Avram P. Todor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Avram P. Todor (n. 18 ianuarie 1889, Vaidei, Hunedoara – d. 12 septembrie 1972, București)[1] a fost un bibliotecar, cercetător al literaturii, publicist, profesor de liceu, autor de manuale școlare, lector universitar și traducător român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în data de 18 ianuarie 1889. Tatăl său, Petru, era zidar. Avram a fost al patrulea fiu dintre cei trei băieți și o fată. Mama, Elena, a venit din Vinerea (zona Orăștie).

A urmat anii de scoală la Orăștie, apoi a beneficiat de o bursă și a continuat la Gimnaziul Superior din Blaj.[2] A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, unde i-a fost profesor Ioan Bianu, directorul Bibliotecii Academiei. Doctor în filologie, cu lucrarea „Eminescu în literatura maghiară”, susținută în 1947.[3]

Avram P. Todor a fost profesor la prestigioase licee și a scris manuale de limba română, împreună cu profesorul Gheorghe Șerban de la Liceul „Spiru Haret” din București. Înainte de proclamarea Republicii, a fost șef de lucrări la Institutul de Istorie Națională, conferențiar la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte,[4] a lui Nicolae Iorga, și a predat lecții de maghiară la Universitatea din București.[5]

După război, a participat la mai multe întâlniri culturale româno-maghiare, ultima dată în 1949. A fost acuzat de trădare, arestat și închis în perioada 1950-1959 la București, Aiud și Pitești. A revenit la Biblioteca Academiei în 1966.

Scriitorul maghiar Árpád Árvay l-a caracterizat succint: „Un zilier al culturii.[6]

Opera[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Avram P. Todor, Confluențe literare româno-maghiare, Editura Kriterion, București, 1983.

Studii literare[modificare | modificare sursă]

  • „Eminescu în literatura maghiară”, în Convorbiri Literare, LXXII, 6-9, 1939, pp. 1153–1198.
  • Eminescu válogatott versei (ediție bilingvă), Állami Könyvkiadó, București, 1950 (100 de ani de la nașterea poetului), pp. 234–237.
  • „Ioan Bianu (1856–1935)”, în: Apulum, XII, 1974, pp. 664–671.
  • „Victor Lazăr”, în vol.: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România. 1867-1967. Cartea Centenarului, București, 1968, p. 314.

Ediții îngrijite[modificare | modificare sursă]

  • Ion Creangă, Amintiri din copilărie, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1943.
  • Ion Creangă, Povești, Povești, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1947.

Traduceri în periodice[modificare | modificare sursă]

  • Petőfi Sándor, „Crâșmă mică-n cap de sat”, în: Foaia Noastră nr. 4 / 15 februarie 1967, p. 6.
  • Petőfi Sándor, „O seară acasă”, în: Floarea Soarelui, nr. 3-6 / martie–iunie 1928, p. 63.
  • Petőfi Sándor, „Tinerețe”, în: Floarea Soarelui, nr. 3-6 / martie–iunie 1928, p. 48.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Calindarul Foii interesante
  2. ^ Gazeta Transilvaniei, nr. 90 / 28 aprilie 1916, pag. 2.
  3. ^ Világirodalmi lexikon, vol. 15, Taa–tz, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993, pag. 574.
  4. ^ Cursurile de vară de la Vălenii de Munte. În: Neamul românesc nr. 165 / 23 iulie 1932, pag. 2.
  5. ^ Ion Dodu Bălan, „Un savant și un sacrificat dat uitării: A. P. Todor”, publicat în săptămânalul Palia Expres din Orăștie.
  6. ^ Árvay Árpád, Bukaresttől Pécsig. În: Magyarország nr. 43 / 22 octombrie 1978, pag. 21.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Maria Basarab, „Avram P. Todor - un profesionist al bibliotecii”, în: Sargetia, Acta Musei Devensis (S.N.), anul IX, 2018, pp. 315–322.
  • Grigore Băjenaru, Cișmigiu & Comp., Editura Tineretului, București, 1968, pp. 108-111.
  • Grigore Băjenaru, Bună dimineața, băieți!, Editura Ion Creangă, București, 1973.
  • György Beke, Fără interpret, Editura Kriterion, București, 1983, pp. 72–80.
  • György Györfi-Deák, Însemnări sălăjene (caiet de lectură), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015, pp. 39–47.
  • Sándor Veégh, Un statornic si talentat traducător: Avram P. Todor. În: Steaua Roșie nr. 6 / 9 ianuarie 1971, pag. 3.