Antilopa albastră
Antilopa albastră (Hippotragus leucophaeus) sau căpriorul albastru (în afrikaans: blaubok pronunțat /ˈblau̇ˌbäk/) este o specie dispărută de antilopă, care a trăit în Africa de Sud până în jurul anului 1800. Este congenerică cu antilopa dereșă și antilopa samur (aparținând genului Hippotragus), dar era mai mică decât acestea două. A fost uneori considerată o subspecie a antilopei dereșe, dar un studiu genetic a confirmat-o ca specie distinctă.
Taxonomie și etimologie[modificare | modificare sursă]
În 1776, zoologul german Peter Simon Pallas a descris formal antilopa albastră ca Antilope leucophaeus.[4] În 1853, zoologul olandez Coenraad Jacob Temminck a declarat că specimenul tip era un adult de sex masculin, împăiat, acum în Centrul de Biodiversitate Naturalis din Leiden (anterior Muzeul Regal de Istorie Naturală), colectat în Swellendam și prezent în Haarlem înainte de 1776. S-a pus sub semnul întrebării dacă acesta a fost de fapt specimenul tip, dar în 1969, zoologii olandezi Antonius M. Husson și Lipke Holthuis l-au selecționat ca lectotip al unei serii de sintipuri, dat fiind că Pallas se poate să fi bazat descrierea lui pe mai multe specimene.[5]
În 1846, zoologul suedez Carl Jakob Sundevall a mutat antilopa albastră și rudele sale cele mai apropiate către genul Hippotragus; inițial, el numise acest gen drept antilopa dereșă (H. equinus) în 1845.[6] Această revizuire a fost acceptată de comun acord de către alți scriitori, precum zoologii britanici Philip Sclater și Oldfield Thomas, care au restricționat genul Antilopa la antilopa indiană (A. cervicapra) în 1899.[7] În 1914, numele Hippotragus a fost depus pentru conservare (astfel încât numele de gen mai vechi, neutilizate să poată fi suprimate) la Comisia Internațională privind Nomenclatura Zoologică (the International Commission on Zoological Nomenclature, ICZN), având antilopa albastră ca specie tip. Cu toate acestea, numirea originală a genului, din 1845, având antilopa dereșă ca specie singulară, a fost trecută cu vederea și ulterior suprimată de ICZN, ceea ce a condus la unele confuzii taxonomice. În 2001, ecologistul britanic Peter J. Grubb a propus ca ICZN ar trebui să anuleze suprimarea făcută numirii din 1845 și să facă antilopa dereșă specia tip de Hippotragus, deoarece se cunoaște prea puțin despre antilopa albastră pentru ca aceasta să fie o specie tip de încredere.[6] Acest lucru a fost acceptat de către comisie în 2003.[8]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în
- ^ Mammal Species of the World[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Pallas, P.S. (). P.S. Pallas Medicinae Doctoris Miscellanea zoologica (în Latin). Apud Petrum van Cleef. p. 4.
- ^ Husson, A. M; Holthuis, L.B. (). „On the type of Antilope leucophaea preserved in the collection of the Rijksmuseum van Natuurlijke Historie Leiden”. Zoologische Mededelingen. 44: 147–157.
- ^ a b Grubb, P. (). „Hippotragus Sundevall, 1845 (Mammalia, Artiodactyla): Proposed Conservation”. Bulletin of Zoological Nomenclature. 58: 126–132. ISSN 0007-5167.
- ^ Sclater & Thomas 1899.
- ^ Nomenclature, Intl Commission on Zoological (). „Opinion 2030 (Case 3178). Hippotragus Sundevall, 1845 (Mammalia, Artiodactyla): conserved”. Bulletin of Zoological Nomenclature. 60: 90–91. ISSN 0007-5167.
Surse[modificare | modificare sursă]
- Deacon, H.J.; Hendley, Q.B.; Lambrechts, J.J.N., ed. (). „Palaeoenvironmental implications of Quaternary large mammals in the Fynbos region”. Fynbos Palaeoecology: A Preliminary Synthesis (PDF). Pretoria, South Africa: Council for Scientific and Industrial Research. pp. 116–38. ISBN 978-0-7988-2953-3. Accesat în .
- de Buffon, Comte (). Histoire naturelle, générale et particulière. Servant de suite à l'histoire des animaux Quadrupèdes (Supplement 4). Amsterdam, Netherlands: Chez J.H. Schneider. pp. 151–3; one plate. Accesat în .
- Groves, Colin P.; Grubb, Peter (). Ungulate Taxonomy. Baltimore, US: Johns Hopkins University Press. p. 198. ISBN 978-1-4214-0093-8. Accesat în .
- Grubb, P. (2005). "Order Artiodactyla" Arhivat în , la Wayback Machine.. In Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed.). Johns Hopkins University Press. p. 718. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
- Honey, J.A. (). South-African Folk-Tales. Worcestershire, UK: Read Books Ltd. ISBN 978-1-4733-8515-3. Accesat în .
- Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names from Aalge to Zusii. London, UK: A & C Black. p. 224. ISBN 978-1-4081-3326-2.
- Sclater, Philip; Thomas, Oldfield (). The Blue-Buck. IV. London, UK: R. H. Porter. pp. 4–12.
- Stuart, Chris; Stuart, Tilde (). Africa's Vanishing Wildlife (ed. 1st). Shrewsbury, UK: Swan Hill Press. ISBN 978-1-85310-817-4.
- Verne, Jules () [1863]. Five Weeks in a Balloon. Paris, France: Pierre-Jules Hetzel. p. 75. ISBN 978-1-5168-5211-6. Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Klein, R. G. (1987). "Pe cale de disparitie albastru antilopa". Sagetator 2 (3).
- Möhr, E. (). Der Blaubock, Hippotragus leucophaeus, Pallas 1766. Eine Dokumentation (în German). Hamburg: Verlag Paul Parey.
- Möhr, E.; Nager (). „Notes about the "Glasgow Skull" by Erna Mohr in 1967” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- Corespondențe privind Antilopa albastră Arhivat în , la Wayback Machine.
