Anna Maria Luisa de' Medici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Lua error în mw.wikibase.entity.lua la linia 88: data.schemaVersion must be a number, got nil instead. Anna Maria Luisa de' Medici (11 august 166718 februarie 1743) a fost ultima urmașă a Casei de Medici. Patroană a artelor, ea a lăsat moștenire colecția mare de artă a familiei Medici inclusiv Uffizi, Palatul Pitti și vile pe care le-a moștenit la moartea fratelui ei, Gian Gastone în 1737 și comorile palatine ale statului toscan.[1][2]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Anna Maria Luisa în anii 1680.

Anna Maria Luisa de' Medici, singura fiică și al doilea copil al lui Cosimo III de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Prințesei Marguerite Louise d'Orléans, s-a născut la Florența la 11 august 1667. A fost numită după mătușa maternă, Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier.[3]

Relația dintre părinții ei nu era foarte bună, Marguerite Louise n-a ratat nici o șansă pentru a-l umili pe Cosimo.[4] După ce toate încercările de conciliere au eșuat, Cosimo a acceptat ca soția sa să plece la mănăstirea Montmartre din Franța. Prin contractul creat în acea zi, ea a renunțat la drepturile ca nepoată a Franței și a declarat că la moartea ei, averea va fi moștenită de copii. În compensație, Cosimo i-a garantat un venit de 80.000 de livre.[5] Ea a abandonat Toscana în iunie 1675; Anna Maria Luisa n-a mai văzut-o niciodată.[6] Deși Cosimo era afectuos cu fiica sa, ea a fost crescutăde bunica paternă, Vittoria della Rovere.[3][7]

Electoare Palatină[modificare | modificare sursă]

În 1669, Anna Maria Luisa a fost considerată ca o potențială mireasă pentru Ludovic, le Grand Dauphin, moștenitorul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.[8] Lui Cosimo al III-lea nu i-a plăcut ideea unei căsătorii franceze și nu s-a dedicat niciodată acestei cauze (ulterior ea a fost respinsă).[8] În schimb, Cosimo l-a vrut pe Petru al II-lea al Portugaliei. Miniștrii lui Petru, temându-se că Prințesa Anna Maria Luisa îl va domina pe Petru al II-lea și temându-se ea ar fi putut moștenit manierele Marguerite Louise, au refuzat oferta.[9]

Portret al Annei Maria Luisa de’ Medici, 1700.

În urma refuzurilor din Spania, Portugalia, Franța și Savoia, Leopold I, Împărat Roman l-a sugerat pe Johann Wilhelm, Elector Palatin.[10] El și Anna Maria Luisa s-au căsătorit prin procură la 29 aprilie 1691. Ea a plecat spre Düsseldorf, capitala soțului ei, la 6 mai 1691, acompaniată de fratele ei mai mic, Gian Gastone. Johann Wilhelm a surprins-o la Innsbruck, unde s-au căsătorit oficial.

Anna Maria Luisa a rămas însărcinată în 1692 însă a avortat.[3] Se crede că s-a îmbolnăvit de la soțul ei cu sifilis, lucru care ar explica de ce Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm nu au avut moștenitori.[11][12][13]

Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm au avut o căsnicie armonioasă.[14] Prințesa Electoare își petrecea timpul bucurându-se de baluri, spectacole muzicale și alte festivități.[15] El a construit un teatru pentru ea, unde se jucau comediile franceze ale lui Molière.[15] Deoarece Anna Maria Luisa a patronat mulți muzicieni, curtea era privită ca un centru internațional al muzicii.[16]

Ea l-a invitat la curte pe Fortunato Chelleri și l-a numit maestro di cappella. Agostino Steffani a fost sponsorizat de Prințesa Electoare de la sosirea lui în Düsseldorf în 1703 până la întoarcerea ei în Toscana.

La îndemnul tatălui ei, Anna Maria Luisa a aranjat o căsătorie pentru fratele ei mai mic: la Düsseldorf, la 2 iulie 1697, Gian Gastone de' Medici s-a căsătorit cu Anna Maria Franziska, moștenitoare a ducatului de Saxa-Lauenburg Düsseldorf.[17] Lui Gian Gastone, soția lui i-a repugnat și din acest motiv s-au despărțit în 1708.[18]

Note[modificare | modificare sursă]

Coat of arms of Anna Maria Lusia de' Medici as Electress Palatine.png
  1. ^ Casciu, pp. 80–88
  2. ^ Young, p 502; p 508
  3. ^ a b c Galleria Palatina (2006). „Anna Maria Luisa de' Medici – Biografia” (în Italian). www.polomuseale.firenze.it. http://www.polomuseale.firenze.it/ElettricePalatina_2007/biografia.html. Accesat la 16 noiembrie 2009. 
  4. ^ Acton, p 93
  5. ^ Acton, pp. 133–135
  6. ^ Strathern, p 389
  7. ^ Young p 471
  8. ^ a b Acton, p 151
  9. ^ Acton, p 165
  10. ^ Acton, p 181
  11. ^ Hale, p 189
  12. ^ Hale, pp. 188–189
  13. ^ Hibbert, p 304
  14. ^ Lawrence, p 230
  15. ^ a b Mosco, p 185
  16. ^ Chelleri, Fortunato; Vavoulis, Vavoulis, p ix
  17. ^ Acton, pp. 208–211
  18. ^ Strathern, p 404

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Anna Maria Luisa de' Medici la Wikimedia Commons