Bătălia de la Azaz (1125)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Bătălia de la Azaz.
Bătălia de la Azaz
Parte din Cruciadele

Informații generale
Perioadă 11 iunie 1125
Loc lânga Azaz, Imperiul Selgiuc, Siria de azi.
36°10′44″N 36°43′10″E
Rezultat victorie decisivă a cruciaților.
Beligeranți
Arms of the Kingdom of Jerusalem.svg Regatul Ierusalimului
Armoiries Héthoumides.svg Regatul Armean al Ciliciei
Coat of Arms of Prince Bohémond VI of Antioch.png Principatul Antiohiei
Blason Courtenay.svg Comitatul Edessei
Armoiries Tripoli.svg Comitatul de Tripoli
Seljuqs Eagle.svg Turcii selgiucizi
Artuchizii
Burizii
Conducători
Arms of the Kingdom of Jerusalem.svg Balduin al II-lea al Ierusalimului
Armoiries Héthoumides.svg Leon I al Armeniei
Blason Courtenay.svg Josselin I de Edessa
Armoiries Tripoli.svg Pons de Tripoli
Ak Sunkur al-Bursuki⁠(en)
Seljuqs Eagle.svg Toghtekin
Efective
cca. 3.100 necunoscute, mai numeroase
Pierderi
necunoscute între 1.000 și 5.000 uciși

Bătălia de la Azaz s-a disputat la 11 iunie 1125 între forțele statelor cruciate sub comanda regelui Balduin al II-lea al Ierusalimului care au învins armata selgiucizilor sub conducerea lui al-Bursuki, ridicând totodată și asediul turc al orașului.

Context[modificare | modificare sursă]

Josselin I al Edessei a capturat pe Azazul aflat în nordul Siriei de la atabegul de Alep în 1118. În anul următor, cruciații sub Roger de Salerno au fost înfrânți decisiv în bătălia de la Ager Sanguinis, iar regele Balduin al II-lea a fost capturat în timp ce patrula lângă Edessa în 1123.

În 1124, Balduin a fost eliberat și aproape imediat a purces la asediul Alepului pe 8 octombrie 1124. Acest lucru a atras atenția lui al-Bursuki, atabegul selgiuc din Mosul. Al-Bursuki a pornit spre sud pentru a ridica asediul Alepului, care se apropia de punctul de predare în ianuarie 1125, după un asediu de trei luni. În ciuda faptului că orașul era „cel mai mare premiu pe care îl poate oferi războiul”,[1] Balduin s-a retras fără luptă.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Ulterior, al-Bursuki (care a primit trupe și de la Toghtekin din Damasc) a asediat orașul propriu-zis, aflat la nord de Alep, în teritoriul aparținând Comitatului de Edessa.[2] Balduin al II-lea, Leo I al Armeniei, Josselin I și Pons din Tripoli, cu o forță de cca. 1.100 de cavaleri din teritoriile lor (inclusiv cavalerii din Antiohia, unde Balduin era regent), precum și 2.000 de infanteriști, l-au întâlnit pe atabegul selgiuc care adunase o forță mult mai numeroasă.[3] Balduin sa prefăcut că se retrage, astfel îndepărtându-i pe turci de Azaz într-un câmp deschis unde aceștia au fost înconjurați. După o bătălie îndelungată și sângeroasă, selgiucizii au fost înfrânți și tabăra lor a fost capturată de Balduin, care a luat destul pradă pentru a răscumpăra prizonierii luați anterior de turci (inclusiv viitorul Josselin al II-lea de Edessa).

Consecințe[modificare | modificare sursă]

Al Bursuki sa retras la Alep, lăsându-l pe fiul său, Masud, ca guvernator, și a traversat Eufratul la Mosul, unde a adunat noi trupe pentru a continua lupta. În afară de eliberarea Azazului, această victorie a permis cruciaților să recâștige o mare parte din influența pe care au pierdut-o după înfrângerea lor la Ager Sanguinis în 1119. Balduin intenționa să atace și Alepul, însă Antiohia, care a trecut la Boemund al II-lea când a atins majoratul în 1126, a început să lupte cu Edessa și planul a fost dat uitării. Alepul și Mosul s-au unit sub Zengi, un conducător mult mai puternic în 1128, iar controlul cruciaților asupra nordului Siriei a început să decadă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Smail, R. C. (1995) [1956], Crusading Warfare 1097-1193, New York: Barnes & Noble Books, ISBN 1-56619-769-4
  2. ^ Ibn al-Athir, Ibn (2010). The Chronicle of Ibn al-Athir for the Crusading Period from al-Kamil fi'l-Ta'rikh. Parts 1-3. Translated by Richards, D.S. Farnham: Ashgate Publishing. ISBN 978-0754669395.
  3. ^ Verbruggen, J.F. (1997) [1954]. De Krijgskunst in West-Europa in de Middeleeuwen, IXe tot begin XIVe eeuw [The Art of Warfare in Western Europe During the Middle Ages: From the Eighth Century to 1340]. Translated by Willard, S. (2nd ed.). Suffolk: Boydell Press. ISBN 0 85115 630 4.