António Carneiro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
António Carneiro
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Amarante, Districtul Porto, Portugalia Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Porto, Portugalia Modificați la Wikidata
CopiiCláudio Carneyro[*][[Cláudio Carneyro (compozitor portughez)|​]]
Carlos Carneiro[*][[Carlos Carneiro (pictor portughez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Portugalia
 Regatul Portugaliei Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
poet Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPorto Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba portugheză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Porto[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăexpresionism  Modificați la Wikidata

António Teixeira Carneiro Júnior (n. , Amarante, Districtul Porto, Portugalia – d. , Porto, Portugalia) a fost un pictor, ilustrator, poet și profesor de artă portughez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie din clasa muncitoare, la vârsta de șapte ani, a fost părăsit de tatăl său și și-a pierdut mama nu mult timp după aceea. În 1879, a fost plasat într-un orfelinat condus de Santa Casa da Misericórdia⁠(d). Acolo a primit educația de bază și a luat primele lecții de desen.[4]

A Vida (Viață): Speranță, dragoste, dor (1900)

Talentul său a fost remarcat devreme și datorită eforturilor profesorului său și a directorului școlii, a reușit să se înscrie la "Escola Superior de Belas-Artes do Porto" în 1884, unde a studiat cu pictorul João Marques de Oliveira până în 1888. În acel an, a împlinit optsprezece ani și a părăsit orfelinatul, începând sculptura sub îndrumarea lui António Soares dos Reis⁠(d), dar a revenit la pictură după sinuciderea lui Reis, intrând în atelierul lui João António Correia.[5] În 1891, a scris primele sale poezii și, doi ani mai târziu, s-a căsătorit. În 1895, s-a reunit cu tatăl său, care se întorsese din Brazilia.[4]

Doi ani mai târziu, a putut să meargă la Paris după ce a primit o bursă sponsorizată de António Borges, marchiz de Praia e Monforte. A urmat cursurile Académiei Julien, studiind cu Jean-Paul Laurens și Jean-Joseph Benjamin-Constant⁠(d).[4] În 1900, a câștigat o medalie de argint la Exposition Universelle pentru tripticul „Viața”.[5] S-a întors la Porto în 1911 și a devenit profesor la Escola. Neputând să trăiască din artă, și-a luat o pauză de doi ani pentru a expune în Brazilia între 1914 și 1916.[5] După întoarcerea sa, a fost numit președinte al departamentului de desen în 1918.

Minhota (Tânără din Minho) (1917)

În acești ani, a devenit colaborator la mai multe reviste, inclusiv Atlantida (Atlantis), și s-a alăturat unei noi organizații culturale numită Renascença Portuguesa (Renașterea portugheză), al cărui mentor a fost prietenul său, poetul Teixeira de Pascoaes⁠(d); proiectând logo-ului revistei lor. De asemenea, a ilustrat lucrările mai multor autori, printre care António Correia de Oliveira⁠(d) și João de Deus⁠(d).[4]

În 1925, moartea fiicei sale, Josefina, a avut un efect semnificativ asupra muncii sale. În ciuda efectelor emoționale ale acelei tragedii, el a acceptat o numire ca director al Școlii în 1929. Cu toate acestea, nu a lucrat niciodată în această calitate, deoarece se afla în vacanță în Brazilia la momentul numirii sale și a murit la scurt timp după întoarcerea sa.[4]

În 1936, a fost publicată cartea sa de poezie, Solilóquios: sonetos póstumos, cu o introducere de Júlio Brandão.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Antonio Texeira Carneiro, accesat în  
  2. ^ a b Antonio Texeira Carneiro, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ a b c d António Teixeira Carneiro,Carneiro, António Teixeira[*][[Carneiro, António Teixeira (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b c d e Biography : "António Carneiro, Antigo Estudante da Academia de Belas-Artes do Porto" from the University of Porto⁠(d).
  5. ^ a b c Brief biography[nefuncțională] from the Centro de Arte Moderna @ the Calouste Gulbenkian Foundation⁠(d) website, with a gallery of paintings and drawings.

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Laura Castro, António Carneiro, Inapa, 1997,ISBN: 972-8387-25-3
  • António Carneiro 1872–1930: exposição retrospectiva do 1 centenário Junho–Julho 1973, (catalog expoziție), Museu Nacional Soares dos Reis, 1973

Legături externe[modificare | modificare sursă]