Archibald Reiss

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Archibald Reiss
Archibald Reiss.gif
Archibald Reiss
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Hausach, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Belgrad, Regatul Iugoslaviei[3] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (3-2 aspect ratio).svg Germania
Flag of Switzerland (Pantone).svg Elveția Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor universitar
publicist
criminologist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Lausanne[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Lausanne[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de onoare  Modificați la Wikidata

Rudolphe Archibald Reiss (n. ,[1][2] Hausach, Germania – d. ,[1] Belgrad, Regatul Iugoslaviei[3]) a fost un criminolog, om de știință, profesor și scriitor germano-elvețian.

Formarea profesională[modificare | modificare sursă]

Familia Reiss a lucrat în domeniul agriculturii și vinificației. Archibald a fost al optulea din cei zece copii ai latifundiarului Ferdinand Reiss și al Paulinei Sabine Anna Gabriele Seutter von Loetzen. După ce a absolvit liceul în Germania, el a mers la studii în Elveția. A obținut un doctorat în chimie la vârsta de 22 de ani și a devenit expert în fotografie și științe medico-legale.

În 1906 a fost numit profesor de criminalistică la Universitatea din Lausanne. În 1909 a fondat primul program științific universitar de criminalistică și „Institut de police scientifique” (Institutul de științe medico-legale) de la Universitatea din Lausanne. El a publicat două cărți importate în domeniul criminalisticii: Photographie judiciaire („Fotografia judiciară”, Mendel, Paris) în 1903 și prima parte a lucrării sale majore Manuel de police scientifique. I Vols et homicides („Manual de criminalistică: Furturi și omucideri”, Payot, Lausanne și Acan, Paris) în 1911. Institutul pe care l-a creat a sărbătorit aniversarea a 100 de ani în 2009 și a devenit o școală importantă, fiind denumit astăzi Ecole des sciences criminelles, care include studii de medicină legală, criminologie și drept penal în cadrul Facultății de Drept și Justiție Penală a Universității din Lausanne.

Serbia[modificare | modificare sursă]

Urna conținând inima lui Archibald Reiss, care se afla pe muntele Kajmakčalan (2.521 m), unde sârbii au învins Armata Bulgară și și-au eliberat teritoriul propriu în Primul Război Mondial. Bulgarii au distrus urna în cel de-al Doilea Război Mondial

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Reiss a fost angajat de guvernul sârb să investigheze atrocitățile comise de trupele invadatoare ale Puterilor Centrale împotriva sârbilor. Dr. Reiss a documentat pe larg aceste atrocități, publicându-și rezultatele în două rapoarte. Primul, intitulat „Raport asupra atrocităților comise de Armata Austro-Ungară în timpul primei invazii în Serbia”,[4] a fost finalizat în anul 1915 și publicat în 1916, concentrându-se asupra crimelor comise de către austro-ungari împotriva sârbilor în timpul invaziei și ocupării Serbiei în primele luni ale Primului Război Mondial în 1914. Cel de-al doilea raport al lui Reiss s-a concentrat pe cea de-a doua etapă a invaziei și ocupării Serbiei și pe crimele comise împotriva sârbilor începând din 1915, comise de data această de către forțele combinate ale Austro-Ungariei, Bulgariei și Germaniei. Acest al doilea raport, intitulat „Încălcarea regulilor și legilor războiului, comise de austro-bulgaro-germani: Scrisorile unui criminolog de pe Frontul Macedonean Sârb”, a fost publicat în 1919.[5]

Atunci când Serbia a fost invadată în 1915 el s-a alăturat Armatei Sârbe aflată în retragere prin Albania și s-a întors cu Armata Sârbă victorioasă, atunci când Belgradul a fost eliberat în ultimele zile ale războiului. El a fost cunoscut ca un mare prieten al Serbiei și al poporului sârb și după război a decis să rămână și să trăiască în Regatul Iugoslaviei. La invitația guvernului sârb a desfășurat o investigație cu privire la atrocitățile comise de maghiari, germani și bulgari în Serbia în timpul Primului Război Mondial și și-a publicat rapoartele în revistele științifice europene. A făcut parte din delegația guvernului sârb la Conferința de Pace de la Paris din 1919. A descoperit fotografii propagandistice realizate de Armata Austro-Ungară în care erau prezentate atrocitățile comise împotriva poporului sârb.

După război, Reiss a contribuit la înființarea primei academii de poliție din Serbia și a predat cursuri de criminalistică.[6] El a fost unul dintre fondatorii organizației de Cruce Roșie din Serbia. A devenit cetățean de onoare al orașului Krupanj în 1926.

După moartea sa, trupul său a fost îngropat în cimitirul Topčider și, la cererea lui, inima lui a fost îngropat pe dealul Kajmakčalan. Urna conținând inima lui a fost ulterior distrusă de bulgari într-un gest de răzbunare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Ca un testament al său către poporul sârb, a lăsat un manuscris nepublicat Ecoutez les Serbes! („Ascultați-i pe sârbil!”, în sârbă Čujte Srbi!). Acesta a fost finalizat pe 1 iunie 1928, iar în 2004 a fost tipărit în Serbia într-un număr mare de exemplare și distribuit gratuit.

Mai multe străzi din Serbia, în special în Voivodina, îi poartă numele. În noiembrie 2013, el a fost nominalizat pentru a fi inclus în French Forensic Science Hall of Fame de către Association Québécoise de Criminalistique.[7]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • La photographie judiciaire Beudel, Paris 1903.
  • Manuel de police scientifique (technique). Préface de Louis Lépine. Payot, Lausanne 1911.
  • Report upon the atrocities committed by the Austro-Hungarian army during the first invasion of Serbia. Simpkin, Marshall, Hamilton, Kent & Co. Ltd., London 1916.
  • Les infractions aux règles et lois de la guerre. Payot, Lausanne 1918.
  • „The kingdom of Serbia. Infringements of the rules and laws of war committed by the Austro-Bulgaro-Germans; letters of a criminologist on the Serbian Macedonian front”. . 
  • Poslednje pismo Srbima: Čujte Srbi! Zlaja, Belgrad 2005, ISBN: 86-84737-35-0. (postum)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Quinche, Nicolas, "Experts du crime sur les bords du Léman: naissance de la police scientifique en Suisse romande et en France". Hauterive: Editions Attinger, 2014, 352p., collection "Nouvelles Editions". ISBN: 978-2-940418-82-4
  • The genealogy of Rodolph Archibald Reiss can be found on "Jewish families of Frankfurt am Main".
  • Quinche, Nicolas, Crime, Science et Identité. Anthologie des textes fondateurs de la criminalistique européenne (1860-1930). Genève: Slatkine, 2006, 368p.
  • Quinche, Nicolas, "Les victimes, les mobiles et le modus operandi du criminaliste suisse R.-A. Reiss. Enquête sur les stratégies discursives d’un expert du crime (1906-1922)", in Revue Suisse d’Histoire, 58, no 4, décembre 2008, pp. 426–444.
  • Quinche, Nicolas, « L’ascension du criminaliste Rodolphe Archibald Reiss », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 231–250.
  • Quinche, Nicolas, « Reiss et la Serbie : des scènes de crime aux champs de bataille, l’enquête continue », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 289–306.
  • Quinche, Nicolas, « Le tatouage dans l’œil du criminaliste », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 307–310.
  • Quinche, Nicolas, « Bombes et engins explosifs sous l’œil du criminaliste : le travail de l’expert à l’Institut de police scientifique de l’Université de Lausanne (1904-1919) », Revue historique vaudoise, 2010, pp. 175–191.
  • Quinche, Nicolas, "Sur les traces du crime: de la naissance du regard indicial à l'institutionnalisation de la police scientifique et technique en Suisse et en France. L'essor de l'Institut de police scientifique de l'Université de Lausanne". Genève: Slatkine, 2011, 686p.,(Thèse de doctorat).
  • Scianna, Bastian Matteo (). „Reporting Atrocities: Archibald Reiss in Serbia, 1914–1918”. The Journal of Slavic Military Studies. 25 (4): 596–617. doi:10.1080/13518046.2012.730395.  Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  • Rodolphe A. Reiss, pionnier de la criminalistique, publié par Jacques Mathyer, ancien directeur de l’IPSC - Lausanne.
  • Report upon the atrocities committed by the Austro-Hungarian army during the first invasion of Serbia Rodolphe Archibald Reiss - Simpkin, Marshall, Hamilton, Kent & Co., Ltd., London en 1916.
  • Les infractions aux règles et lois de la guerre / R.-A.Reiss. - Ed.Payot - 1918.
  • Manuel de police scientifique (technique) : I. vols et homicides / R.-A. Reiss ; préf. de Louis Lépine. - Ed.Payot - 1911.
  • Reiss sort en 1903 La photographie judiciaire qui lui vaut sa renommée internationale.
  • Rodolphe Archibald Reiss - Zdenko Levental - Editions L'Âge d'Homme -1992- www.lagedhomme.com
  • Dernière lettre aux serbes - Alexandre Milinkovic - éditions Zlaja - Belgrade 2005.
  • From the Austrian-Hungarian Wehrmacht to the German Wehrmacht - Herbert Gantschacher - edition ARBOS - Arnoldstein-Klagenfurt-Salzburg-Vienna 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]