Anton Kochanowski von Stawczan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anton Kochanowski von Stawczan
Anton Kochanowski von Stawczan 1877.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ternopil, Ucraina Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
Cernăuți, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia
Austria Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Order of the Red Eagle 2nd Class[*]
Ordinul Franz Joseph
Knight Commander with Star of the Order of St. Gregory the Great[*]
Ordinul național Steaua României
Partid politic Constitutional Party[*]
Alma mater Universitatea Națională „Ivan Franko” din Liov[*]

Anton Kochanowski Baron de Stawczan (Anton Kochanowski Freiherr von Stawczan) (n. 17 noiembrie 1817, Tarnopol, (Galiția) - d. 10 septembrie 1906, Cernăuți) s-a născut într-o veche familie nobilă poloneză. El a fost politician imperial austriac, mulți ani primar de Cernăuți, deputat în Dieta Bucovinei, membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei.

Origine[modificare | modificare sursă]

Stema Korwin

Anton Kochanowski von Stawczan provine dintr-o veche familie nobilă poloneză, care a făcut parte din Comunitatea stemei „Korwin”. El a fost un descendent al celebrului poet polonez Jan Kochanowski (1530-1584).[1]

În 1823, tatăl său, Anton Corvin (1785-1841), moșier și proprietarul satelor Stawczan și Kiczera în Galiția, a fost desemnat secretar imperial de district în Cernăuți, unde s-a mutat și familia. Băiatul a început școala în 1822 în Tarnopol, dar din anul următor a urmat școala primară din Cernăuți.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stema baronilor Kochanowski von Stawczan 1898

Între anii 1827-1835 a învățat la Liceul din Cernăuți, apoi a studiat dreptul la Universitatea din Liov (Lemberg) și după terminarea studiilor sale, a lucrat ca concipist la diferiți avocați la Liov și Stanislav (Stanislau). După ce Kochanowski s-a supus unui examen penru a fi recunoscut reprezentant legal din Cernăuți și de asemenea, pentru Oficiul pentru Drepturile Civile în 1847, a fost desemnat prin decret al Ministerului de Justiție din 13 august 1850 ca avocat în Cernăuți, mai târziu (1868-1875) ales chiar președinte al "Asociației Avocaților Bucovinei".

Anton a intrat devreme în "Partidul Liberal German", și în următoarele decenii a funcționat cu succes ca mandatar în numeroase instituții publice.

După demisia primarului Jakob cavaler von Petrowicz în 1866, Kochanowski a fost ales pentru prima dată ca primar de Cernăuți și a deținut această funcție până la alegerea sa ca mareșal al ducatului în 1874. În același timp a fost deputat în Dieta Bucovinei (1868-1904) și membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena (1866-1874), de asemenea a fost desemnat de două ori (1868 și 1871) căpitan adjunct al țării.[2]

În anii 1874-1884 Kochanowski a deținut funcția de mareșal al Ducatului Bucovina, mai întâi, după moartea predecesorului său Eudoxiu baron de Hurmuzachi, pe o perioadă de patru ani, apoi, în 1878, până la înfrângerea sa prin baronul român Alexandru Wassilko de Serecki pentru încă șase ani. În anul 1875 el a fost decorat cu Crucea de comandor al Ordinului Franz Joseph și în anul 1898 de către Regele Carol I al României cu prilejul vizitei sale în Bucovina cu Ordinul regal român „Steaua României” la rangul de comandor.[3] În 1888 a fost premiat cu Ordinul imperial rus „Sfânta Ana” de clasa a 2-a și în 1901 cu Ordinul imperial german Vulturul Roșu de clasa a 2-a.

După deselectarea ca mareșal, el a fost a doua oară primar de Cernăuți și șeful administrației municipale a orașului, mai întâi ca succesorul decedatului cavaler Wilhelm von Klimesch, apoi, mereu reales până în 1905. Sub conducerea sa, municipalitatea a cunoscut o creștere fără precedent. El s-a angajat și a fondat două uzine, o centrală pentru producția de curent și una pentru alimentarea cu apă a municipiului. De asemenea a hotărât extinderea sistemului de canalizare și a ordonat achiziționarea de tramvaie electrice. După demisia lui Kochanowsiki a fost desemnat pe 4 aprilie 1905 "Primar de Onoare" al orașului Cernăuți ("Cetățean de Onoare" era deja din 1889), de asemenea "Strada Primarul Kochanowski" a fost numită după numele său.[4]

A fost onorat de mai multe ori pentru contribuțiile sale și pe 10 aprilie 1873 i s-a acordat, în calitate de deținător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 2-a, rangul de cavaler ereditar cu titlul de noblețe "von Stawczan". La 30 noiembrie 1898 (diploma din 22 februarie 1899), cu ocazia celebrării de 50 de ani de domnie a Majestății Sale Franz Joseph al Austriei, a fost ridicat de către împărat la rangul de baron.[5][6]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Genealogisches Taschenbuch der Freiherrlichen Häuser, FB, F-L, Verlag Justus Perthes, Gotha 1909
  • Hueck, Walter v. - "Adelslexikon"- vol. 1 - 16 (A - Z), Stiftung Deutsches Adelsarchiv, bearbeitet unter Aufsicht des Deutschen Adelsrechtsausschusses, C. A. Starke Verlag, Limburg an der Lahn 1972-2005, Namensindex K.
  • Georg Freiherr von Frölichsthal: "Der Adel der Habsburgermonarchie im 19. und 20. Jahrhundert", Index zu seinen Genealogien, Degener-Verlag, 2008, 362 p. Namens-Index (Koc - Kogerer).
  • Peter Frank-Döfering: „Adelslexikon des österreichischen Kaisertums 1804-1918“, Verlag Herder, Freiburg 1989
  • Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983
  • Bukowiner Post, 11. September 1906
  • Bukowiner Nachrichten, 11. September 1906
  • Neue Freie Presse, 11. September 1906
  • Wiener Zeitung, 11. September 1906

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monatsblatt des Heraldisch-Genealogischen Vereines "Adler"., Band 3, Druck Carl Gerold's Sohn, 1891, S. 388
  2. ^ http://anno.onb.ac.at/cgi-content/anno?aid=bur&datum=19060911&zoom=33
  3. ^ Bukowinaer Post nr. 797, duminică, 29 ianuarie 1899, p. 4
  4. ^ Bukowiner Post vom 11. September 1906; Bukowiner Nachrichten vom 11. September 1906; Wiener Zeitung vom 11. September 1906; Wiener Zeitung vom 11. September 1906
  5. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983, S. 136
  6. ^ Peter Frank-Döfering: „Adelslexikon des österreichischen Kaisertums 1804-1918“, Verlag Herder, Freiburg 1989, S. 367