Asediul orașului Lille (1940)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Asediul orașului Lille
Parte a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale
21May-4June1940-Fall Gelb.svg
Situațai frontului de vest, 21 mai – 4 iunie 1940
Informații generale
Perioadă 28–31 mai 1940
Loc Lille, Franța
50°38′N 3°04′E
Rezultat Victorie germană
în paralel, forțele aliate din zona Dunkerque au reușit să se evacueze
Beligeranți
Franța Franța
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Regatul Unit
 Germania Nazistă
Conducători
Franța Jean-Baptiste Molinié#
Franța Gustave Mesny#
Germania Nazistă Fritz Kühne#
Germania Nazistă Erwin Rommel
Germania Nazistă Joachim Lemelsen
Germania Nazistă Max von Hartlieb-Walsporn
Germania Nazistă Ludwig Ritter von Radlmeier
Efective
5 divizii[1]
(40.000 soldați)
4 divizii de infanterie
3 divizii blindate [1]
(110.000 soldați, 800 tancuri)
Pierderi
121de tancuri distruse, avariate sau abandonate [2]
pierderile de personal nu sunt cunoscute
60 de morți
80 de răniți
49 de tancuri distruse
111 tancuri avariate [3]

Asediul orașului Lille ori Punga Lille a fost o bătălia din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Bătălia a durat de pe 28-31 mai 1940 în regiunea orașului Lille și a fost parte a Bătăliei Fraței. La lupte au participat aproximativ 40.000 de soldați ai Corpurilor al 4-lea și al 5-lea de armată din cadrul Armatei I franceze comandată de generalul René Prioux. În timpul luptelor, Corpul al 3-lea de armată și Corpul Expediționar Britanic au reușit să se retragă spre cursul râului Lys.

Împotriva forțelor aliate au luptat șapte divizii germane, dintre care trei erau de blindate. Obiectivul lor principal era distrugerea completă a inamicului care încerca să se evacueze prin portul Dunkerque. Rezistența apărătorilor orașului Lille le-a permis trupelor aliate să se retragă cu succes în zona regiunea portului.

Preludiul[modificare | modificare sursă]

În noaptea de 27/28 mai, diviziile Corpului Expediționar Britanic de lângă Lille au reușit să se retragă peste râul Lys. Dintre forțele franceze, doar Corpul al III-lea al Armatei I franceze (comandat de generalul René Prioux) a reușit să scape din încercuire. Restul unităților franceze erau începuseră retragerea de pe poziții aflate mult mai la sud și se aflau încă în zona Lille când, forțele germane care înaintau dinspre vest și est au făcut joncțiunea la porțile orașului.[4]{{efn|Unitățile franceze implicate în lupte au fost: Divizia a 15-a de infanterie, Divizia I de infanterie motorizată, Divizia a 2-a de infanterie nord-africană, Divizia I de infanterie marocană. Unitățile germane care au participat la asediu au fost Divizia a 4-a Panzer, Divizia a 5-a Panzer, Divizia a 7-a Panzer, Divizia a 7-a de infanerie, Divizia a 253-a de infaterie, Divizia a 217-a de infanterie și Divizia a 267-a de infanterie. Acestea au reușit să încercuiască majoritatea unităților Armatei I franceze la Lille.[5]

Asediul[modificare | modificare sursă]

Vehicule distruse în apropiere de Lille în 1940

Corpul al 4-lea de armată (comandat de generalul de corp de armată Aymes) și Corpul al 5-lea de armată (comandată de generalul René Altmeyer) au executat la 7:30 dimineața pe 28 mai un atac pentru spargerea încercuirii în partea de vest a orașului, într-o încercare de retragere spre Lys. Divizia a 2-a nord-africană (2e Division d'infanterie nord-africaine, general-maior Pierre Dame) a încercat să traverseze podul peste râul Deûle ca să ajungă la Sequedin (la sud de Lomme). Divizia a 5-a nord-africană (5e Division d'infanterie nord-africaine, general-maior Augustin Agliany) a încercat să traverseze podul Moulin Rougede pe drumul Santes, la dus de Haubourdin.[6] Aceste atacuri au fost respinse.

Francezii au mai făcut o încercare în dimineața zilei de 29 mai. Germanii au minat podul, dar două tancuri și două companii de infanterie franceză au reușit să ajungă pe malul celălalt, dar au fost în cele din urmă respinse.[6] În următoarele patru zile, francezii, în principal trupele nord-africane (cei mai mulți dintre ei pieds-noirs) au continuat să încerce să spargă încercuirea. Generalul Molinié și colonelul Aizier au negociat capitularea la mijlocul nopții de 3/4 iunie. . Sâmbătă 1 iunie, trupele franceze și câteva subunități britanice au capitulat. Arpoximativ 35.000 de soldați aliați au fost luați prizonieri de către germani.

Pe de altă parte, apărătorii orașului Lille au reușit să întârzie înaintarea germanilor, astfel încât grosul Corpului Expediționar Britanic și restul Armatei I franceze să reușească să se retragă în zona orașului-port Dunkerque.[7]

Urmări[modificare | modificare sursă]

Winston Churchill avea să descrie în cartea sa The Second World War din 1949 defensiva de Lille ca o „splendidă contribuție” care a întârziat înaintarea germană cu patru zile și a permis evacuarea Corpului Expediționar Britanc prin Operațiunea Dynamo.[8] William L. Shirer a scis în 1969 că apărarea eroică de la Lille „a ajutat forțele asediate anglo-franceze din jurul portului să reziste încă două sau trei zile și să salveze astfel cel puțin 100.000 de trupe”..[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Shirer 1969, p. 746.
  2. ^ Gunsburg 1992, p. 236
  3. ^ Gunsburg 1992, p. 237
  4. ^ Ellis 2004, p. 191.
  5. ^ Ellis 2004, Map, 214–215.
  6. ^ a b Sebag-Montefiore 2006, p. 624.
  7. ^ Horne 1982, p. 604.
  8. ^ Churchill 1949, p. 94.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Churchill, W. S. (). Their Finest Hour. The Second World War. II. Boston, Mass: Mariner Books. ISBN 0-395-41056-8. 
  • Ellis, Major L. F. () [1954]. Butler, J. R. M., ed. The War in France and Flanders 1939–1940. History of the Second World War United Kingdom Military Series. Naval & Military Press. ISBN 978-1-84574-056-6. Accesat în . 
  • Horne, A. (). To Lose a Battle: France 1940 (ed. Penguin repr.). London: Macmillan. ISBN 0-14-00-5042-6.  Parametru necunoscut |orig-year= ignorat (ajutor)
  • Sebag-Montefiore, H. (). Dunkirk: Fight to the Last Man. London: Penguin. ISBN 0141024372. 
  • Shirer, William (). The Collapse of the Third Republic: An Inquiry into the Fall of France in 1940. New York: Simon & Schuster. ISBN 978-0-671-20337-5. 

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Bond, Brian (). Britain, France and Belgium 1939–1940 (ed. 2nd). London: Brassey's Publishing. ISBN 0-08-037700-9. 
  • Bond; Taylor, M. D., ed. (). The Battle for France & Flanders Sixty Years On. Barnsley: Leo Cooper. ISBN 0-85052-811-9. 
  • Cooper, M. (). The German Army 1933–1945, its Political and Military Failure. Briarcliff Manor, NY: Stein and Day. ISBN 0-8128-2468-7. 
  • Corum, James (). The Luftwaffe: Creating the Operational Air War, 1918–1940. Lawrence: University Press of Kansas. ISBN 978-0-7006-0836-2. 
  • Cull, B.; Lander, Bruce; Weiss, Heinrich (). Twelve Days: The Air Battle for Northern France and the Low Countries, 10–21 May 1940, As Seen Through the Eyes of the Fighter Pilots Involved. London: Grub Street. ISBN 978-1-902304-12-0. 
  • Frieser, K-H. (). The Blitzkrieg Legend (ed. English trans.). Annapolis, MD: Naval Institute Press. ISBN 1-59114-294-6. 
  • Guderian, Heinz. Panzer Leader (ed. 2001). New York: Da Capo Press. ISBN 978-0306811012. 
  • Harman, Nicholas (). Dunkirk: The Necessary Myth. London: Hodder and Stoughton. ISBN 0-340-24299-X. 
  • Marix Evans, Martin (). The Fall of France: Act with Daring. Oxford: Osprey. ISBN 1-85532-969-7. 
  • Taylor, A. J. P.; Mayer, S. L., ed. (). A History Of World War Two. London: Octopus Books. ISBN 0-7064-0399-1.