Angelica Adelstein-Rozeanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Angelica Adelstein-Rozeanu
Angelica Rozeanu 1955.jpg
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (84 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Haifa, Israel Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (ciroză) Modificați la Wikidata
Cetățenie România apoi Israel Israel
Ocupațiejucătoare de tenis de masă
Activitate
Ani de activitate1936 - 1957
Cunoscută pentruA câștigat de șapte ori consecutiv campionatul mondial de tenis de masă
PremiiOrdinul „Meritul Sportiv” clasa I

Angelica Adelstein-Rozeanu -- cunoscută și ca Angelica Rozeanu (după numele soțului) -- (n. ,[1] București, România – d. ,[2][3] Haifa, Israel) a fost cea mai de succes jucătoare de tenis de masă din istoria acestui sport, fiind campioană mondială de șapte ori între anii 1950 - 1956 (de șase ori consecutiv la individual femei și în 1956 la dublu femei). A mai câștigat de trei titlul mondial la dublu femei, de trei ori la dublu mixt și de cinci ori cu echipa României pentru un total de 17 titluri mondiale.

A jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel, fiind campioană națională a ambelor țări, de 20 ori (sau 16?) a României și de 3 ori a Israelului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la București, într-o familie de origine evreiască, a avut contact pentru prima oară cu tenisul de masă la 8 ani. Pasionată, juca acasă mai ales cu prietenii fratelui ei. La 12 ani a câștigat în mod surprinzător Cupa României iar la doar 15 ani a devenit campioana națională a României, titlu care l-a deținut din 1936 până în 1939.

În 1938 a câștigat primul premiu internațional în Ungaria, apoi în 1939 a câștigat medalia de argint la dublu femei și bronz în echipa României la campionatul mondial din Egipt.[4]

Începând din 1940 însă familia a fost persecutată pe fond antisemit de regimul carlist, legionar și antonescian, toate bunurile si averea fiindu-le confiscate. Angeilcăi i s-a interzis să mai intre în săli de sport și astfel s-a rupt de acest sport timp de 5 ani (1940-1945).[5]

După schimbarea regimului a reînceput să joace și din 1945 a câștigat consecutiv toate campionatele naționale până în 1957 și toate campionatele mondiale între 1950 și 1956. În 1953 a câștigat 4 medalii de aur la campionatele mondiale ținute la București, câștigând toate probele la care a participat.[6]

Angelica a fost prima sportivă din România care a cucerit un titlu mondial (1950) și prima împreună cu Ella Zeller (la dublu femei) care a cucerit un titlu european (1958).[6]

A fost Președintele Comisiei de tenis de masă între 1950 și 1960. În 1955 a fost numită "Deputy of the Bucharest Municipality"[7] (deputat al Municipiului București? sau al Primăriei București?).

Familia ei nu a dus-o bine nici pe vremea comunismului, fiind considerați burghezi și averea fiindu-le din nou confiscată. Deși a câștigat titluri naționale și apoi internaționale, Angelica a avut de suferit în mod repetat fiind discriminată și învinuită de origine "burgheză".[5]

Cea mai de succes jucătoare mondială la tenis de masă[modificare | modificare sursă]

Angelica Rozeanu a fost campioană mondială la tenis de masă în anii 1950 - 1955, o performanță rar întâlnită în lumea sportului, ea căștigând singură de șase ori consecutiv campionatul mondial de tenis de masă, a șaptea oară câștigănd la dublu femei în 1956 cu Ella Constantinescu-Zeller. A căștigat și multe alte medalii la dublu feminin, dublu mixt și cu echipa României ajungând la un total de 29 de medalii la Campionatele Mondiale (17 de aur, 5 de argint si 7 de bronz) si 7 medalii la Campionatele Europene (1 aur, 3 argint, 3 bronz).[5][6]

Rozeanu a fost ultima europeană care a căștigat titlul mondial la tenis de masă, toate câștigătoarele de după ea fiind de origine asiatică. Este considerată cea mai de succes jucătoare de tenis de masă din istoria acestui sport.

După căsătorie, și-a schimbat numele în Angelica Adelstein-Rozeanu. În urma încercării soțului de a pleca în Israel, Angelicăi i s-a propus să divorțeze și deși aceasta a vrut să rămână în țară i s-a interzis să mai participe la campionate mondiale. A fost apoi obligată să se angajeze ca redactor sportiv la România Liberă, unde a scris sub pseudonimul de Angela Holban.

În Israel[modificare | modificare sursă]

În 1960 a plecat într-o vizită la o prietenă în Austria cu fiica și de acolo au plecat în Israel. A lăsat toate bunurile inclusiv trofeele și medaliile în locuința din România pentru a nu trezi suspiciunile autorităților, toate acestea fiindu-i confiscate, fratele și mama ei neputând salva nici măcar un album de poze.[5] Cetățenia română i-a fost retrasă, apariția numelui și recunoașterea performanțelor au fost interzise iar numele ei a fost dat uitării în România.[5][6][8]

În anii 1960, 1961, 1962 a fost campioana de tenis de masă a Israelului și a câștigat și alte titluri. Nici acolo nu i-a fost ușor, după retragerea din competiții fiind angajată ca antrenoare într-un club pentru un timp, apoi a lucrat într-o fabrică de calculatoare.[6]

În întreaga sa viață sportivă, Angelica Adelstein-Rozeanu a căștigat un total impresionant de 17 medalii de aur și 12 medalii de argint și de bronz[5]. A fost inclusă în 1998 în Guinness Book of Records ocupând locul doi în lume cu 17 titluri mondiale câștigate.

Palmares sportiv[modificare | modificare sursă]

  • Participări la Campionatele europene de tenis de masă:
    • 1958 la Budapesta: Locul 3 - simplu femei, Locul 1 - dublu femei (cu Ella Zeller), Locul 2 - cu echipa României
    • 1960 la Zagreb: Locul 1 - dublu femei (cu Maria Alexandru), Locul 3 - cu echipa României
  • Campionatele naționale ale României:
    • Între 1936 - 1939: Locul 1 - simplu femei
    • Între 1945 - 1957: Locul 1 - simplu femei (între 1940 și 1945 nu a avut voie să participe)[5]
  • Campionatele internaționale ale Ungariei:

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Maestru Emerit al sportului - în 1954[8]
  • A fost decorată de patru ori cu "Ordinul Muncii"
  • A fost inclusă în "Hall of Fame” a Federației Europene de Tenis în anul 1995.[8]
  • A primit medalia Knesset-ului (parlamentul israelian) - 1997
  • A primit titlul "Cetățean de onoare al orașului Haifa", Israel - 2001
  • A primit ordinul "Meritul Sportiv" clasa I, cu o baretă la 18 martie 2004, "în semn de deosebită apreciere a meritelor avute la consolidarea și promovarea legăturilor culturale româno-israeliene, pentru contribuția statornică la menținerea în Israel a interesului și simpatiei pentru România" [9].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Angelica Rozeanu, accesat în  
  2. ^ a b http://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1511394/Angelica-Rozeanu.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b http://www.nytimes.com/2006/02/24/sports/othersports/angelica-rozeanu-84-table-tennis-star-dies.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Adelstein-Rozeanu, Angelica”. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g Ionuț Barbu. „Drama unei mari campioane: Angelica Rozeanu”. Sport în România - revistă de cultură și educație sportivă. Accesat în . 
  6. ^ a b c d e SORIN ANGHEL (). „Prima campioana mondiala a Romaniei”. jurnalul.ro. Accesat în . 
  7. ^ „Angelica Rozeanu – the world's greatest female table tennis player in history”. Accesat în . 
  8. ^ a b c Dorin Țimonea (). „Angelica Rozeanu, legenda tenisului de masă: prima campioană mondială din istoria sportului românesc”. adevarul.ro. Accesat în . 
  9. ^ Decret nr. 141 din 18 martie 2004 privind conferirea unor decorații

Legături externe[modificare | modificare sursă]