Antifeminism
Antifeminismul este opoziție cu feminismul. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, antifeministe s-au opus unor propuneri politice speciale pentru drepturile femeilor, cum ar fi dreptul la vot, oportunitățile educaționale, drepturile de proprietate și accesul la controlul nașterii. [1] [2] La mijlocul și sfârșitul secolului al XX-lea, antifeministe s-au opus adesea mișcării pentru drepturile la avort.
La începutul secolului al XXI-lea, unele antifeministe își văd ideologia ca un răspuns la misandrie, considerând feminismul responsabil pentru mai multe probleme sociale, inclusiv rate mai scăzute de intrare la facultate a bărbaților tineri, diferențele de gen în sinuciderea și o scădere percepută a masculinității. [3] [4] [5] Antifeminismul in secolului XXI a fost uneori un element al actelor violente al extremiștii de extrema dreapta. [6] [7] [8] Antifeminismul este adesea legat de mișcarea pentru drepturile bărbaților, o mișcare socială preocupată de discriminarea bărbaților. [9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Ford, Lynne E. (). Encyclopedia of Women and American Politics. New York: Facts on File. p. 36. ISBN 978-1-4381-1032-5.
- ↑ Maddux, Kristy (). „When patriots protest: the anti-suffrage discursive transformation of 1917”. Rhetoric & Public Affairs. 7 (3): 283–310. doi:10.1353/rap.2005.0012.
- ↑ Tharoor, Ishaan (30 January 2018). „How anti-feminism is shaping world politics”. The Washington Post. Arhivat din original la 21 March 2019. Accesat în limited. Mai multe valori specificate pentru
|accessdate=și|access-date=(ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor) - ↑ „'Anti-feminist' YouTuber Sydney Watson launches March for Men in Melbourne”. News hub. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Anderson, Kristin J.; Kanner, Melinda; Elsayegh, Nisreen (). „Are Feminists man Haters? Feminists' and Non-feminists' Attitudes Toward Men”. Psychology of Women Quarterly. 33 (2): 216–224. doi:10.1111/j.1471-6402.2009.01491.x. ISSN 1471-6402.
- ↑ Träbert, Alva (). „At the Mercy of Femocracy? Networks and Ideological Links Between Far-Right Movements and the Antifeminist Men's Rights Movement”. În Köttig, M.; Bitzan, R.; Petö, A. Gender and Far Right Politics in Europe. Springer International Publishing. pp. 273–288. doi:10.1007/978-3-319-43533-6_18. ISBN 978-3-319-43533-6.
- ↑ Fielitz, Maik; Thurston, Nick (). „Bet ween Anti-Feminism and Ethnicized Sexism”. Post-Digital Cultures of the Far Right: Online Actions and Offline Consequences in Europe and the US. Transcript Verlag. ISBN 978-3-8376-4670-2. Accesat în .
- ↑ Lorentzen, Maia Kahlke; Shakir, Kevin (). „The Anti-Feminism of the Far-Right Imageboard Terrorists”. Conjunctions. 7 (1): 000010714671119855. doi:10.7146/tjcp.v7i1.119855 (inactiv ). ISSN 2246-3755.
- ↑ Williams, Rhys H. (). „Constructing the Public Good: Social Movements and Cultural Resources”. Social Problems. 42 (1): 134–135. doi:10.2307/3097008. JSTOR 3097008.
Another example of contractual model rhetoric is in the language of the Men's Rights movement. As a countermovement to the feminist movement, it has concentrated on areas generally thought of as family law—especially divorce and child custody laws. The movement charges that maternal preference in child custody decisions is an example of gender prejudice, with men the ones who are systematically disadvantaged [...] Men's Rights groups [...] have adopted much of the rhetoric of the early liberal feminist movement [...] Similarly, along with the appeal to 'equal rights for fathers' [...] the Men's Rights movement also uses a rhetoric of children's 'needs' [...] The needs rhetoric helps offset charges that their rights language is motivated by self-interest alone.
