Autonomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Autonomie (din greacă αυτονομία, prin latină autonomia, prin franceză autonomie) reprezintă, din punct de vedere politic, dreptul unui stat, unei regiuni, unei minorități sau unei naționalități de a se administra singură, în cadrul unui stat condus de o putere centrală, fără intervenția statului din care face parte.[1]

Autonomia este o valoare în societățile democratice. Cuvântul „autonomie” înseamnă, la propriu, „dreptul de a guverna prin legi proprii” (cum spune dicționarul Petit Robert), „auto-guvernare” (Oxford Advanced Learners Dictionary), „guvernare cu legi proprii” (Devoto Oli, Dizionario della lingua italiana). Etimologia cuvântului „autonomie” este compusul termenilor din limba greacă „auto” și „nomos” – ceea ce înseamnă „să îți dai reglementări proprii”.[2]

Pornind de la sensul politic, cuvântul autonomie și-a extins accepțiile și la alte domenii, precum filozofia, învățământul, dreptul, medicina, biologia etc.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]