Automobil Clubul Român

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sigla ACR

Automobil Clubul Român (ACR) este cel mai mare club automobilistic din România. Clubul a luat ființă pe data de 5 aprilie 1904 în salonul de onoare al Hotelului Boulevard din București. În cursul aceluiași an au fost organizate filiale ACR, în localitățile în care existau mașini - 2-3 la număr, precum: Botoșani, Brăila, Craiova, Iași, Ploiești, Râmnicu Sărat, Târgu Jiu. România se afla printre primele 10 țări din Europa și printre primele 14 pe plan mondial care și-au constituit un club auto. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1904 are loc prima cursă de automobile din Romania organizată de ACR pe traseul București – Giurgiu – București (120 km), țara noastră fiind printre primele 6 țări din lume care au organizat concursuri auto, dupa Franța, SUA, Germania, Italia și Austria. Concursul a fost castigat de George Valentin Bibescu cu o medie orara de 66 km/h.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primul automobil a fost adus în România în martie 1898, numit trăsură-automobil. Acesta a fost achiziționat de dr. Thomas Tomescu la prima expoziție automobilistică din Londra, desfășurată în anul 1896. În 1900 alte două automobile sunt aduse în țară, un Mercedes de 16 CP și Panhard de 15 CP, primul achiziționat de George Valentin Bibescu, iar al doilea de către George Asan. În anii următori, alți pasionați de automobilism aduc din străinătate diverse mașini, astfel că la nivelul anului 1904 existau în România un număr de 51 automobile. Pe acest fond de interes crescut față de automobile, în 5 aprilie 1904, este înființat Automobil Clubul Român. În același an o serie de filiale apar în mai multe localități din România.

România a fost una dintre primele zece tari din lume care a introdus automobilul în circulatie, de la începuturile construcţiei acestuia. Înca din anul 1895, în Bucureşti au circulat două automobile cu aburi, construite de firma franceza Gardner Serpollet. În Cartea de Aur, înfiinţată de ACR, în care s-au inscris toate autovehiculele importante, pe primul loc figurează o trasura-automobil fabricata de firma Peugeot, având un motor cu puterea de 4 CP. Aceasta masina a fost importata in 1889 de catre Barbu Bellu din Bucuresti. În 1895, trei craioveni au adus in tara trei trasuri-automobile tip Benz, cu motoare de 12CP. Un an mai tirziu s-au adus alte trei ‘trasuri-automobile’ in diferite orase: un Peugeot in Bucuresti, un Rochet-Schneider în Tecuci si un triciclu Bolleé in Falticeni. Pe străzile Bucureştiului a apărut, în 1898, unul din primele automobile americane Oldsmobile, construit in atelierul lui E. R. Olds, care incepuse sa fabrice maşini doar de un an. Automobilul avea în loc de volan o manşă şi el poate fi văzut astăzi expus la Muzeul Tehnic. În acelaşi an, în ziarele timpului se arată ca doctorul Tomescu şi-a adus o splendidă trăsura cu motor, stil Victoria. Această maşina avea un motor de 3,5 CP amplasat în spate. De menţionat că numarul ‘trăsurilor automobile’ din întreaga lume nu depăşea ...100 de exemplare! Primul automobil electric (un coupe cu patru locuri pentru pasageri, plus două locuri în faţă, pentru şofer şi pentru ‘asistent’), adus de la Paris de către Leon Leonida, a circulat pe străzile capitalei înca din anul 1906. Primul examen de conducere oficial a avut loc pe data de 10 ianuarie 1908, din ordinul prefectului Poliţiei Capitalei. Brevetul se obţinea dupa absolvirea unei probe de viteză în timpul căreia ofiţerul examinator arunca în faţa maşinii o pernă, conducătorul trebuind să frâneze instantaneu. Cursurile primei şcoli de şoferi au început la 10 ianuarie 1910. Dimineaţa se învaţa teoria automobilului, iar după amiaza practica. Teoria avea doua capitole importante: ‘Omorârea de oameni’ şi ‘Scoaterea de fum a maşinilor’.

Președinți[modificare | modificare sursă]

Principele George Valentin Bibescu - președinte ACR

Președinți de onoare[modificare | modificare sursă]

Structură și date[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tandretea pe patru roti, 19 septembrie 2005, Catalin Pruteanu, Jurnalul Național, accesat la 29 iunie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]