de inamici. De With și De Ruyter abia au reușit să îl despresoare. Dar o luptă coordonată nu mai era posibilă. Tromp s-a străduit să mențină coeziunea navelor sale dar bătălia a degenerat într-o debandadă. “Navele s-au îngrămădit unele peste altele, comandanții navelor incendiare și-au scufundat sau au dat foc acestora, salvându-se în șalupe; multe vase neerlandeze au fugit, deși Tromp a pus să se tragă asupra lor.“ [6] Mai multe navele neerlandeze s-au ciocnit în disperarea de a scăpa. Cele mai avariate nave au căzut în mâinile englezilor iar restul au încercat să se salveze căutând refugiul tradițional al apelor mai mici și a bancurilor de nisip de pe coasta flamandă, unde navele engleze mai mari nu au riscat să îi urmărească. Nava Westergo (28 tunuri) a lui Tijmen Claessen a capitulat fără luptă atunci când englezii s-au apropiat de ea. Nava incendiară comandată de Jacob Adriaenszoon a fost aprinsă fără scop și lăsată în derivă. Nava incendiară a lui Jacob Dircksz Stros a fost abandonată și capturată de englezi, după ce echipajul neerlandez a fugit pretextând că primise lovituri în opera vie. Pe la ora 19:00 nava neerlandeză Stad Medemblik (30 tunuri) a căpitanului Schellinger, care își pierduse arboretul mare în prima zi și era tractată de altă corabie, s-a desprins de remorca sa și după ce mare parte din echipaj s-a salvat a derivat între navele englezești, care i-au dat foc. Memorabil este incidentul cauzat la scurt apoi de iahtul Prins Willem care a cauzat coliziunea a patru corăbii; iahtul a reușit să se desprindă și să se salveze, dar celelalte trei, Sint Mattheus 42 tunuri, Vergulde Halve Maen 32 tunuri și Vergulde Zon 28 tunuri, au fost capturate.[7]

Flota engleză a ancorat în fața nisipurilor de la Ostend pe la ora 22:00. Neerlandezii au ancorat pe la miezul nopții în apropierea aceluiași loc, apoi s-au retras spre mai multe ancoraje de pe coasta neerlandeză: aproximativ două treimi la Vlissingen, cu Tromp alături, iar cealaltă treime la Texel, sub comanda lui De With, câteva nave îndreptându-se spre Goeree.

Urmările[modificare | modificare sursă]

Generalul George Monck, apreciind importanța formației și a manevrelor (el însuși fiind un strălucit ofițer al armatei de uscat), a decis să aplice tacticile liniare împotriva neerlandezilor cu începere din această bătălie pentru a contracara preferința neerlandezilor de a ataca la mică distanță și de a aborda, tactici în care erau foarte experimentați și efectivi (după cum s-a văzut în bătăliile precedente de nenumărate ori). Când englezii au adoptat linia, neerlandezii au fost nevoiți să lupte și ei într-o linie informală de bătălie, dar navele lor ușor construite și cu tunuri mici au suferit teribil sub focul numeroaselor culverine (18 livre) și demitunuri (32 livre) ale englezilor. Cu excepția navei amiral, Brederode, dotată cu multe tunuri de calibru mare, doar vreo cinci alte nave neerlandeze aveau câteva tunuri mai grele (24 sau 36 livre).

Până la sfârșitul bătăliei englezii au capturat 11 nave de război, au scufundat 6 și au văzut 2 arse sau explodate. Printre cele 17 nave pierdute se aflau 3 nave incendiare, care au fost epuizate în mod intenționat. Au fost luați prizonieri 1.350 de oameni, printre care 6 căpitani de vas. Nu s-a înregistrat câți oameni au pierdut neerlandezii. Din punct de vedere tactic, aceasta a fost cea mai grea înfrângere din istoria navală neerlandeză cu excepția celei din Bătălia de la Lowestoft; din punct de vedere strategic înfrângerea amenința să fie dezastruoasă. Deoarece flota a fost învinsă în mare parte în timpul retragerii, mulți căpitani au fost aduși în fața curții marțiale, inclusiv câțiva cu funcții de comandă, precum Jacob Cleydeyck, unchiul viitorului amiral Philips van Almonde. Cele mai grave cazuri au fost deja judecate de Tromp pe mare la 18 iunie: locotenentul de Jager și căpitanii Pascaert și Naeuoogh au trebuit să asculte legați cu lanțuri de gât cum sunt retrogradați permanent și demiși din funcție în mod dezonorabil iar plățile lor trebuiau să le returneze, în timp ce De With a adăugat că sunt norocoși: el însuși i-ar fi spânzurat imediat.

Englezii nu au pierdut nici o navă, deși au suferit 126 de morți și 236 de răniți. Au fost trimise în port pentru reparații 12 nave avariate. Moartea Generalului Deane a fost o lovitură grea pentru Parlament. Blake încă mai suferea de pe urma rănii de la picior și a fost readus pe uscat la Solebay pentru recuperare, lăsându-l pe Monck singurul general-pe-mare activ. Victoria englezilor păstra controlul asupra Canalului Englez, recâștigat de Blake la Portland, și se extindea asupra Mării Nordului. După bătălie, Monck a trimis în porturi navele capturate și propriile nave avariate, apoi a blocat porturile neerlandeze și întreaga coastă, englezii capturând multe nave comerciale și afectând devastator economia neerlandeză. Comerțul de peste mări al neerlandezilor a fost stopat în întregime și unele orașe costiere au ajuns să fie amenințate de foamete. “De ce să nu vorbesc pe față?“ avea să declare Johan de Witt în parlamentul Statelor Generale. “Englezii au devenit de acum stăpânii de necontestat ai mării.” Negocierile pentru pace au fost reluate, dar încă o dată neerlandezii au preferat să mai poarte o bătălie în încercarea de a restaura situația. Doar după ce și Bătălia de la Scheveningen s-a încheiat cu o înfrângere, războiului i-a fost pus capăt.

Flota engleză[modificare | modificare sursă]

117 nave de război și 4 nave incendiare cu 4.066 tunuri și 17.639 oameni (totaluri pentru cele 106 nave cunoscute) : 91 nave de război și 4 nave incendiare sunt organizate în escadre și divizii, fiecare navă având repartizarea cunoscută în fiecare divizie (dar nu și ordinea în linia de bătaie); la 10 iunie s-au alăturat încă 2 nave de război (Unicorn și Portland) și 6 nave comerciale armate cu nume necunoscute, toate aceste 8 nave luând poziții necunoscute în cadrul dispozitivului flotei; în a doua zi a bătăliei, la 13 iunie, sosește escadra cu întăriri a lui Robert Blake, alcătuită din 18 nave de război,dintre care se cunosc numele a 13 (Escadrele Roșie, Albastră și Albă și diviziile lor sunt în ordinea de bătaie, dar probabil că nu și navele din compoziția lor) [8]

ESCADRA ALBASTRĂ (John Lawson)
(navele nu sunt în linia de bătaie)
31 nave de război și o navă incendiară cu 1.167 tunuri și 5.065 oameni
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
Avangarda (Joseph Jordan)
2 Vanguard 56 390 Vice-amiralul Joseph Jordan (1603-1685)
4 Entrance 43 200 Richard Newberry
4 Dragon 38 260 John Seaman
4 Convert 32 120 Philip Gethings (navă capturată[9])
4 Paul 38 120 Anthony Spatchurst (navă capturată)
4 Gift 34 130 Thomas Salmon (navă capturată)
4 Crescent frigate 30 115 Thomas Thorowgood (navă comercială armată)
4 Samuel Talbot 30 110 Joseph Ames (navă comercială armată)
4 Benjamin 32 120 Robert Sparks (navă comercială armată)
4 King Fernando 36 140 Richard Paine (navă comercială armată)
4 Roebuck 30 100 Henry Fenn (navă comercială armată)
Centrul (John Lawson)
2 George 58 350 Amiralul[10] John Lawson (1615-1665)
3 Kentish 50 180 James Reynolds (fregată[11])
4 Great President 40 180 John Reeve
4 Nonsuch 40 170 Thomas Penrose (fregată)
4 Success 38 150 William Kendall
4 Welcome 40 200 John Harman
4 Oak 32 120 John Edwin (navă capturată)
4 Brazil frigate 30 120 Thomas Heath (navă comercială armată)
4 Eastland Merchant 32 130 John Walters (navă comercială armată)
4 Adventure 38 160 Edward Greene (navă comercială armată)
4 Samaritan 30 120 Shadrach Blake (navă comercială armată)
Hunter 10 30 John Bowrey (navă incendiară)
Ariergarda (William Goodson)
2 Rainbow 58 300 Contra-amiralul William Goodson (1610-1680)
3 Convertine 44 210 Anthony Joyne (fregată)
4 Amity 36 150 Henry Packe (fregată)
4 Dolphin 30 120 Robert Davis (fregată)
4 Arms of Holland 34 120 Francis Mardrick (navă capturată)
4 Jonathan 30 110 Robert Graves (navă comercială armată)
4 Dragoneer 32 110 Edward Smith (navă comercială armată)
4 William & John 36 120 Nathaniel Jesson (navă comercială armată)
4 Blossom 30 110 Nathaniel Cock (navă capturată)


ESCADRA ROȘIE (Richard Deane și George Monck)
(navele nu sunt în linia de bătaie)
30 nave de război și 2 nave incendiare cu 1.264 tunuri și 5.509 oameni
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
Avangarda (James Peacock)
2 Triumph 62 350 Vice-amiralul James Peacock (?-1653)
3 Laurel 48 200 John Stokes (fregată)
4 Adventure 40 160 Robert Nixon (fregată)
4 Providence 33 140 John Pearce (fregată)
4 Bear 46 200 Francis Kirby (navă capturată)
4 Heartsease 36 150 Thomas Wright (navă capturată)
4 Hound 36 120 Jonah Hide (navă capturată)
4 Ann & Joyce 34 119 William Pile (navă comercială armată)
4 London 40 200 Arthur Browne (navă comercială armată)
4 Hannibal 44 180 William Haddock (navă comercială armată)
4 Mary prize 37 120 Henry Maddison (navă capturată)
4 Thomas & William 36 140 John Jefferson (navă comercială armată)
Centrul (Richard Deane & George Monck)
1 Resolution 88 550 Generalii-pe-mare Richard Deane (1610-1653) și George Monck (1608-1670)
căpitan John Bourne
3 Worcester 50 220 George Dakins (fregată)
4 Diamond 42 180 William Hill (fregată)
4 Sapphire 38 140 Nicholas Heaton (fregată)
4 Marmaduke 42 160 Edward Blagg
4 Pelican 40 180 Peter Mootham
5 Mermaid 26 100 John King
4 Golden Fleece 44 180 Nicholas Forster (navă comercială armată)
4 Loyalty 34 150 John Limbry (navă comercială armată)
4 Society 44 140 Nicholas Lucas (navă comercială armată)
4 Malaga Merchant 36 140 Henry Collins (navă comercială armată)
6 Martin 14 90 John Jefferson (navă comercială armată)
Fortune 10 30 Humphrey Morris (navă incendiară)
Renown 10 30 James Salmon (navă incendiară)
Ariergarda (Samuel Howett)
2 Speaker 56 300 Contra-amiralul Samuel Howett (?-1654) (fregată)
4 Sussex 46 180 Roger Cuttance (fregată)
4 Guinea 34 150 Edmund Curtis (fregată)
4 Tiger 40 170 Gabriel Saunders (fregată)
4 Violet 40 180 Henry Southwood
4 Sophia 38 160 Rowland Bevan (navă capturată)


ESCADRA ALBĂ (William Penn)
(navele nu sunt în linia de bătaie)
30 nave de război și 1 navă incendiară cu 1.119 tunuri și 4.775 oameni
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
Avangarda (Lionel Lane)
2 Victory 60 300 Vice-amiralul Lionel Lane (1617-1654)
4 Centurion 42 200 Walter Wood (fregată)
4 Expedition 32 120 Thomas Vallis (fregată)
4 Gillyflower 32 120 John Hayward (navă capturată)
4 Middelburg 32 120 Thomas Whiting (navă capturată)
4 Raven 38 140 Robert Taylor (navă capturată)
4 Globe 30 110 Robert Coleman (navă comercială armată)
5 Prudent Mary 28 100 John Taylor (navă comercială armată)
4 Thomas & Lucy 34 125 Andrew Rand (navă comercială armată)
Centrul (William Penn)
2 James 66 360 Amiralul[12] William Penn (1621-1670)
3 Lion 50 220 John Lambert
4 Ruby 42 180 Robert Saunders (fregată)
4 Assistance 40 180 William Crispin (fregată)
4 Foresight 42 180 Richard Stayner (fregată)
4 Ann Piercy 33 120 Thomas Hare (navă comercială armată)
4 Peter 32 100 John Littleton
4 Exchange 30 100 Henry Teddiman (navă comercială armată)
5 Merlin 12 90 George Crapnell (navă capturată)
4 Richard & Martha 46 180 Eustace Smith (navă comercială armată)
4 Sarah 34 140 Francis Steward (navă comercială armată)
4 Lisbon Merchant 38 140 Simon Bailey (navă comercială armată)
Falcon 10 30 Tuttle (navă incendiară)
Ariergarda (Thomas Graves)
2 Andrew 56 360 Contra-amiralul Thomas Graves (?-1653)
4 Assurance 36 160 Phillip Holland (fregată)
4 Crown 36 160 Thomas Thompson (navă capturată)
5 Dutchess 24 90 Richard Suffild (navă capturată)
4 Princess Maria 38 170 Saite Hanley (navă capturată)
4 Waterhound 30 120 Giles Shelly (navă capturată)
4 Pearl 26 100 James Cadman (navă capturată)
4 Reformation 40 160 Anthony Earning (navă comercială armată)
4 Industry 30 100 Benjamin Salmon (navă comercială armată)


Întăriri
Rang Navă Tunuri Echipaj Căpitan
Întăriri sosite la 10 iunie
(nu se știe în ce escadre și divizii au fost distribuite,
echipajele sunt cotele oficiale valide la acea vreme)
2 nave de război și 6 nave comerciale armate
3 Unicorn 50 250 Peter Strong
4 Portland 42 180 William Rause
Întăriri sosite la 13 iunie (Robert Blake
(navele nu au o ordine precisă,
echipajele sunt cotele oficiale valide la acea vreme)
18 nave din care se cunosc numele a 13
3 Essex 48 250 Generalul-pe-mare Robert Blake (1599-1657)
căpitanul William Brandley
4 Hampshire 40 180 Robert Blake Junior
4 William 40 180 John Taylor (navă comercială armată)
4 Culpepper 30 120 Thomas Cheney (navă comercială armată)
4 Phoenix 34 150 Henry Eaden (navă comercială armată)
4 Stork 36 180 Roger Harman
4 Hopeful Luke 34 120 Thomas Petty (navă comercială armată)
4 Employment 34 120 John Cox (navă comercială armată)
4 Prosperous 42 180 Jeffrey Dare (navă comercială armată)
4 John & Abigail 32 120 ? (navă comercială armată)
5 Eagle 22 110 Anthony Young (navă comercială armată)
5 Swan 22 80 Thomas Wilkes
5 Tenth Whelp 20 60 David Dove

Flota neerlandeză[modificare | modificare sursă]


105 nave de război plus 2 nave de război care s-au alăturat flotei în timpul bătăliei, 8 nave incendiare, 1 iaht cu 3.255 tunuri și 12.384 oameni (navele nu sunt în linia de bătaie) [13]

Amiralitate Navă Tunuri Echipaj Căpitan
Rotterdam Brederode 56 268 Locotenentul-amiral Maarten Harpertszoon Tromp (1597-1653) [14]
căpitanul Egbert Meussen Kortenaer
Rotterdam Dolphijn 32 116 Paulus van den Kerckhoff
Rotterdam Gelderland 26 92 Aert van Nes de Jonge Boer Jaep
Rotterdam Gorcum 30 112 Willem Adriaenszoon Warmont
Rotterdam Overijssel 24 98 Dirk Vijgh
Rotterdam Prinses Louise 36 155 Abel Roelants (Vader Abel) [15]
Rotterdam Roscam 24 95 Corstiaen Eldertszoon
Rotterdam Rotterdam 30 110 Locotenentul-comandor Pieter Verhaven
Rotterdam Sphera Mundi 26 92 Marinus de Clercq
Rotterdam Utrecht 22 98 Lendert Haexwant
Rotterdam Vergulde Beer 26 95 Locotenentul-comandor Pieter Jacobsen
Rotterdam-dir Hollandia 26 95 Ruth Jacobszoon Buijs
Rotterdam-dir Prins te Paard 38 166 Jacob Kleijdijck [16]
Rotterdam-dir Sint Pieter 28 93 Sijmon Corneliszon van der Meer
Rotterdam-VOC Nassau 32 124 Jan Adriaenssen van der Werff
Amsterdam Amsterdam 30 120 Paulus Egbertszoon Sonck
Amsterdam Bommel 34 110 Pieter van Brakel
Amsterdam Brack 18 76 Jan Admiraal
Amsterdam Campen 40 158 Willem van der Zaan
Amsterdam Dolphijn 30 110 Gerbrant Schatter
Amsterdam Gelderland 30 114 Cornelis van Velsen – sare în aer în prima zi
Amsterdam Gouda 30 114 Jan Egbertszoon Ooms
Amsterdam Gouden Leeuw 24 75 Steven Cuijper
Amsterdam Graaf Willem 40 155 Jan Gideonszoon Verburgh – scufundată a doua zi
Amsterdam Groningen 42 140 comandor Gillis Thijssen Campen (1620-1665) [17]
Amsterdam Hollandsche Tuin 24 97 Locotenent-comandor Joris Janszoon Block
Amsterdam Hoop 28 110 Boëtius Schaeff
Amsterdam Jonas 26 90 Joris de Caullerij
Amsterdam Klein Zutphen 26 120 Hillebrant Jeroenszoon de Moij
Amsterdam Leeuwarden 36 158 Govert Reael
Amsterdam Leiden 30 107 Hendrick Kroeger
Amsterdam Omlandia 32 109 Maerten Schaeff
Amsterdam Overijssel 30 114 Jan van Campen
Amsterdam Phesant 32 120 Jan Janszoon de Lapper [18]
Amsterdam Prins Willem 30 106 Jan Janszoon Boermans
Amsterdam Prinses Aemilia 28 107 Locotenentul Jan Franszoon Smit - scufundată
Amsterdam Vrede 44 192 Comandorul Gideon de Wildt (1624-1665) [19]
Amsterdam Vrijheid 50 190 Vice-amiralul Witte Corneliszoon de With (1599-1658) [20]
căpitanul Abraham van der Hulst
Amsterdam Westfriesland 28 110 Hendrick Huijskens
Amsterdam Windhond 18 80 Dirk Pieterszoon Heertjes
Amsterdam Zeelandia 34 130 Nicolaes Marrevelt
Amsterdam-dir Blauwen Arent 30 110 Hendrick Claeszoon van Streeck
Amsterdam-dir Catharina 28 110 Jan Jacobszoon Kop - scufundată
Amsterdam-dir David en Goliat 34 125 Claes Bastiaenszoon van Jaersvelt [21]
Amsterdam-dir Elias 34 107 Frans Franssen Sluiter - capturată
Amsterdam-dir Engel Michiel 28 110 Frederick Bogaert
Amsterdam-dir Faem 28 108 Jacob Corneliszoon Swart
Amsterdam-dir Gulden Pelicaen 30 104 Barent Timenszoon Soudaen - capturată
Amsterdam-dir Gulden Valck 28 111 Cornelis Janszoon Brouwer
Amsterdam-dir Moor 34 108 Adriaen Corneliszoon van Akersloot
Amsterdam-dir Moorinne 28 107 Cornelis Corneliszoon Jol
Amsterdam-dir Nassouw van den Burgh 34 125 Locotenentul-comandor Hendrick Adriaenszoon Glas
Amsterdam-dir Nieuw Gideon 34 119 Dirck Janssen Somer, locotenentul Ulrich de Jaeger
Amsterdam-dir Roosenboom 28 107 Bartholomeus Rietbeeck - capturată
Amsterdam-dir Samson 28 110 Cornelis Corneliszoon de Groot
Amsterdam-dir Sint Matheeus 42 155 Cornelis Laurenszoon Naeuoogh – capturată a doua zi
Amsterdam-dir Sint Pieter 28 109 Gerrit Schuijt
Amsterdam-dir Walvisch 30 110 Abraham Verleth
Amsterdam-dir ? 30 120 Bartold Simonssen
Amsterdam-VOC Gerechtigheit 36 165 Evert Pieterszoon Swart
Amsterdam-VOC Huijs van Nassau 34 112 Jan Pieterszoon van Strijp
Amsterdam-VOC Mercurius 36 100 Pieter de Bitter
Noorderkwartier Hoorn 32 120 Claes Aldertszoon
Noorderkwartier Kasteel van Medemblick 28 106 Adriaen Dirckszoon Houtthuijn
Noorderkwartier Monnikendam 36 155 Contra-amiralul Pieter Florissen Bloem (c1600-1658)[22]
Noorderkwartier Peereboom 24 91 Thijs Timonssen Peereboom
Noorderkwartier Prins Maurits 32 97 Cornelis Pieterszoon Taenman
Noorderkwartier Profeet Samuel 30 100 Reijnst Corneliszoon Sevenhuijsen
Noorderkwartier Stad Medemblick 30 108 Pieter Schellinger – capturată și arsă a doua zi
Noorderkwartier Tobias 30 110 Locotenentul-comandor Roelof Thijssen
Noorderkwartier Wapen van Enkhuizen 34 100 Gerrit Femssen
Noorderkwartier Wapen van Monnikendam 28 106 Arent Dirckszoon
Edam-dir Vergulde Halve Maen 32 95 Hendrick Pieterssen – capturată a doua zi
Enkhuizen-dir Vergulde Zon
(sau Schellinghout)
28 115 Jacob Claeszoon Duijm – capturată a doua zi
Hoorn-dir Samson 30 109 Locotenentul-comandor Jacob Albertssen Sonck
Hoorn-VOC Sint Willeboort 27 111 Edick Jacobssen
Monnikendam-dir Swarte Beer 32 95 Jan Corneliszoon Olij
Zeeland Amsterdam 32 116 Adriaen Nicolaeszoon Kempen [23]
Zeeland Eendracht 18 90 Lambert Bartelszoon
Zeeland Goes 26 97 Cornelis Cuijper
Zeeland Haes 20 97 Jan van Housen
Zeeland Hollandia 38 160 Vice-amiralul Johan Evertsen (1600-1666) [24]
căpitanul Adriaen van Trappen Banckert
Zeeland Liefde 26 100 Jan Matthijssen
Zeeland Liefde 23 93 Dingeman Cats
Zeeland Milde Maerten 26 110 Claes Janssen Sanger
Zeeland Neptunus 28 130 Adriaen Janszoon den Gloyenden Oven [25] - scufundată
Zeeland Sandenburg 24 100 Pieter Gorcum
Zeeland Sint Joris 23 100 Jacob Wolphertssen
Zeeland West Cappelle 29 95 Cornelis Evertsen de Jonge
Zeeland Zeeridder 28 114 Gillis Janszoon
Zeeland Zeeuwsche Leeuw
(sau Wapen van Zeeland)
28 127 Comandorul Cornelis Evertsen cel Bătrân (1610-1666) [26]
Middelburg-dir Gekroonde Liefde 36 142 Marcus Hartman [27]
Middelburg-dir Gouden Leeuw 30 120 Jacob Adriaenszoon Pensen
Middelburg-dir Gouden Leeuwinne 30 110 Adriaen Vermeulen
Middelburg-VOC Swarte Bul 36 104 Willem Volckertszoon
Veere-dir Wapen van der Veere 37 116 Jan Olivierszoon
Vlissingen-dir Haes 30 120 Bastiaen Centsen
Vlissingen-dir Swarte Arent 30 100 Teunis Post
Vlissingen-dir Witte Lam 40 168 Comandorul Michiel Adriaenszoon de Ruyter (1607-1676) [28]
căpitanul Jan Thijssen Matheeus
Friesland Graaf Willem
(sau Prins Willem)
26 85 Jan Coenders van Harlingen
Friesland Postpaert 30 106 Isaac Codde
Friesland Stad Groeningen en Ommelanden 38 110 Joost Bulter - capturată
Friesland Westergo 28 110 Locotenentul-comandor Tijmen Claessen - capturată
Harlingen-dir Sint Vincent 28 110 Adriaen Heeres Kleijntje
Zeeland Eendracht 24 85 Andries Fortuijn – se alătură flotei în timpul luptei
Zeeland Nieuw Vlissingen 34 134 Jan Pouwelszoon – se alătură flotei în timpul luptei
Rotterdam Haij 6 14 Teunis Willemssen van der Heijden (iaht)
Rotterdam Coninck David 2 14 Jacob Arentszoon (navă incendiară) - consumată
Rotterdam Orangieboom 2 13 Dirk Janssen Stroo (navă incendiară) - abandonată și capturată
Noorderkwartier Vale Haen ? 11 Pieter Maesrzoon Robol (navă incendiară)
Zeeland Hammetje ? 15 Abraham Goons (navă incendiară)
Zeeland Liefde ? 14 Jan Vinckaert (navă incendiară)
Zeeland Oostende ? 14 Jan Dieman (navă incendiară)
Zeeland Vercken ? 15 Hendrick Boudewijnse (navă incendiară)
Zeeland Zeeuwsche Jaeger 14 54 Laurens Crijnszoon (iaht pe post de navă incendiară) - capturată

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Fighting Instructions, March 1653”. 
  2. ^ Koslinski, pag.45
  3. ^ Koslinski, pag.45
  4. ^ Atkinson, pag. 22
  5. ^ Atkinson, pag.23
  6. ^ Rudolf Rittmeyer, See Kriege und Seekriegswensen, Berlin, 1907, vol. I, pag.222
  7. ^ Atkinson, pag.23
  8. ^ English Fleet-Lists in the First Dutch War, by R.C.Anderson, The Mariner’s Mirror, Volume 24, 1938, Issue 4, Pages 429-450
  9. ^ Este vorba de nave capturate de englezi de la inamic, majoritatea lor de la neerlandezi, luate în serviciul marinei
  10. ^ Lawson avea gradul de Contra-amiral al Flotei iar în acest caz avea și funcția de Amiral al Escadrei Albastre
  11. ^ În acea vreme englezii numeau fregată orice navă de război convențională mai rapidă
  12. ^ Penn avea gradul de Vice-amiral al Flotei iar în acest caz avea și funcția de Amiral al Escadrei Albe
  13. ^ Dutch Warships in the Age of Sail, 1600-1714: Design, Construction, Careers, and Fates, James Bender, 2014
  14. ^ Amiralul cele de-a Treia Escadre
  15. ^ Contra-amiralul Escadrei lui Tromp
  16. ^ Contra-amiralul Escadrei lui De With
  17. ^ Vice-amiralul Escadrei lui Florissen
  18. ^ Vice-amiralul Escadrei lui De With
  19. ^ Vice-amiralul Escadrei lui Tromp
  20. ^ Amiralul celei de-a Cincea Escadre
  21. ^ Contra-amiralul Escadrei lui Florissen
  22. ^ Amiralul celei de-a Patra Escadre
  23. ^ Contra-amiralul Escadrei lui Evertsen
  24. ^ Amiralul celei de-a Doua Escadre
  25. ^ Vice-amiralul Escadrei lui De Ruyter
  26. ^ Vice-amiralul Escadrei lui Evertsen
  27. ^ Contra-amiralul Escadrei lui De Ruyter
  28. ^ Amiralul Primei Escadre

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en The Naval Review Vol.XVI No.4, The Development of Tactics, Admiral Sir Reginald Custance, 1928
  • ro Războiul naval de-a lungul veacurilor, Vol.II Epoca navelor cu vele și a artileriei cu ghiulele, Partea I (până în anul 1713), Nicolae Koslinski, Editura ARA - București, 1996
  • en General-at-Sea: Robert Blake and the Seventeenth-Century Revolution in Naval Warfare, Michael Baumber, 1989, London: John Murray Ltd
  • en The royal navy, a history from the earliest times to present, William Laird Clowes, 1897
  • en Publications of the Navy Records Society - First Dutch War, C.T.Atkinson, 1906, Vol.V
  • en Plant, David (), The Battle of the Gabbard (a.k.a. North Foreland), 1653, BCW Project