Armata de la Dunăre

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Armata de la Dunăre
Activă  Modificați la Wikidata  Modificați la Wikidata

Armata de la Dunăre (Armée du Danube, AD) este o unitate a Armatei Franceze, care a luptat în timpul Primului Război Mondial pe Frontul de Est între 1918 și 1919. După armistițiu, unitățile Armatei Franceze din Orient, comandate de generalul Franchet d'Esperey au fost împărțite în trei grupuri, compuse din divizii cu efective reduse, care au efectuat acțiuni militare între sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1920, în Ungaria, în Rusia și în Turcia.

Înființare și denumiri diferite[modificare | modificare sursă]

  • 11 august 1916: începând din 11 august 1916, forțele franceze din l’armée d'Orient (AO) au constituit Armata Franceză din Orient (AFO). AFO se afla sub ordinele comandamentului Armatei Aliate din Orient (CAA).
  • 1919: AFO devine Armata din Ungaria pe 1 martie 1919, până la 31 august 1919, data dizolvării sale, după care Armata de la Dunăre primește, la 10 septembrie 1919, numele de Armata Franceză din Orient (a doua formare a AFO).[1] După armistițiu, unitățile Armatei din Orient, comandate de Franchet d'Esperey, au fost dispuse în trei grupuri, compuse din divizii cu efective reduse, care au avut misiuni între sfârșitul anului 1918 și începutul anului 1920, în Ungaria, în Rusia și în Turcia:[2]
    • Armata de la Dunăre (AD): forțele de dreapta ale Armatei Franceze din Orient, staționate pe Dunăre la 11 noiembrie 1918 și comandate de generalul Berthelot, au primit denumirea de „Armata de la Dunăre”.
    • Armata din Ungaria (AH): forțele staționate în partea de sud a Ungariei, sub comanda generalului Paul de Lobit, au primit denumirea de „Armata din Ungaria” pe 14 martie 1919.
    • corpul de ocupație din Turcia, apoi corpul expediționar de ocupație al Constantinopolului (COC)
  • 1920, postul lui Franchet d'Esperey a fost desființat în mod oficial, la cererea acestuia, și Armata din Orient a fost redusă doar la COC.

Acronime:

  • CEO: corps expéditionnaire d’Orient
  • CED: corps expéditionnaire des Dardanelles
  • AO: armée d’Orient (toate armatele franceze din Orient)
  • AFO: armée française d’Orient
  • CAA: commandement des armées alliées en Orient
  • AAO: armées alliées en Orien
  • AH: armée de Hongrie
  • AD: armée du Danube
  • COC: corps expéditionnaire d’occupation de Constantinople

Comandanți[modificare | modificare sursă]

  • 28 octombrie 1918: generalul Berthelot
    • șef de stat major: locotenent-colonelul Caput
  • 5 mai 1919: generalul Jean César Graziani
    • șef de stat major: colonelul Bauby

Istoria garnizoanelor, campaniilor și bătăliilor[modificare | modificare sursă]

1918[modificare | modificare sursă]

  • Sfârșitul lunii octombrie: concentrare la Rusciuc, Plevna, Tărnovo.
  • 30 octombrie: Armistițiul cu Turcia
  • 4 noiembrie: Armistițiul cu Austro-Ungaria
  • 10 noiembrie: Lupte la Giergevo, Șistov și Nicopole; trecerea Dunării și înaintarea către București.
  • 11 noiembrie: Armistițiul cu Germania; întoarcerea pe frontul Riou-Șistov.
  • Sfârșitul lunii decembrie: deplasare în sudul Rusiei a unor trupe franceze și aliate sub comanda generalului d'Anselme.

1919[modificare | modificare sursă]

  • aprilie: Evacuarea Odesei și Sevastopolului; regrupare și ocupare a unui sector pe Nistru.
  • 10 septembrie: Armata de la Dunăre devine Armata Franceză din Orient (AFO)

Componența Armatei de la Dunăre (AD)[modificare | modificare sursă]

  • Infanterie
    • Grupul generalului d'Anselme
      • Divizia 16 infanterie colonială
      • Divizia din Arhipelag al Armatei Grecești
    • Divizia 30 infanterie
    • Divizia 76 infanterie
    • Divizia 156 infanterie (decembrie 1918)
    • O divizie britanică (până la 15 decembrie 1918)
    • Unități române
  • Cavalerie
    • 1 regiment de spahii marocani
    • O divizie de cavalerie poloneză
  • Artilerie:
  • Aviație:
    • Trei escadrile de vânătoare

Comandamentul Armatei Aliate din Orient (CAA)[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Général Bernachot, Les Armées françaises en Orient après l'armistice de 1918, Imprimerie nationale, 1970, 3 volumes :
    • 1.L'Armée française d'Orient, l'Armée de Hongrie (11 novembre 1918 - 10 septembre 1919).
    • 2.L'Armée du Danube, l'Armée française d'Orient (28 octobre 1918 - 25 janvier 1920).
    • 3.Le corps d'occupation de Constantinople (6 novembre 1920 - 2 octobre 1923).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jean Nicot, Conservateur au Service historique de l’Armée, Répertoire numérique es journaux des marches et opérations 1914 - 1918
  2. ^ Pierre Gosa, Franchet d'Esperey : un maréchal méconnu : le vainqueur des Balkans, Nouvelles éditions latines, 1999