Arhitectura Secession în Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clădiri în stilul Secession din Timișoara. Cu albastru sunt clădiri relativ mari, cu albastru închis sunt case și vile (la pozițiile respective se adugă 100 pentru a avea pozițiile din text), iar cu verde sunt clădiri redecorate în stil Secession.

În urma ridicării caracterului de fortificație al Timișoarei în 1892, s-a permis construirea de imobile pe fosta esplanadă. Dezvoltarea orașului s-a făcut pe baza unui plan general de dezvoltare, direcțiile prioritare fiind legarea de cartierul Cetate a fostelor suburbii, în special a cartierelor istorice Fabric, Iosefin și Elisabetin. S-a cerut ca de-a lungul căilor de legătură să se construiască fronturi stradale continui și clădiri monumentale cu două sau trei etaje.

Perioada a coincis cu apariția stilului Art Nouveau. Arhitecții, formați la Viena sau la Budapesta, erau la curent cu tendințele, astfel că au realizat multe opere arhitectonice în stilul Secession, curentul Secesiunea vieneză cu influențe maghiare. Aceștia lucrau atât la Budapesta, ca Lipót Baumhorn, cât și în Timișoara, ca László Székely, Eduard Reiter, Martin Gemeinhardt și Henrik Telkes.

Clădirile erau nu doar monumentale, ci, conform stilului Secession, bogat ornamentate, ornamentele fiind inpirate de floră, faună, mitologie sau personaje antopomorfe. Actual, după o lungă perioadă de neglijare, o parte dintre aceste clădiri au fost reabilitate, recăpătându-și strălucirea de la începuturi.

Contextul istoric[modificare | modificare sursă]

Curentul Secession a apărut spre sfârșitul secolului al XIX-lea ca o reacție împotriva artei academice, grupând diferiți artiști care doreau eliberarea de canoanele clasice.[1] După modelul Secesiunii müncheneze din 1892, în 1897 la Viena a apărut Secesiunea vieneză. Influența sa s-a manifestat și asupra universităților din Budapesta. Tinerii din Austro-Ungaria care studiau arhitectura la Viena și Budapesta au avut ocazia să ia contact cu acest curent și după 1900 i-au aplicat ideile în realizările lor. Toți acești studenți la arhitectură care ulterior au profesat în Timișoara proveneau din pătura de mijloc a societății, care și-a permis finanțarea studiilor lor.[2]

Între 1890–1914 a avut loc o dezvoltare economică intensă a Banatului. În special Timișoara a beneficiat de un context istoric extrem de favorabil. Prin decizia împăratului Franz Joseph, la 23 aprilie 1892 s-a ridicat caracterul de fortificație al Timișoarei, ceea ce a permis autorizarea construcțiilor pe fosta esplanadă (care fusese Zona Non Aedificandi) și demolarea zidurilor fortificațiilor.[3][4] Demolarea fortificațiilor, începută în 1902,[3] a eliberat alți 138 460 m2, care au fost preluați în proprietate de administrația orașului de la administrația militară printr-un contract din 15 iunie 1905. Din demolare au fost recuperate c. 26 de milioane de cărămizi, care au servit ca materiale de construcții pentru clădirile ridicate ulterior. Spațiile eliberate și materialele de construcții recuperate au creat condițiile necesare dezvoltării urbanistice a orașului.[5]

Între 1893–1895 s-a elaborat „Planul General de Dezvoltare a Orașului”, plan actualizat repetat până în 1911.[3] Prioritatea planului era legarea cartierului din cetate de cartierele considerate suburbii,[4] în special cartierele Fabric și Iosefin, pe traseele actualei Piețe a Victoriei și a bulevardelor Hunyadi út (actual bd. 16 Decembrie 1989) și Andrássy út (actual bd. 3 August 1919).[3] Pentru clădirile ridicate acolo a fost impus un regim de construcții care cerea front stradal continuu și închis, parter plus două sau trei etaje și caracter monumental.[6][7] În afară de acestea, s-a preconizat dezvoltarea bulevardelor Nagykörút (actual bd. Constantin Diaconovici Loga) și Püspök út (actual bd. Mihai Viteazul).[3]

În 1902 șeful biroului tehnic al primăriei Timișoarei, inginerul Emil Szilárd, a propus înființarea în schema primăriei a poziției de arhitect al orașului, propunere susținută de primarul Karoly Telbisz. Pe post a fost angajat László Székely.[8][9]

Caracteristici ale stilului[modificare | modificare sursă]

Clădirile au fost construite în diverse stiluri, majoritatea fiind în stil Art Nouveau, cu diferitele sale curente: Jugendstil, secesiunea vieneză. Acestea se caracterizează prin clădiri cu acoperișuri înalte și volume impozante. Colțurile sunt prevăzute cu turnuri și edicule. Fațadele sunt bogat ornamentate.[7] Modelul maghiar combina acestea cu elemente ale arhitecturii populare maghiare: compoziția asimetrică a clădirii, policromia și efectul spațial romantic.

Arhitecți[modificare | modificare sursă]

O seamă de arhitecți care au proiectat clădiri în stilul Secession în Timișoara au fost Lipót Baumhorn, Martin Gemeinhardt, Eduard Reiter, László Székely și Henrik Telkes. Episodic, au mai proiectat în stil Secession Ignác Alpár (Palatul Poștelor), Károly Bonn (Palatul Alexandru Pisică), Gábor Fodor (Palatul Jakab Fischer), Jenő Klein (Palatul Ágoston Gálgon), Josef Kremer sen. (Palatul Mirbach), Márcell Komor și Dezső Jakab (Palatul Miksa Steiner), Oskar Reinhart (Casa Mühle), Emil Tőry (Palatul Cazinoului Ținutului de Sud) ș.a.

Lipót Baumhorn
Eduard Reiter
László Székely
Lipót Baumhorn

Cu studii la Politehnica din Viena și specializări în diferite orașe din Europa, între clădirile din Timișoara proiectate de Lipót Baumhorn în stil Secession se pot enumera Palatul Comunității Evreiești, Colegiul Național Pedagogic „Carmen Silva”, Palatul Apelor, Palatul István Nemes.[10][11]

Eduard (Ede) Reiter

Eduard Reiter a fost arhitectul oficial al Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara, pentru care a proiectat o serie de clădiri,[12] dar în stil Secession este doar Casa Capitlului de Cenad. Alte clădiri proiectate de el în acest stil sunt, Corpul administrativ al fostei Fabrici de pălării[13] (poziția 24), Palatul Franz Anheuer, Palatul Miksa Steiner din Fabric.

Martin (Márton) Gemeinhardt

Dintre clădirile proiectate de Martin Gemeinhardt se pot enumera Palatul Franz Marschall, Casele Hartlauer și Nicolin din Piața Plevnei, Palatul Jakab Csendes, Palatul Casei de Economii Timișorene, Palatele Gemeinhardt și Károly Weisz de pe bd. Gen. Dragalina, palatul Albert Schott, Palatul Adolf Hanecker, imobile de raport pe spl. Tudor Vladimirescu 22–24. Stilul său de decorare Secession a fost mai pur ca al celorlalți colegi de generație.[14]

László Székely

În calitate de arhitect șef al Timișoarei între anii 1903–1918, László Székely a proiectat circa 60 de clădiri. Deși a abordat mai multe stiluri, peste jumătate din clădirile proiectate de el sunt în stil Secession. Câteva dintre cele mai mari proiecte ale sale sunt Complexul Liceului Piarist, Abatorul Comunal (poziția 67), Palatul Dauerbach, Palatul Băncii Generale Maghiare de Credit, Palatul Neptun și Palatul Ștefania.[8]

Henrik Telkes

Henrik Telkes și-a făcut studiile de arhitectură la Budapesta. După ce a lucrat cinci ani (1905–1910) în primăria Timișoarei și-a deschis un birou propriu, [15][16] unde a proiectat o serie de case de raport (cu apartamente de închiriat), cum ar fi în 1910 Palatul Nägele, în 1911 Casele Csermák, palatele Miksa Brück, Katalin Panits, Ágoston Gálgon și Miksa Róna, în 1912 Palatul Löffler,[17] iar în 1913 Palatul Baron Béla Gudenus de Gad.[18]

Clădiri[modificare | modificare sursă]

Marea majoritate a clădirilor realizate în stil Secession sunt protejate prin includerea lor în lista monumentelor istorice, individual sau în grup, prin situri sau ansambluri urbane. În fiecare cartier istoric al Timișoarei există câte un sit urban: o parte din cartierul Cetate face parte din Situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”, una din cartierul Fabric face parte din Situl urban „Fabric” (I) și o parte din cartierul Iosefin face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”. De asemenea, clădiri Secession se găsesc în Ansamblul urban interbelic „Corso”, Ansamblul urban „Fabric” (II), Ansamblul urban „Str. Badea Cârțan”, Ansamblul urban „Bd. Mihai Viteazul”, Ansamblul urban „Splaiul Nicolae Titulescu” precum și în ansamblurile urbane I, III, IV, V, VI și IX. Există numeroase alte case, și chiar și unele palate în stil Secession necuprinse în lista monumentelor istorice, ca urmare protecția lor este redusă sau inexistentă.[19][20]

Palate, clădiri mari și grupări tematice[modificare | modificare sursă]

În terminologia din epocă erau denumite „palate” clădirile cu două sau trei etaje.

Palatul Alexandru Pisică[modificare | modificare sursă]

Deși a fost construit abia în 1912, Palatul Alexandru Pisică (Piszika Sándor, poziția 4) aparține stilului Secession floral (de la început) al lui Ödön Lechner. Proiectul este atribuit lui Károly Bonn. Este situat pe str. Johann Nepomuk Preyer nr. 2, la intersecția cu bd. Iuliu Maniu. Face parte din monumentul istoric Ansamblul urban V.[19][21][22]

Palatul are atice ondulate și este foarte ornamentat cu motive florale. Un ornament caracteristic stilului Secession maghiar sunt plăcile de ceramică roșie glazurată. Deasupra colțului său rotunjit se înalță un turn acoperit cu tablă, bogat ornamentat și el.[22]

Aticele ondulate se întâlnesc și la Palatul Ludwig Besch și Karl Piffl construit în 1912 pe bd. 16 Decembrie 1989, nr. 11 (poziția 20) care face parte din monumentul istoric Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.[19][23][24]

Palatul Marshall[modificare | modificare sursă]

Palatul Marshall în 2008

Alt palat în stilul Secession floral este Palatul Franz Marshall (poziția 25). Aflat la intrarea de pe podul Maria în cartierele Elisabetin (la stânga venind de pe pod) și Iosefin (la dreapta venind de pe pod) constituie, împreună cu Palatul Apelor o „poartă de intrare” în aceste cartiere. Situat pe bd. Tudor Vladimirescu la nr.12, a fost proiectat de Martin Gemeinhardt și construit în 1904.[25][26][27][28][29][30] Face parte din monumentul istoric Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.[19]

Stilul palatului este Art Nouveau eclectic, decorația, foarte bogată, fiind formată din pomul vieții, flori și fructe, fluturi, pești și berbeci.[26][27][28][29][30]

Palatul Apelor[modificare | modificare sursă]

Palatul Apelor este situat pe bd. 16 Decembrie 1989 la nr. 2 (poziția 22), vizavi de Palatul Marshall. Proiectat în stil Secession eclectic de Lipót Baumhorn, a fost construit în 1901 și supraetajat în 1911. Face parte din monumentul istoric Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.[19] Palatul are o travee centrală și două aripi. Fațada traveei centrale este ornamentată cu coloane duble din ordinul ionic, care pun în valoare frontoanele. Întreaga clădire este foarte bogat ornamentată, cu elemente neobaroce în stilul seccesion eclectic. Decorarea s-a făcut în special cu elemente din mediul acvatic și figuri marine: pești, căluți de mare, scoici, plante acvatice și figuri antropomorfe feminine.[31][32][33][34][35][36][37][38]

Piața Mocioni[modificare | modificare sursă]

Pe latura de sud a pieței Alexandru Mocioni (fostă Küttel tér), făcând parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”, se află o serie de palate în stil Secession: Palatele Béla Fiatska, 3 clădiri, construite în 1911 (poziția 16), Palatul Jakab Fischer, construit în 1910[39] (poziția 17) și Palatul György Dauerbach, construit tot în 1910 (poziția 18).[40][41] Panorama inițială a acestora a fost obturată prin construirea bisericii din piață.

Piața Plevnei[modificare | modificare sursă]

Și Piața Plevnei face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”. În jurul ei se află unele dintre cele mai reușite clădiri în stil Secession din Timișoara: Casa László Vaniss[42] (poziția 114), Casa Emil Szilárd[43] (poziția 114), Casa Hartlauer (Casa cu Păuni și Bufnițe)[43] (poziția 115), Casa Dr. Junkert[43] (poziția 116), Casa Romulus Nicolin (Casa cu Păuni)[44][45][46] (poziția 117), Palatul Adolf Vértes[44][47] (poziția 29) și Palatul Weisz (din Piața Plevnei, poziția 30).[48] Este o concentrație mare de clădiri în stil Secession, unitatea stilului fiind explicabilă prin contextul istoric.

Alte palate din cartierele Iosefin și Elisabetin[modificare | modificare sursă]

Alte palate în stil Secession din zona cartierelor Iosefin și Elisabetin sunt Palatul Miksa (Max) Brück, construit în 1912,[49][50][51] (poziția 3), Palatele Hanecker, Baloneszku, Schnürer și Weisz,[52][53][54] (poziția 11), Palatul Eduard (Ede) Thomas (poziția 14), construit în 1911,[55][56] Palatul Baron Béla Gudenus de Gad[18][57] pe (poziția 15), cel al Cazinoului Ținutului de Sud[58][59] (poziția 20), Palatul Isván Nemes[60][61][62] (poziția 21) și Palatul Mátyás Christian (Casa cu Câini)[63] (poziția 32).

Piața Victoriei[modificare | modificare sursă]

În Piața Victoriei au fost clădite într-o perioadă foarte scurtă, între anii 1910–1914, mai multe clădiri, dintre care patru, Palatul Széchenyi[64] (poziția 38), Palatul Hilt[64] (poziția 39), Palatul Dauerbach[65][66] (poziția 40) și Palatul Neuhausz[65][67][68] (poziția 42) au fost proiectate de László Székely în stilul Szecesszió maghiar. Tot el a proiectat redecorarea fațadei Palatului Weiss (poziția A). Tot în stil Secession sunt decorate clădirile palatelor Lloyd[69][70] (poziția 43) și Löffler (poziția 44)[71][72].

Complexul Liceului Piarist[modificare | modificare sursă]

Complexul Liceului Piarist[73] (poziția 37) este cel mai mare complex de clădiri în stil Secession din Timișoara. A fost proiectat de Sándor Baumgarten și László Székely. A fost construit între 1909–1913 pe terenul eliberat prin demolarea zidurilor ravelinului dintre bastioanele Castelului și Mercy. Complexul cuprindea mânăstirea călugărilor piariști (Casa Ordinului), o capelă, clădirea liceului și cea a internatului liceului.[74][75]

Palatele din zona intra muros[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului al XX-lea zona intra muros era practic complet ocupată, astfel că alte construcții, în stil Secession se puteau ridica doar în urma demolărilor, astfel că ele nu sunt foarte numeroase. Totuși, câteva există, una dintre cele mai mari fiind Palatul Comunității Evreiești,[76] decorată cu motive vegetale și antropomorfe[77] (poziția 48). Alte clădiri sunt Hotelul Victoria (fost „La Vulturul de aur”, 1907, poziția 45), Palatul Băncii de Credit[78][79] (poziția 46), Palatul Jakob Csendes[80][81][82] (poziția 47), Palatul László Králik[80] (poziția 49), Palatul Miksa Steiner[83][84][85] (poziția 50), Casa cu Lei[86][87][88] (poziția 51), Casa Capitlului de Cenad[89] (poziția 52), Casa Brück[90][91] (poziția 53), Casa Emmer[92] (poziția 54), Palatul Ágoston Gálgon[93][94][95] (1912, poziția 55), Palatul Bănățean (Palatul Băncii Szana)[96][97] (poziția 56) și „Bega Mică”[98] (poziția 57).

Palatul Ștefania[modificare | modificare sursă]

Palatul a fost proiectat de László Székely și construit de primărie între anii 1908–1909 pentru a fi Casa de Raport a Municipiului. Veniturile din chirii urmau să servească la finanțarea azilului orășenesc. În 1918 edificiul a fost vândut lui Rudolf Totis (Totisz Rezsö), directorul general al întreprinderii ILSA, care i-a spus „Palatul Ștefania” în onoarea soției sale. După numele proprietarului, în perioada interbelică era cunoscut și ca „Palatul Totis”.[99][100][101][102] urși și gorile [103][104]

Palatul, o clădire cu două etaje, ocupă tot frontul stradal sudic al bd. 3 August 1919 între str. Ștefan cel Mare nr. 2 și Piața Romanilor nr. 1 (poziția 77). Este ornamentat cu motive zoomorfe, urși și gorile, plasate sub cornișă, motiv pentru care mai este cunoscut drept „Casa cu maimuțe”.[102][104][101] În fața turnului de pe colțul dinspre Piața Romanilor se află o statuie a unui străjer,[101] cu vechea stemă a Timișoarei pe scut.

Palatul a fost renovat în perioada 2000–2002 conform indicațiilor Societății Germane pentru Cooperare Tehnică (GTZ), care-și avea sediul aici.[99][103][101]

Alte palate din Fabric[modificare | modificare sursă]

Alte palate din Fabric în stil Secession sunt Palatul Karl Kunz[105][106] (poziția 72), Palatul Franz Anheuer[107] (poziția 73), Palatul Ignácz Heymann[108] (poziția 74), Palatul Miksa Steiner din Fabric[107] (poziția 75), Palatul Miksa Róna[109][110][111] (poziția 76), Palatul Mirbach[112][113] (poziția 78), Palatul Mercur (Palatul Béla Fiatska din Fabric)[114][115] (poziția 79), Palatul Antal Nägele[116][117][118] (farmacia Kovács, poziția 80).

Palate în stil Secession geometrizat[modificare | modificare sursă]

Palatul Martin Gemeinhardt (fostul Hotel Splendid, poziția 10), construit în 1912, are decorațiuni geometrice bazate pe forme pătrate. A fost transformat în 1941.[119][120][121] Nu este catalogat monument istoric.[19]

Casele Csermák (Casele gemene) [122][123][124]

Palatul Albert Schott (poziția 3), construit în 1913, a fost prima clădire din Iosefin cu trei etaje.[21][125] Face parte din Ansamblul urban V.

La Palatul Katalin Panits[126][127] (poziția 6), aspectul actual, după supraetajare, datează din 1911. Face parte din Ansamblul urban IV.

Palatul János (Johann) Hochstrasser (poziția 12) a fost construit în 1912–1914 în stil Secession târziu. Încă inițial era decorat sumar, actual și-a pierdut practic toate decorațiile.[128][129] Face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.

Casa de raport a văduvei Székely[130][131] (poziția 71), construită în 1911, este și ea realizată în stil Secession cu decorațiuni gometrice minimale. Face parte din Ansamblul urban „Fabric” (II).

Clădiri utilitare[modificare | modificare sursă]

Pe bd. Constantin Diaconovici Loga la nr. 45 se află clădirea Colegiului Național Pedagogic „Carmen Sylva”.[132] (poziția 65). Construită în 1904 după proiectul lui Lipót Baumhorn în colaborare cu Jakab Klein,[132][133] este clasificată monument istoric cu codul LMI TM-II-m-B-06148[19]

Între 1914–1916 s-a construit după planurile lui Ernő Foerk Seminarul Teologic Romano-Catolic (actual Căminele 1–2 ale Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”)[134][135][136][137][138] (poziția 39).

În afară de complexul Liceului Piarist László Székely a mai proiectat și alte clădiri pentru școli, cum ar fi cele ale școlilor elementare din Elisabetin[139] (poziția 34) și Fabric[140] (poziția 81). Ambele sunt ornamentate cu basoreliefuri reprezentând copii.

Alte clădiri utilitare proiectate de el în stil Secession sunt Cazarma pompierilor din Iosefin[20][8][8][141][142][143][144] (poziția 1) și Baia Publică Neptun[20][8][8][145][146][147][148][149] (poziția 68).

Alte clădiri utilitare în stil Secession sunt cele ale Băncii Naționale a României, sucursala Timiș, fosta Bancă Austro-Ungară, construită în 1904 după proiectul lui József Hubert[150][151][152][153][154] (poziția 62) și a Palatului Poștelor, construit în 1914 după proiectul lui Ignác Alpár[154][155][156][157] (poziția 63), clădiri care fac parte din Ansamblul urban IX, precum și Clinica de balneofizioterapie,[158] construită în 1912, monument istoric cu codul LMI TM-II-m-B-06147 (poziția 66).

Clădiri industriale[modificare | modificare sursă]

Stilul Secession se poate observa și pe clădirile industriale proiectate în aceeași perioadă, cum sunt Abatorul comunal[20][8][8][159][160][161] (poziția 67) și clădirea centralei hidroelectrice („Turbinele”), monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06094[19], proiectate de László Székely și a celor două turnuri de apă, cel din Fabric, monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06152[19] și cel din Iosefin, monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06122[19], proiectate de János Lenarduzzi și Richárd Sabathiel[162][163].

Case și vile[modificare | modificare sursă]

În terminologia epocii prin „casă” se înțelegea o clădire de locuințe cu nu mai mult de un etaj, însă unele clădiri cu 2–3 etaje erau cunoscute și ele drept „Casa …”, de exemplu „Casa Brück”, „Casa Emmer” sau „Casa văduvei Székely”. Multe case și vile s-au construit pe direcțiile de dezvoltare spre cartierele Iosefin, Elisabetin și Fabric.

În afară de casele din Piața Plevnei (v. mai sus), în Elisabetin s-au mai construit case în stil Secession pe străzile dimprejur, anume, pe străzile Mitropolit Ioan Mețianu (fostă Kőszeghy u., fostă Brașov), Timotei Cipariu (fostă Batthyányi u.), bd. 16 Decembrie 1989 (fost Hunyadi út) și spl. Tudor Vladimirescu (fost Bega bal sor) lângă podul Maria, toate aparținând de Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”).

Tot în Elisabetin s-au construit asemenea case pe bd. Mihai Viteazul (fost Püspök út). Unele dintre ele, cum ar fi Casa Mühle[20][164][165][166][167][168] și Casa László Székely[20][169][170][171] fac parte din Ansamblul urban „Bd. Mihai Viteazul”, dar altele nu, fiind lipsite de protecție.

În zona Pieței Bălcescu (fostă Telekház tér), pe str. Feldioara (fostă Kazinczy u.) există câteva case în stil Secession, care fac parte din Ansamblul urban VI, iar în Ansamblul urban I de pe str. Memorandului (fostă Kiraly u.) încă câteva.

În zona de acces dinspre Cetate spre Fabric, între Palatul Poștelor și Parcul Copiilor, pe str. Ludwig van Beethoven și în apropiere, s-au construit în stil Secession un șir de vile, toate proiectate de László Székely.

Pe frontul de est al Pieței Romanilor, la sud de Palatul Miksa Róna se află casele în stil Secession de la nr. 4, 6 (Casa Frank Mór[179][180]), 8 (Casa Zala[180][181]) și 12 (pozițiile 146, 145, 144, respectiv 143), care fac parte din Ansamblul urban „Fabric” (II).

Clădiri pe frontul de vest al pieței Badea Cârțan

Pe frontul de vest al Pieței Badea Cârțan se întinde un șir continuu de case cu un etaj în stil Secession (pozițiile 148–152), care fac parte din Ansamblul urban „Badea Cârțan”.

Redecorări[modificare | modificare sursă]

Unor clădiri mai terne le-a fost reîmprospătat aspectul prin redecorarea fațadei în stil Secession. Cel mai cunoscut exemplu este Palatul Weisz[182] (poziția A) din Piața Victoriei. Alte exemple sunt supraetajarea și refacerea fațadei Palatului Episcopiei Ortodoxe Sârbe[183][184] (poziția E) și a Băncii Economice a Ungariei de Sud[185] (poziția F) din Piața Unirii, a fațadei băncii La Leu[186] (poziția C) din Piața Sfântul Gheorghe, adăugarea de edicule la Casa de Economii[187] (poziția D), redecorarea Casei cu Atlanți[188][189] (poziția B) și a Casei Mária Till[190] (poziția G).

Motive decorative[modificare | modificare sursă]

Caracteristic stilului Secession este decorarea bogată a clădirilor. Se folosesc motive decorative vegetale, zoomorfe și antropomorfe. Pe unele clădiri apar plăci de ceramică glazurată, de exemplu pe Palatul Alexandru Pisică, Palatul Albert Schott, Palatul Miksa Steiner din Cetate, Casa Brück.[83]

Motive vegetale și florale[modificare | modificare sursă]

Motivele vegetale și florale se întâlnesc pe aproape toate clădirile în stil Secession. Pe palatele Béla Fiatska din Iosefin se întâlnesc laleaua, floarea-soarelui, macul, floarea de iris, păpădia.[191] Motivele vegetale apar nu numai pe clădiri ci și la decorarea porților, de exemplu la Casa Emil Szilárd.

Tot din categoria motivelor vegetale face parte pomul vieții. El apare pe casa din str. Preyer nr. 5[192] (poziția 101), deasupra porții Palatului Karl Ringeisen[193] (poziția 7), dar cea mai reușită realizare este cea de pe Casa Romulus Nicolin (v. mai sus. la Piața Plevnei).

Motive zoomorfe[modificare | modificare sursă]

Aceste motive reprezintă animale, păsări, pești și insecte. Leul este întâlnit atât ca sculptură pe Casa cu Lei,[88] cât și ca relief, pe Casa Capitlului de Cenad,[89] sau Casa Zala.[181] Tot la Casa cu Lei, frontonul este decorat cu grifoni.[88] În frontonul de pe Casa Lichtfusz din bd. General Ioan Dragalina nr. 19 (poziția 102) scutul este susținut de doi vulturi.[195][196] Păunul,[197] bufnița[198] și veverița[199] se găsesc pe casele din Piața Plevnei (vezi mai sus). Bufnițe stilizate se întâlnesc și pe Palatul Dauerbach. Palatul Dezső Bécsi din splaiul Tudor Vladimirescu, nr. 9 este decorat cu capete de mistreț, aluzie la pasiunea de vânător a proprietarului.[200] Motivul șarpelui apare pe Palatul Karl Kunz,[201] iar cel al ființelor acvatice pe Palatul Apelor.[202]

Dintre insecte, albinele sunt reprezentate în motivul stupului, care era simbolul băncilor. Motivul apare pe clădirile Palatului Casei de Economii Timișorene[203] (poziția 13), a Palatului Băncii de Credit[78][79] și pe Palatul Miksa Steiner[85][204] (unde funcționa Banca de Scont, poziția 50). Motivul apare și pe clădiri care nu aparțin stilului Secession, ca Palatul Casei de Economii, filiala Iosefin.

Motive antropomorfe[modificare | modificare sursă]

Omul verde[modificare | modificare sursă]

Omul verde deasupra intrării azilului de noapte din Iosefin
Omul verde deasupra intrării casei din Piața Plevnei nr. 5

Este un mascaron care reprezintă o față umană combinată cu motive vegetale. Este un simbol al regenerării în fiecare primăvară.[205] Se plasează de obicei deasupra golurilor (uși și ferestre) pentru a îndepărta spiritele rele.

Este întâlnit pe clădirea Palatului Apelor, a Palatului Cazinoului Ținutului de Sud[59] [206] (poziția 20), a casei de raport János Hartlauer din Piața Plevnei[205] (poziția 30) a Palatului Löffler sau a Palatului Poștelor[157]. Motivul se întâlnește și pe clădiri mai vechi, ca Palatul Baroc[207] sau Casa P. Iordan (azilul de noapte din Iosefin, poziția 103).

Îngerul[modificare | modificare sursă]

Figuri de îngeri sub forma capetelor de copii se întâlnesc pe multe clădiri (v. mai sus la Palatul Apelor). Caracteristice sunt aripioarele. Însă cea mai reușită reprezentare a îngerului pe clădirile Secession din Timișoara este cea de pe Palatul Franz Anheuer (poziția 73), unde motivul este realizat sub forma unei femei care dansează în sunetele lirei (v. mai jos), motivul repetându-se de 6 ori între ferestrele de la etajul al doilea.[208][209]

Femeia[modificare | modificare sursă]

Chipul femeii se întâlnește în multe variante, dintre care sub formă de „femeie fatală” pe casa văduvei Blau[210][211] (poziția 23), „meduză” pe Palatul Dezső Bécsi, la care șerpii stilizați se împletesc în cosițe[200][212], „regină” pe Palatul Mercur[213] sau diferite reprezentări de fecioare.

Reprezentări integrale sub formă de statui se găsesc pe Palatul Lloyd, Palatul Löffler și Casa Emmer[92] (v. mai sus), iar sub formă de basoreliefuri pe Palatul Adolf Vértes (fata cu vioara și cea culegând flori, v. mai sus), pe frontoanele de la Palatele Széchenyi (înger) și Weiss (cu cornul abundenței), ca lucrătoare pe Palatul Băncii de Credit (v mai sus), pe Palatul Ágoston Gálgon (dansând, v. mai sus)[215], ca torcătoare pe Palatul Dr. Ciobanu, oferind leacuri la Farmacia Kovács[118] sau ca heralzi care susțin scuturi, de exemplu pe Palatul Jakab Csendes[81].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Munich Secession: Avant-Garde Artists Association, visual-arts-cork.com, accesat 2021-12-12
  2. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 57
  3. ^ a b c d e Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 71
  4. ^ a b Ciprian Glăvan, Defortificarea cetății Timișoarei, Analele Banatului, s.n., Arheologie – Istorie, XXI, Timișoara: 2013, pp. 421–430
  5. ^ József Geml, Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870–1920, Timișoara: 1927, p. 8 (reeditat ca Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol (1870–1920), Timișoara, Ed. Cosmopolitan Art, 2016, ISBN: 978-973-1958-28-6)
  6. ^ Gheorghe Bleyer, Timișoara. Monografie urbanistică și arhitecturală, manuscris, Timișoara: Muzeul Banatului, nr. inv. 8230, p. 91
  7. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 73
  8. ^ a b c d e f g h Székely, Enciclopedia…, pp. 58–59, 210–212
  9. ^ Szekernyés, Székely…, p. 36
  10. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 151
  11. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 220
  12. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 150
  13. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Mihai-Claudiu Moldovan, Corpul administrativ al fostei Fabrici de pălării, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  14. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 58
  15. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p.
  16. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 225
  17. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 59
  18. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul baronului Béla Gudenus de Gad, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  19. ^ a b c d e f g h i j Lista monumentelor istorice pe patrimoniu.gov.ro
  20. ^ a b c d e f Fiscala Monumente CEIF 2 (Transcript), vdocuments.site, accesat 2020-05-17
  21. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 253–254
  22. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi, Palatul Alexandu Pisică, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-13
  23. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 266–267
  24. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Lajos (Ludwig) Besch și Károly (Karl) Piffl, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-14
  25. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 260–261
  26. ^ a b Palatul Marschall, timisoara-info.ro, accesat 2021-12-15
  27. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Franz (Ferencz) Marshall, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-05
  28. ^ a b Alexandra Mădălina Nica, Palatul Franz Marschall, Buletinul Științific al Universității Politehnica Timișoara, accesat 2021-12-15
  29. ^ a b Liana Păun, Timișoara uitată: Casele vechi din Elisabetin, între ruine și bijuterii, pressalert.ro, 11 mai 2014, accesat 2021-12-16
  30. ^ a b Palatul Marshall, merg.in, accesat 2021-12-16
  31. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 234–236
  32. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 190
  33. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Apelor, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  34. ^ Palatul Societății de Hidroameliorări Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2018-05-21
  35. ^ Edificare și restaurare: Iosefin și piețele sale, turdearhitectura.ro, accesat 2017-10-02
  36. ^ Titus Bălan, Palatul Apelor: bijuteria pe cale să strălucească din nou în inima Timișoarei!, banatulazi.ro, 16 iulie 2016, accesat 2018-05-21
  37. ^ Liana Păun, Timișoara uitată: Iosefin, cartierul premierelor. Ce mistere ascund clădirile construite de mari arhitecți ai lumii, pressalert.ro, 4 mai 2014, accesat 2018-05-21
  38. ^ Palatul Direcției Apelor Banat, merg.in, accesat 2018-05-21
  39. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 202
  40. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 265
  41. ^ Palatele Piața Mocioni, timisoara-info.ro, accesat 2021-12-23
  42. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa László Vaniss, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  43. ^ a b c Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 269
  44. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 268
  45. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Romulus Nicolin, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  46. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 16
  47. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Dr. Adolf Vértes, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  48. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 192
  49. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 253
  50. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Miksa Brück, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  51. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 205
  52. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 254
  53. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Adolf Hanecker, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  54. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Mihai-Claudiu Moldovan, Imobil de raport, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-05-26
  55. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 262
  56. ^ Palatul Thomas Ede, timisoara-info.ro, accesat 2021-12-14
  57. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 203
  58. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 238
  59. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Cazinoului Ținutului de Sud, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  60. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 236
  61. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 199
  62. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul István Nemes, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  63. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Mátyás Christian, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  64. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 190
  65. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 188
  66. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 110
  67. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 108
  68. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Ernő Neuhausz, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  69. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 187
  70. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 101
  71. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 186
  72. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 106
  73. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 192
  74. ^ hu Piarista templom és főgimnázium épületegyüttese, Temesvár, lexikon.adatbank.transindex.ro, accesat 2021-12-23
  75. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 111
  76. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 61
  77. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Comunității Israelite, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  78. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 141
  79. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Băncii de Credit, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  80. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 164
  81. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Jakab Csendes, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  82. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 67
  83. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 129
  84. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 73
  85. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Miksa Steiner, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  86. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 135
  87. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 79
  88. ^ a b c Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Lajos Weisz, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  89. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Capitlului de Cenad , heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  90. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 133
  91. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 75
  92. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Ferencz Emmer, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  93. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 160
  94. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Ágoston Galgon, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  95. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 83
  96. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 156
  97. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 86
  98. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 156
  99. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 216–217
  100. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 1
  101. ^ a b c d Getta Neumann, Pe urmele…, p. 160
  102. ^ a b Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Ștefania, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  103. ^ a b Totis (Totisz) Rudolf (Rezsö), bjt2006.org, accesat 2021-12-30
  104. ^ a b Stefan Both, Podul "Casei cu Maimuțe", construit în urmă cu un secol, va fi înțesat cu 111 garsoniere sociale, adevarul.ro, 15 iulie 2013, accesat 2021-12-30
  105. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 208
  106. ^ a b Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Karl Kunz, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  107. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 210
  108. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Ignacz Heymann, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  109. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 214
  110. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 166
  111. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Miksa Róna, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  112. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 218–219
  113. ^ a b c d Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Mirbach, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  114. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 224–225
  115. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Mercur, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  116. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 230
  117. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 164
  118. ^ a b Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Kovács, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  119. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 256
  120. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Martin Gemeinhardt, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  121. ^ Fostul Hotel Splendid Arhivat în , la Wayback Machine., timisoara-info.ro, accesat 2017-11-20
  122. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 232
  123. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 205
  124. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Csermák, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  125. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Albert Schott, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  126. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 250
  127. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 207
  128. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 242
  129. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Dr. Johann Hochstrasser, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  130. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 207
  131. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Palatul văduvei Székely, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  132. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Colegiul Pedagogic „Carmen Sylva”, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-30
  133. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 144
  134. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 76
  135. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 221
  136. ^ Seminarul Teologic Romano-Catolic, timisoara.uvt.ro, accesat 2020-06-15
  137. ^ Stefan Both, Povestea arhitectului timișorean care a proiectat Domul din Szeged, Poșta din Zagreb și Seminarul din Timișoara, adevarul.ro, 10 februarie 2016, accesat 2020-06-15
  138. ^ Delesega, Temesvári…, p. 91
  139. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 26, 55, 153–154
  140. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 26, 55, 152
  141. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 251
  142. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 16–17, 20, 44–46, 104–105
  143. ^ Delesega, Temesvári…, p. 191
  144. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Cazarma pompierilor din Iosefin, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-08-12
  145. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 22–23, 39, 49, 184–186
  146. ^ Delesega, Temesvári…, pp. 136–137
  147. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 174
  148. ^ Annie Hammer, memoria.ro, accesat 2019-06-23, manuscris publicat în Getta Neumann, Destine evreiești la Timișoara, București: Ed. Hasefer, 2014, ISBN: 987-973-630-298-5, pp. 56–81, 482–483
  149. ^ Palatul Neptun, timisoara-info.ro, accesat 2019-05-18
  150. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 79
  151. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 225
  152. ^ Banca Națională, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-15
  153. ^ hu Hubert József, arcanum.hu, accesat 2020-06-15
  154. ^ a b Delesega, Temesvári…, pp. 88–89
  155. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 82
  156. ^ Székely, Enciclopedia…, p. 217
  157. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Poștelor, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  158. ^ Delesega, Temesvári…, p. 124
  159. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 274–275
  160. ^ Delesega, Temesvári…, p. 168
  161. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 12–15, 19, 40–43, 102–103
  162. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 254
  163. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Turnul de apă din Iosefin, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-30
  164. ^ Titus Bălan, Casa unui erou al Timișoarei – ruinată de Clanul Cârpaci!, banatulazi.ro, 20 august 2016, accesat 2016-09-23
  165. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Mühle, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  166. ^ Stefan Both, Casa Mühle, monumentul care a scos timișorenii în stradă, historia.ro, accesat 2016-09-21. (arhivă)
  167. ^ Bogdan Piticariu, Exproprierea, ultima șansă pentru Casa Mühle, timpolis.ro, 12 martie 2015, accesat 2016-09-21
  168. ^ hu Gyula Delesega, Temesvári kalauz téridőben, Timișoara: Editura Marineasa, 2003, ISBN: 973-631-047-7, p. 162
  169. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 272
  170. ^ Szekernyés, Székely…, pp. 40, 65, 208
  171. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Casa László Székely, heritageoftimisoara.ro, accesat 2020-08-12
  172. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 87
  173. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 145
  174. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 84
  175. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 146
  176. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Vila Margit, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  177. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 147
  178. ^ Delesega, Temesvári…, p. 124
  179. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Frank Mór, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  180. ^ a b Getta Neumann, Pe urmele…, p. 168
  181. ^ a b Alexandra Palconi-Sitov, Casa Zala, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  182. ^ Getta Neumann, Pe urmele…, p. 117
  183. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 112
  184. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Episcopiei Ortodoxe Sârbe, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  185. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 73
  186. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 147
  187. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 145
  188. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 143
  189. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Casa Macri, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  190. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Mária Till, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  191. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 68
  192. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Imobil de locuit, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  193. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 66
  194. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 64
  195. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa József Lichtfusz, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  196. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 88
  197. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 76
  198. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 78
  199. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 80
  200. ^ a b Mihai-Claudiu Moldovan, Palatul Dezső Bécsi, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-26
  201. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 86
  202. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 84
  203. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Fostul Palat al Casei de Economii Timișorene, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  204. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 82
  205. ^ a b Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 71
  206. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 72
  207. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 68
  208. ^ Alexandra Palconi-Sitov, Palatul Franz Anheuer, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  209. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 96
  210. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa văduvei Blau Lajos, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  211. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 92
  212. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 98
  213. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, coperta I
  214. ^ Mihai-Claudiu Moldovan, Casa Adolf Neufeld, heritageoftimisoara.ro, accesat 2021-12-27
  215. ^ Moldovan ș.a., Detaliul…, p. 90

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]