Anfiladă
În domeniul tacticii militare anfilada descrie situația în care o formație sau o poziție este expusă focului inamic de-a lungul axei sale cele mai lungi.[1][2]
Focul de anfiladă, de exemplu focul direct al tunurilor împotriva unei formații în anfiladă mai este cunoscut drept foc de flanc.[3]
Exemple[modificare | modificare sursă]
Un șanț (sau o tranșee) este în anfiladă dacă oponentul poate executa foc de-a lungul lui. O coloană în marș este în anfiladă dacă este atacată cu foc din față sau din spate astfel încât proiectilele să bată în lungul ei. O linie de trăgători este în anfiladă dacă este atacată cu foc din flanc.[1]
Conceptul de tragere de anfiladă a fost inventat de englezi folosind formații de arcași în Bătălia de la Dupplin Moor (en) în 1332, iar mai târziu acest tip de tragere cu arcul în anfiladă a fost utilizat cu efect devastator împotriva francezilor în Războiul de 100 de Ani.[4]
Avantajul tirului de anfiladă este că direcționarea tirului în azimut (direcție) este mai precisă decât în elevație (înălțime, din care rezulta distanța). Proiectilele cu o traiectorie prea scurtă sau prea lungă pot lovi alte ținte decât cea avută în vedere, dar tot utile.
La proiectarea fortificațiilor se avea în vedere susținerea reciprocă a pozițiilor, care erau amplasate astfel încât era imposibil de atacat una fără a se expune focului de anfiladă al altora, cum ar fi bastioanele, sau, mai târziu, caponierele.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b en Chris Bellamy, The Evolution of Modern Land Warfare: Theory and Practice, Ed. Routledge, 1990, ISBN 0-415-02073-5
- ^ en United States Marine Corps, Marine Rifle Squad, ISBN 978-1-60206-063-0
- ^ „flanc” la DEX online
- ^ en Trouble in the Family: 1337-1360