Anton Kochanowski von Stawczan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anton Kochanowski von Stawczan
Anton Kochanowski von Stawczan 1877.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ternopil, Ucraina Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
Cernăuți, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Poland.svg Polonia
Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Order of the Red Eagle 2nd Class[*]
Ordinul Franz Joseph
Knight Commander with Star of the Order of St. Gregory the Great[*]
Ordinul național Steaua României
Partid politic Constitutional Party[*]
Alma mater Universitatea Națională „Ivan Franko” din Liov[*]

Anton Kochanowski Baron de Stawczan (Anton Kochanowski Freiherr von Stawczan) (n. 17 noiembrie 1817, Tarnopol, (Galiția) - d. 10 septembrie 1906, Cernăuți) s-a născut într-o veche familie nobilă poloneză. El a fost politician imperial austriac, mulți ani primar de Cernăuți, deputat în Dieta Bucovinei, membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei.

Origine[modificare | modificare sursă]

Stema Korwin

Anton Kochanowski von Stawczan provine dintr-o veche familie nobilă poloneză, care a făcut parte din Comunitatea stemei „Korwin”. El a fost un descendent al celebrului poet polonez Jan Kochanowski (1530-1584).[1]

În 1823, tatăl său, Anton Corvin (1785-1841), moșier și proprietarul satelor Stawczan și Kiczera în Galiția, a fost desemnat secretar imperial de district în Cernăuți, unde s-a mutat și familia. Băiatul a început școala în 1822 în Tarnopol, dar din anul următor a urmat școala primară din Cernăuți.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stema baronilor Kochanowski von Stawczan 1898

Între anii 1827-1835 a învățat la Liceul din Cernăuți, apoi a studiat dreptul la Universitatea din Liov (Lemberg) și după terminarea studiilor sale, a lucrat ca concipist la diferiți avocați la Liov și Stanislav (Stanislau). După ce Kochanowski s-a supus unui examen penru a fi recunoscut reprezentant legal din Cernăuți și de asemenea, pentru Oficiul pentru Drepturile Civile în 1847, a fost desemnat prin decret al Ministerului de Justiție din 13 august 1850 ca avocat în Cernăuți, mai târziu (1868-1875) ales chiar președinte al "Asociației Avocaților Bucovinei".

Anton a intrat devreme în "Partidul Liberal German", și în următoarele decenii a funcționat cu succes ca mandatar în numeroase instituții publice.

După demisia primarului Jakob cavaler von Petrowicz în 1866, Kochanowski a fost ales pentru prima dată ca primar de Cernăuți și a deținut această funcție până la alegerea sa ca mareșal al ducatului în 1874. În același timp a fost deputat în Dieta Bucovinei (1868-1904) și membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena (1866-1874), de asemenea a fost desemnat de două ori (1868 și 1871) căpitan adjunct al țării.[2]

În anii 1874-1884 Kochanowski a deținut funcția de mareșal al Ducatului Bucovina, mai întâi, după moartea predecesorului său Eudoxiu baron de Hurmuzachi, pe o perioadă de patru ani, apoi, în 1878, până la înfrângerea sa prin baronul român Alexandru Wassilko de Serecki pentru încă șase ani. În anul 1875 el a fost decorat cu Crucea de comandor al Ordinului Franz Joseph și în anul 1898 de către Regele Carol I al României cu prilejul vizitei sale în Bucovina cu Ordinul regal român „Steaua României” la rangul de comandor.[3] În 1888 a fost premiat cu Ordinul imperial rus „Sfânta Ana” de clasa a 2-a și în 1901 cu Ordinul imperial german Vulturul Roșu de clasa a 2-a.

După deselectarea ca mareșal, el a fost a doua oară primar de Cernăuți și șeful administrației municipale a orașului, mai întâi ca succesorul decedatului cavaler Wilhelm von Klimesch, apoi, mereu reales până în 1905. Sub conducerea sa, municipalitatea a cunoscut o creștere fără precedent. El s-a angajat și a fondat două uzine, o centrală pentru producția de curent și una pentru alimentarea cu apă a municipiului. De asemenea a hotărât extinderea sistemului de canalizare și a ordonat achiziționarea de tramvaie electrice. După demisia lui Kochanowsiki a fost desemnat pe 4 aprilie 1905 "Primar de Onoare" al orașului Cernăuți ("Cetățean de Onoare" era deja din 1889), de asemenea "Strada Primarul Kochanowski" a fost numită după numele său.[4]

A fost onorat de mai multe ori pentru contribuțiile sale și pe 10 aprilie 1873 i s-a acordat, în calitate de deținător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 2-a, rangul de cavaler ereditar cu titlul de noblețe "von Stawczan". La 30 noiembrie 1898 (diploma din 22 februarie 1899), cu ocazia celebrării de 50 de ani de domnie a Majestății Sale Franz Joseph al Austriei, a fost ridicat de către împărat la rangul de baron.[5][6]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Genealogisches Taschenbuch der Freiherrlichen Häuser, FB, F-L, Verlag Justus Perthes, Gotha 1909
  • Hueck, Walter v. - "Adelslexikon"- vol. 1 - 16 (A - Z), Stiftung Deutsches Adelsarchiv, bearbeitet unter Aufsicht des Deutschen Adelsrechtsausschusses, C. A. Starke Verlag, Limburg an der Lahn 1972-2005, Namensindex K.
  • Georg Freiherr von Frölichsthal: "Der Adel der Habsburgermonarchie im 19. und 20. Jahrhundert", Index zu seinen Genealogien, Degener-Verlag, 2008, 362 p. Namens-Index (Koc - Kogerer).
  • Peter Frank-Döfering: „Adelslexikon des österreichischen Kaisertums 1804-1918“, Verlag Herder, Freiburg 1989
  • Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983
  • Bukowiner Post, 11. September 1906
  • Bukowiner Nachrichten, 11. September 1906
  • Neue Freie Presse, 11. September 1906
  • Wiener Zeitung, 11. September 1906

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monatsblatt des Heraldisch-Genealogischen Vereines "Adler"., Band 3, Druck Carl Gerold's Sohn, 1891, S. 388
  2. ^ http://anno.onb.ac.at/cgi-content/anno?aid=bur&datum=19060911&zoom=33
  3. ^ Bukowinaer Post nr. 797, duminică, 29 ianuarie 1899, p. 4
  4. ^ Bukowiner Post vom 11. September 1906; Bukowiner Nachrichten vom 11. September 1906; Wiener Zeitung vom 11. September 1906; Wiener Zeitung vom 11. September 1906
  5. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983, S. 136
  6. ^ Peter Frank-Döfering: „Adelslexikon des österreichischen Kaisertums 1804-1918“, Verlag Herder, Freiburg 1989, S. 367