Avetis Aharonian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Avetis Aharonian
Avetis Aharonian.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iğdır, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Copii Vardges Aharonyan[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etnie armean Modificați la Wikidata
Religie Biserica Apostolică Armeană Modificați la Wikidata
Ocupație school teacher[*]
scriitor
om politic Modificați la Wikidata
Member of the National Assembly of Armenia Modificați la Wikidata

Partid politic Federația Revoluționară Armeană
Alma mater Universitatea din Lausanne[*]
Universitatea din Paris
Gevorkian Theological Seminary[*]

Avetis Aharonian (în armeană Ավետիս Ահարոնյան) (1866- 20 martie 1948) a fost un politic, scriitor și revoluționar armean, parte importantă din mișcarea națională armeană.

Viața[modificare | modificare sursă]

Avetis Aharonian s-a născut în localitatea Igdirmava pe câmpiile din Araradian (azi Turcia). Aharonian a fost influențat de zona geografică, ca Râul Aras și muntele Ararat , localitatea este așezată la poalele muntelui.

Mama lui, Zardar era o persoană cultă, care și-a educat copii să scrie și să citească. A terminat școala primară în sat și a mers mai departe în școala Kevorkian din Etchmiadzin. A fost profesor doi ani, apoi a studiat la Universitatea din Lausana (Elveția) istoriași filozofia. În acest timp a cunoscut pe Kristapor Mikaelian, atunci redactor șef al ziarului Troshag (Steagul) și a început să colaboreze. O dată licențiat, în 1901 a studiat literatura la Sorbona Paris.

În 1902, s-a întors în Caucaz și a lucrat la școala Nersissian ca director și editor la revista Mourj (Ciocan). În 1909 a fost arestat de poliția țaristă și a făcut închisoare la Metekhi unde a căzut bolnav. În 1911 după o generoasă donație de 20.000 de ruble, a călătorit în Europa.

S-a întors în Caucaz în 1917 și a fost seful Consiliului Național Armean care a proclamat independența din Republica Democrată Armenia în 28 mai 1918.

Deasemenea a fost șeful delegației armene la Conferința de Pace de la Paris, unde s-a semnat Tratatul de la Sèvres care recunoștea numita «Armenia lui Wilson» în colaborare directă cu diaspora armeană. A fost exiliat când țara a fost incorporată în URSS, și a compus Azatouthian dujanapahin (Drumuri de Libertate, 1926). În 1948 a murit la Paris.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • N.A. Արդի հայական գրականութիւն Բ հատոր, [Modern Armenian literature Volume II], 2004, pg. 245-246