Antilopă addax
| Antilopă addax | |
|---|---|
 | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Artiodactyla |
| Familie: | Bovidae |
| Subfamilie: | Hippotraginae |
| Gen: | Addax Laurillard, 1841 |
| Specie: | A. nasomaculatus |
| Nume binomial | |
| Addax nasomaculatus (Blainville, 1816)[3] | |
.png) | |
| Areal (IUCN 2015) Extinct (resident) Reintrodus | |
| Sinonime | |
|
Addax addax Cretzschmar, 1826 Addax gibbosa Savi, 1828 Addax mytilopes Hamilton-Smith, 1827 Addax suturosa Otto, 1825 Cerophorus nasomaculata Blainville, 1816 Antilope addax Cretzschmar, 1826 Antilope suturosa Otto, 1825 Antilope mytilopes Hamilton-Smith, 1827 Oryx addax Hamilton-Smith, 1827 Oryx nasomaculatus J.E. Gray, 1843 | |
Modifică text  | |
Antilopa addax (Addax nasomaculatus) cunoscută și sub denumirile de antilopa albă sau antilopa cu coarne spiralate, este o specie de antilopă nativă din Deșertul Sahara. Este singurul membru al genului monotipic Addax.
Taxonomie și denumire
[modificare | modificare sursă]Numele științific al antilopei addax, Addax nasomaculatus, a fost propus de naturalistul francez Henri Marie Ducrotay de Blainville în anul 1816. Pentru a realiza această descriere, el a examinat și descris un specimen aflat în colecția expoziției Pantherion a lui William Bullock și în Muzeul Colegiului Regal al Chirurgilor (Museum of the Royal College of Surgeons). Localitatea tip a speciei (locul de unde provine specimenul de referință) este situată, cel mai probabil, în partea tunisiană a Deșertului Sahara.[3]
Numele atribuite acestei specii reflectă caracteristicile sale fizice deosebite, fiind rezultatul întâlnirii mai multor culturi și limbi. Numele generic (Addax) se consideră că provine dintr-un cuvânt arab care desemnează un animal sălbatic cu coarne strâmbe (încovoiate).[5] O altă ipoteză sugerează o origine latină. Acest nume a fost utilizat în scris pentru prima dată în anul 1693.[6] Numele specific (nasomaculatus) este un termen compus din cuvintele latine nasus (sau prefixul naso-), care înseamnă „nas” și maculatus, care înseamnă „pătat”. Denumirea face referire directă la petele și marcajele faciale caracteristice ale speciei. Populațiile de beduini folosesc pentru addax un alt nume, de origine arabă: bakr (sau bagr) al wahsh, ceea ce se traduce literal prin „vaca sălbăticiei” (sau „vaca sălbatică”). Totuși, acest termen este unul general și poate fi folosit pentru a desemna și alte specii de ungulate sălbatice.[4][5]
Descriere
[modificare | modificare sursă]
Antilopa addax prezintă un dimorfism sexual accentuat în ceea ce privește talia și greutatea, masculii fiind vizibil mai mari decât femelele. Masculii au o înălțime la greabăn de 105–115 cm și o greutate cuprinsă între 100 și 125 kg. Femelele au o înălțime la greabăn de 95–110 cm și o greutate de 60–90 kg.[4]
Lungimea corpului (de la cap la baza cozii) este de 120–130 cm, iar coada măsoară între 25 și 35 cm lungime.[4] În sălbăticie, speranța de viață a antilopei addax este de până la 19 ani,[5] însă aceasta poate fi extinsă până la 25 de ani în condiții de captivitate.[4]
Blana prezintă variații sezoniere și un tipar complex de marcaje. În timpul iernii, blana are o culoare cenușiu-maronie (gri-brună), cu picioarele și crupa de culoare albă, prezentând de asemenea fire lungi de păr maro pe cap, gât și umeri. Vara, blana devine aproape complet albă sau de o nuanță blond-nisipie.
Pe cap, addaxul prezintă pete maro sau negre care se unesc și formează un „X” caracteristic deasupra nasului. O pată albă se extinde în continuarea zonei întunecate, ajungând până la mijlocul obrazului. De la baza coarnelor și până între ochi se întinde un smoc de păr maro.[7]
Coarnele prezintă între două și trei spire (răsuciri). Lungimea lor variază în mod obișnuit între 55 și 80 cm la femele și între 70 și 85 cm la masculi (lungimea maximă înregistrată fiind de 109,2 cm).[4] Jumătatea inferioară și cea mijlocie a coarnelor sunt marcate de o serie de 30 până la 35 de crestături (inele) proeminente.[4]
Copitele sunt mari, late, cu tălpi plate și având pinteni puternici, o adaptare anatomică ideală care le împiedică să se scufunde și le ajută să meargă pe nisipul moale al deșertului.[7] Toate cele patru picioare sunt prevăzute cu glande odorante.[4] Spre deosebire de alte antilope, addaxul nu posedă glandele faciale tipice, însă are dinți mari și pătrați, asemănători cu cei ai bovinelor.
Galerie
[modificare | modificare sursă].jpg)
.jpg)
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ IUCN SSC Antelope Specialist Group (). „Addax nasomaculatus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-2.RLTS.T512A50180603.en
. Accesat în . - ↑ „Appendices | CITES”. cites.org. Accesat în .
- 1 2 3 Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 717. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 Krausman, P.R.; Casey, A.L. (). „Addax nasomaculatus”. Mammalian Species (807): 1–4. doi:10.1644/807.1.
- 1 2 3 Huffman, B. „Addax”. Ultimate Ungulate. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Entry Addax”. Encyclopædia Britannica. Merriam-Webster. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Burton, M.; Burton, R. (). The Funk & Wagnalls Wildlife Encyclopedia. 1. New York, N.Y.: Funk and Wagnalls. OCLC 20316938.
