Biserica fortificată din Lechința

47°01′16″N 24°19′47″E (Biserica fortificată din Lechința) / 47.02119°N 24.329854°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica fortificată din Lechința
Poziționare
Coordonate47°01′16″N 24°19′47″E ({{PAGENAME}}) / 47.02119°N 24.329854°E
Localitatesat Lechința; comuna Lechința
ComunăLechința
Țara România
Adresa222
Edificare
Data finalizăriisec. XIV, XV, XVIII
Clasificare
Cod LMIBN-II-a-A-01664
Cod RAN33444.05
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Ansamblul bisericii reformate din Lechința (fostă evanghelică), foto: martie 2014.
Turnul monumental, cu plan pătrat, aflat în partea sudică a cetății
Intrarea principală originală a bisericii, care datează de la începutul secolului al XV-lea, cu ancadramentul semicircular de piatră
Zidul de incintă

Biserica fortificată din Lechința este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Lechința; comuna Lechința.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33444.05.[2]

Ansamblul este format din următoarele monumente:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Lechința (în maghiară Szászlekence, Lekence, în dialectul săsesc Lachenz, în germană Lechnitz, în trad. "Pârâul uscat") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea apare în datele istorice prima dată în anul 1285, cu numele Lekicencha, ca și o moșie vândută lui Hermann, fiul lui Hermann de Fata, magistrul spitalului de la Bistrița, de către Dominicus fiul lui Nicolaus și Nicolaus fiul lui Zegheu.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica fortificată din Lechința e amplasată pe dealul de lângă centrul localității. Este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră, cu un plan neregulat, ovoidal, cu guri de tragere pentru puști. În mijlocul incintei se ridică una dintre cele mai mari și mai importante biserici gotice din regiune. Volumetria bisericii este una mai deosebită: o navă de tip sală, relativ scurtă, dar lată, la care se racordează dinspre est corul poligonal mai îngust. Pe fațada vestică a bisericii se poate observa faptul că nava laterală este o extindere ulterioară.[3]

Interiorul conține mai multe piese valoroase: altarul înalt din epoca modernă, cu retablul flancat de coloane, tabloul central, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind opera lui A. Dörschlag. Pe predela altarului se vede Cina cea de taină, iar pictura superioară înfățișează Învierea. Cele două strane ale corului datează din 1884, iar lângă altar se află o cristelniță de marmură realizată în 1889.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Hermann Fabini, pp. 423–426

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Lechința
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biserica_fortificată_din_Lechința&oldid=15657350