Ansamblul urban interbelic „Corso” din Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ansamblul urban interbelic „Corso”
Bulevardul Regele Ferdinand în 1926
Bulevardul Regele Ferdinand în 1926
Poziționare
Ansamblul urban interbelic „Corso” se află în România Timișoara
Ansamblul urban interbelic „Corso”
Ansamblul urban interbelic „Corso”
Coordonate45°45′09″N 21°13′30″E / 45.7524°N 21.2251°E45°45′09″N 21°13′30″E / 45.7524°N 21.2251°E
LocalitateTimișoara, Timiș Modificați la Wikidata
ȚaraRomânia[1]  Modificați la Wikidata
AdresaPiața Victoriei[1]
Edificare
ArhitecțiLászló Székely,
Lipót Baumhorn, Arnold Merbl ș.a.
Stil arhitecturalArt Nouveau (Secession),
Stil eclectic interbelic
Data începerii construcției1910
Data finalizării1925
Clasificare
Cod LMITM-II-a-A-06115
Localizarea și limitele ansamblului
Clădiri și obiective din ansamblul urban interbelic „Corso”

Ansamblul urban interbelic „Corso” este un ansamblu arhitectural format dintr-o parte a clădirilor din Piața Victoriei din Timișoara, ansamblu clasificat ca monument istoric cu codul LMI TM-II-a-A-06115.[2]

Ansamblul are un stil arhitectural unitar. Cu excepția Palatului Camerei de Comerț, terminat în 1925 și având un stil eclectic, toate celelalte clădiri ale ansamblului au fost construite între 1910–1913, în stilul anilor 1900, curentul Secession. Astăzi ansamblul este principalul obiectiv turistic al Timișoarei și reprezintă orașul în conștiința turiștilor și a locuitorilor.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ansamblul este format din toate clădirile din frontul de vest al Pieței Victoriei, front cunoscut sub numele de „Corso” și din Palatul Löffler și Palatul Camerei de Comerț, aflate pe frontul de est al Pieței Victoriei, front cunoscut sub numele de „Surogat”.[3]

Închiderea zonei spre nord este făcută de palatele Weiss, Palatul Băncilor Bănățene („Pension Central”, actual Hotel Timișoara), Palatul Culturii în calitate de cap de perspectivă, fostul local „La Ancora de Aur” și clădirea „Modex”. Închiderea zonei spre sud este făcută de Catedrala Mitropolitană, în calitate de cap de perspectivă sud al pieței, iar spre sud-est de blocuri de locuințe realizate în 1963.[4] Acestea nu fac parte din ansamblu, Palatul Culturii și catedrala fiind declarate separat monumente istorice.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

După decizia din 1892 a defortificării orașului,[5] în 1893 s-a întocmit de către arhitectul Lajos Ybl și inginerul șef regal Aladár Kovács-Sebestyén Planul de reglementare al orașului liber regal Timișoara (maghiară Temesvár szab[ad]. kir[ály]. város tervrajza)[6] în care se prevedea constituirea unui bulevard larg, având aproximativ dimensiunile pieței actuale.[7][8] Proiectele ulterioare, cum ar fi Harta orașului liber regal Timișoara și planul de extindere a orașului (maghiară Temesvár szabad királyi város térképe és város bővitési terve), întocmit în 1912 de inginerul șef al orașului Emil Szilárd și de inginerul József Bríger, nu au modificat esențial dimensiunile pieței, ci doar detaliile.[7][9] Planul prervedea trasarea unui bulevard larg, în nomenclatura epocii Ferenc József körút[10] (română Bd. Franz Josef), ulterior str. Regele Ferdinand, bd. 30 Decembrie, respectiv Piața Victoriei,[11] care să asigure realizarea unei legături bune cu cartierele istorice Iosefin și Elisabetin. Bulevardul pornea de la teatru spre mijlocul distanței dintre podurile Hunyadi híd (română Podul Huniade, actual Podul Maria) și Püspök híd (română Podul episcopului, actual Podul Mihai Viteazu), care duceau spre aceste cartiere. De la capătul de sud al bulevardului, actual în fața Catedralei Mitropolitane, urmau să pornească magistralele spre podurile respective. [10][11]

Zona Porții Petrovaradinului, aflată între bastioanele Castelului și Mercy, unde urma să înceapă bulevardul, a fost demolată între 1899–1903.[5][12] Forma și amenajarea bulevardului au fost definite de cele două largi trotuare de pe laturile est și vest, adiacente benzilor carosabile, dublate de liniile de tramvai.[13] După demolare, construirea clădirilor adiacente s-a făcut în ritm rapid. Pentru prima clădire, Palatul Lloyd, s-a primit autorizația de construcție la 29 aug 1910.[4] Cu excepția Palatului Camerei de Comerț, realizat în 1925, toate celelalte cădiri au fost ridicate până în 1913.[14]

Frontul de vest al bulevardului, în epocă Lloyd sor (română șirul Lloyd[15]), era cunoscut în epocă, ca și acum, drept „Corso”. Toate clădirile de pe Corso sunt realizate în stilul anilor 1900 curentul Secession. Cu excepția palatelor Lloyd și Merbl tot frontul a fost proiectat de László Székely, care era arhitectul șef al orașului.[11][16][17] Frontul de est s-a dezvoltat mai greu, înainte de Primul Război Mondial fiind clădit doar Palatul Löffler. Și acesta este în stilul anilor 1900 curentul Secession.[11] Acest front, nefiind complet dezvoltat, era cunoscut drept „Surogat”, ca fiind un surogat al Corso.[13][17]

Bulevardul, deși nu dispunea de o biserică (Catedrala Mitropolitană încă nu exista), ci doar de o instituție de artă, teatrul, a devenit imediat noul centru al orașului, surclasând Piața Unirii. A fost urmarea demilitarizării orașului și expresia emancipării burgheziei liberale.[11]

În decursul timpului pe bulevard au fost amplasate monumente: în 1926 a fost amplasată Statuia Lupoaicei (D),[18][19] în 1957 a fost construită fântâna cu pești (C), [20][21] iar în 1999 monumentul „Crucificarea” (E).[22]

Clădiri care fac parte din ansamblu[modificare | modificare sursă]

Clădiri din ansamblul urban interbelic „Corso”
Poz. Descriere Adresă,
Coordonate
Data autorizării/
data terminării,
Arhitect
Imagine Note
1 Palatul Camerei de Comerț. Stil eclectic interbelic. Decorat cu pilaștri pe trei niveluri, cu capiteluri ionice aplatizate. Este ultima clădire construită care mai face parte din ansamblu. P-ța Victoriei, nr. 3
45°45′09″N 21°13′32″E / 45.7525°N 21.2256°E
1925
László Székely
Timisoara, palatul Camerei de Comert.jpg [16][20][23][24][25][26]
2 Palatul firmei Jakab Löffler & fiii. Stilul anilor 1900, curentul Secession. Decorat cu statui realizate probabil de Géza Rubletzki. P-ța Victoriei, nr. 1
45°45′11″N 21°13′33″E / 45.7531°N 21.2259°E
18 mar 1912
1 mai 1913
Leopold Löffler,
Henrik Telkes
Palatul Loeffler.jpg [16][20][27][28][29][30][31]
3 Palatul Lloyd. Stilul anilor 1900, curentul Secession. A fost construit pentru a fi sediul bursei Societății Lloyd. Din 1948 aparține Universității Politehnica Timișoara, unde aceasta își are sediul rectoratului. P-ța Victoriei, nr. 2
45°45′13″N 21°13′30″E / 45.7536°N 21.2250°E
29 aug 1910
29 sep 1912
Lipót Baumhorn (arhitect),
Arnold Merbl (constructor)
Palatul Lloyd.jpg [16][18] [30][32][33][34]
4 Palatul Ernő Neuhausz. Combinație între stilurile eclectic, maghiar și Secession. P-ța Victoriei, nr. 4
45°45′12″N 21°13′30″E / 45.7532°N 21.2250°E
26 oct 1910
1911
László Székely
Palatul Neuhausz 2.jpg
[16][18][30][35][36][37][38]
5 Palatul Arnold Merbl. Stilul anilor 1900, curentul Secession. P-ța Victoriei, nr. 
45°45′11″N 21°13′30″E / 45.7530°N 21.2249°E
8 mar 1911
1912
Arnold Merbl (arhitect și constructor)
Palatul Merbl.jpg
[16][18][30][35][39][40]
6 Palatul György Dauerbach, cunoscut drept „Palace”, după numele restaurantului de la parter existent de la început. Stilul anilor 1900, curentul Secession. Str. Dr. Nicolae Paulescu, nr. 1
Str. Johann Wolfgang von Goethe, nr. 2
45°45′09″N 21°13′29″E / 45.7526°N 21.2246°E
12 iul 1911
1912
László Székely
Dauerbach-Palais.JPG [18][30][41][42][43][44]
7 Palatul Lajos Hilt. Stilul anilor 1900, curentul Secession. P-ța Victoriei, nr. 6
45°45′07″N 21°13′28″E / 45.7520°N 21.2244°E
2 dec 1911
1913
László Székely
Palatul Hilt-Vogel.jpg [16][20][30][23][45][46][47]
8 Palatul Széchenyi. Stilul anilor 1900, curentul Secession. 45.7516|21.2240} 26 oct 1911
1913
László Székely
Palatul Szechenyi 2.jpg [16][23][20][30][48][49][50]

Alte obiective din zona ansamblului[modificare | modificare sursă]

Diverse obiective din zona ansamblul urban interbelic „Corso”
Poz. Descriere Adresă,
Coordonate
Data autorizării/
data terminării,
Arhitect
Imagine Note
1 Piața cu porumbei. P-ța Victoriei, f.n.
45°45′12″N 21°13′32″E / 45.75346°N 21.22560°E
Old Clock - panoramio.jpg [51][52]
2 Ceasul muzical. P-ța Victoriei, f.n.
45°45′12″N 21°13′32″E / 45.75343°N 21.22558°E
14 nov 2012
Timisoara, ceasul din Piata Victoriei 2013.jpg
[53][54]
3 Fântăna cu pești. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n.
45°45′10″N 21°13′31″E / 45.75280°N 21.22526°E
1957 Piata Victoriei - panoramio (3).jpg [20][21]
4 Statuia Lupoaicei. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n.
45°45′09″N 21°13′30″E / 45.75244°N 21.22509°E
1926
Timisoara, Lupa Capitolina.jpg
[18][19]
5 Monumentul „Crucificarea”. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n.
45°45′05″N 21°13′29″E / 45.75148°N 21.22461°E
1999
Paul Neagu (sculptor)
Temišvar, Rumunija 05.jpg [22]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ a b Lista Monumentelor Istorice 2015, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15 februarie 2016, accesat 2020-06-13
  3. ^ Fiscala Monumente CEIF 2 (Transcript), vdocuments.site, accesat 2020-05-17
  4. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 177
  5. ^ a b Ciprian Glăvan, Defortificarea cetății Timișoarei, Analele Banatului, s.n., Arheologie – Istorie, XXI, Timișoara: 2013, pp. 421–430
  6. ^ hu Samu Borovszky, Magyarország vármegyéi és városai: Magyarország monografiája. A magyar korona országai történetének, földrajzi, képzőművészeti, néprajzi, hadügyi és természeti viszonyainak, közművelődési és közgazdasági állapotának encziklopédiája, cap. Városrendezési tervek, Budapest: Országos Monografia Társaság, 1914
  7. ^ a b hu Árpád Jancsó, Temesvár nyomtatott térképei, în Műszaki Szemle, nr. 57, Cluj-Napoca: Incitato Kft., 2012, ISSN 1454-0746, pp. 3–18
  8. ^ Opriș, Timișoara. Mică…, p. 112
  9. ^ Opriș, Timișoara. Mică…, p. 118
  10. ^ a b Delesega, Temesvári…, pp. 223–232
  11. ^ a b c d e Piața Victoriei, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  12. ^ Valentin Capotescu, Arhitectura militară bastionară în România, vol. I: Cetatea Timișoarei, Timișoara: Ed. Bastion, 2008, ISBN: 978-973-88780-1-3, p. 165
  13. ^ a b Mihai Botescu, Mihai Opriș, Piața Victoriei din Timișoara, primariatm.ro, 20 septembrie 2010, accesat 2020-06-17
  14. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 186, 194
  15. ^ Delesega, Temesvári…, p. 66
  16. ^ a b c d e f g h Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Piața Victoriei (II). Cum și-a lăsat Szekely Laszlo, arhitectul-șef al orașului acum 100 de ani, amprenta asupra centrului Timișoarei, pressalert.ro, 13 aprilie 2014, accesat 2020-06-17
  17. ^ a b Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Piața Victoriei, motorul economic și spiritual al orașului. Cine au fost arhitecții palatelor din centru, pressalert.ro, 6 aprilie 2014, accesat 2020-06-17
  18. ^ a b c d e f Delesega, Temesvári…, p. 111
  19. ^ a b Doina Antoniuc, Monumente…, p. 24
  20. ^ a b c d e f Delesega, Temesvári…, p. 110
  21. ^ a b Doina Antoniuc, Monumente…, p. 30
  22. ^ a b Doina Antoniuc, Monumente…, p. 47
  23. ^ a b c Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 194
  24. ^ Palatul Camerei de Comerț, primariatm.ro, accesat 2020-06-17
  25. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  26. ^ Szekerniés, Székely…, p. 174
  27. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 186
  28. ^ Palatul Löffler, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  29. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  30. ^ a b c d e f g Palatele din Timișoara, zestrea fabuloasă a orașului lăsată de meșteri iscusiți din imperiu, inspirați de simboluri ale Europei. Care e cel mai frumos, opiniatimisoarei.ro, 17 septembrie 2017, accesat 2020-06-17
  31. ^ Palatul Löffler, timisoreni.ro, accesat 2020-06-17
  32. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 187
  33. ^ Palatul Lloyd, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  34. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  35. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 189
  36. ^ Palatul Neuhausz, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  37. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  38. ^ Szekerniés, Székely…, pp. 167–168
  39. ^ Palatul Merbl, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  40. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  41. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 190
  42. ^ Palatul Dauerbach, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  43. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  44. ^ Szekerniés, Székely…, pp. 172–173
  45. ^ Palatul Hilt, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  46. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  47. ^ Szekerniés, Székely…, p. 173
  48. ^ Palatul Széchenyi, timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
  49. ^ Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233
  50. ^ Szekerniés, Székely…, p. 172
  51. ^ Porumbeii Timișoarei, primariatm.ro, accesat 2020-06-18
  52. ^ Și măicuțele iubesc porumbeii din Piața Operei din Timișoara, opiniatimisoarei.ro, 14 mai 2012, accesat 2020-06-18
  53. ^ Stefan Both, Ceas deștept în Piața Victoriei: cântă și se reglează prin satelit, adevarul.ro, 14 noiembrie 2012, accesat 2020-06-18
  54. ^ Roxana Deaconescu, Ceasul de la porumbei din Piața Operei din Timișoara ‘canta’ colinde și Imnul Romaniei și dă ora exactă timișorenilor, opiniatimisoarei.ro, 14 noiembrie 2012, accesat 2020-06-18

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Ansamblul urban interbelic „Corso” din Timişoara la Wikimedia Commons