Arest

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Arestul este acțiunea de privare a individului de libertate, în general în timpul investigației unui caz penal. Persoana este reținută în procedura care face parte din codul penal.

Arestul la domiciliu[modificare | modificare sursă]

Codul penal al României include, din 2014, măsura arestului la domiciliu. Această măsură vine ca o alternativă la arestul preventiv și poate fi aplicată în funcție de gravitatea faptelor săvârșite de inculpat.[1]

Durata maximă a măsurii este de jumatăte din maximul pedepsei infracțiunii pentru care o persoană e trimisă în judecată, dar nu mai mult de 5 ani.[2]

O lipsă de corelare a legislației în vigoare le permite acestora să rămână în funcție și să-și încaseze salariul lunar, în ciuda faptului că ei nu se mai prezintă la locul de muncă.[3]

De asemenea, regula a fost criticată pentru faptul că unui om al străzii i se poate impune arestul la domiciliu deși nu are unde să locuiască.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arestul la domiciliu. Ce obligații și ce drepturi prevede legea care poate permite inclusiv mersul la serviciu, 17 februarie 2014, Mihaela Cojocariu, Claudia Spridon, Mihai Stoica, Adevărul, accesat la 19 octombrie 2016
  2. ^ Dileme pe arestul la domiciliu: cine, cand, cum si cat?, Adina Anghelescu-Stancu, LuJu.ro
  3. ^ Ce înseamnă efectiv arestul la domiciliu: pușcărie în sufragerie, 11 mai 2015, Mihai Stoica, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 19 octombrie 2016
  4. ^ Cazul unui homeless acuzat de furt aruncă în ridicol arestul la domiciliu, 7 ianuarie 2016, Violeta Fotache, Evenimentul zilei, accesat la 19 octombrie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]