Andrei Eșanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrei Eșanu
Date personale
Născut (69 de ani)
Sculeni, raionul Ungheni
Căsătorit cu Valentina Eșanu
Cetățenie Flag of Moldova.svg Republica Moldova Modificați la Wikidata
Religie Ortodox
Ocupație istoric
om politic Modificați la Wikidata
Membru al Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova
Deținător actual
Funcție asumată
14 ianuarie 2010

Premii Ordinul Republicii
Alma mater Universitatea de Stat din Moldova
Profesie Istoric

Andrei Eșanu (n. 16 iulie 1948) este un istoric (doctor habilitat în istorie[1]), scriitor, profesor cercetător, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (2007),[2] membru de onoare al Academiei Române din 2011.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Andrei Eșanu s-a născut pe 16 iulie 1948, în satul Sculeni, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS. A făcut studii la facultatea de istorie a Universității de Stat din Chișinău. A lucrat aproape un an ca învățător de istorie, după care a fost angajat, în 1972, la Institutul de Istorie al AȘM.[4]

A fost membru al PCUS.[5]

Pasionat de istoria culturii și civilizației medievale și moderne din Sud-Estul și Estul Europei, savantul a efectuat cercetări în domenii precum istoria politică și relațiile internaționale, istoria militară a Țării Moldovei (sec. XIV–XIX); a analizat probleme de istorie și civilizație urbană medievală și modernă; probleme de istorie și cultură ecleziastică și spiritualitate; a scris studii despre mari personalități și centre de cultură ale Moldovei.[5][6]

Prima problemă ştiinţifică, la rezolvarea căreia a contribuit, este cea legată de istoria învăţământului, literatura didactică şi răspândirea ştiinţei de carte în Moldova în sec. XV-XVIII. A scris circa 30 de lucrări la acest subiect, pritre care două monografii: Şcoala şi învăţământul în Moldova (sec. XV - încep. sec. XVIII), apărută la editura „Ştiinţa” din Chişinău în 1982, şi Din vremuri copleşite de greutăţi, publicată de editura „Universitas” din Chişinău în 1991.[4]

Un alt bloc de probleme, care l-a preocupat de Andrei Eşanu, este istoria cărţii tipărite şi manuscrise. La acest capitol au fost scrise o serie de lucrări, printre care şi o monografie Dimitrie Cantemir. „Descrierea Moldovei”. Manuscrise şi ediţii, tipărită la editura „Ştiinţa” din Chişinău în 1987. Alt grup de lucrări ale omului de ştiinţă este legat de istoriografia medievală a gândirii social-politice în Moldova medievală. Mai multe lucrări din acest bloc sunt consacrate în special operei şi activităţii cărturăreşti ale unor personalităţi ale culturii medievale moldovenești: Grigore Ureche, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir ş.a.[4]

În 1994, savantul și-a pierdut vederea. Din 1996, aproape toate lucrările științifice editate de Andrei Eșanu au fost elaborate în colaborare cu soția sa Valentina Eșanu. Academicianul a prezentat rapoarte și comunicări la peste 100 de forumuri științifice internaționale și naționale din RM și de peste hotare. Participă activ la viața științifică și culturală, fiind președinte al seminarului teoretic de la Institutul de Istorie, Stat și Drept (din 2003), membru al Comisiei de Experți pentru conferirea gradelor științifice și didactice a Comisiei Superioare de Atestare a RM. A fondat direcţiile de cercetare a culturii medievale, a istoriei ştiinţei şi tehnicii la Institutul de Istorie al AŞM, laboratorul de cercetare a istoriei culturii la Universitatea de Stat din Moldova. Este membru al colegiilor de redacție al revistei „Destin Românesc” (București–Chișinău), „Revista de Istorie a Moldovei” (Chișinău), „Codrul Cosminului” (Suceava), al revistei „Limba Română” (Chișinău) și al „Revistei Istorice” (București). A fost ales membru asociat al Institutului de Genealogie și Heraldică (Academia Română, Iași, 2000).[4][5]

Andrei Eșanu predă cursuri de bază la Facultatea de istorie a Universităţii de Stat şi Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău, la Institutul de perfecţionare a cadrelor didactice din Chişinău, în faţa învăţătorilor din republică. A contribuit la reactivarea învăţământului teologic în Republica Moldova, ținând prelegeri la Seminarul Teologic din Chiţcani, la Facultatea de Teologie a Universităţii din Chişinău (până în 1993) şi la Academia Teologică din Chişinău (1993-1994).[4]

În 2010, Andrei Eșanu a fost inclus în Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, în urma unui decret al Președintelui Mihai Ghimpu.[1]

Este căsătorit cu Valentina; împreună au crescut trei copii: Ştefan, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea Arte Plastice, și profesor la aceeași universitate, Mircea și Ionuț. Ștefan Enache a participat la pictarea catedralei „Naşterea Domnului” din Chişinău.[4]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Andrei Eșanu a publicat peste 350 de lucrări, inclusiv 23 cărti printre care:

  • Dimitrie Cantemir. „Descrierea Moldovei”. Manuscrise și ediții (1987)
  • Istoria învățământului și a gândirii pedagogice în Moldova (vol. I, 1991)
  • Din vremuri copleșite de greutăți. Schițe din istoria culturii medievale din Moldova (1991)
  • Cultură și civilizație medievală românească (Din Evul Mediu timpuriu până în secolul al XVII-lea) (1996)
  • Vlaicu Pârcălab – unchiul lui Ștefan cel Mare (2001)
  • Moldova medievală. Structuri administrative, militare și ecleziastice, Chișinău, 2001
  • Mănăstirea Căpriana (sec. XV–XX). Studiu istoric, documente, cărți, inscripții și alte materiale (2003, în colab., coord.)
  • Epoca lui Ștefan cel Mare. Oameni, destine și fapte, București, 2004
  • „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir în cultura europeană, Chișinău, 2004
  • Demitrii Cantemerii, Principis Moldaviae. Descriptio antigui et hodierni status Moldaviae / Dimitrie Cantemir, principele Moldovei, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei. Studiu introductiv, notă asupra ediției și note de Valentina Eșanu și Andrei Eșanu. Traducere din limba latină și indici de Dan Slușanschi. Vol. I-II, București, Institutul Cultural Român, 2006-2007
  • Bogdan al II-lea și Maria-Oltea - părinții lui Ștefan cel Mare, Chișinău, 2007
  • Dinastia Cantemireștilor, sec. XVII-XVIII, Chișinău, 2008 (în colaborare)
  • Neamul Cantemireștilor. Bibliografie, Chișinău, 2010 (în colaborare)
  • Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate, Chișinău, 2010
  • Moștenirea culturală a Cantemireștilor, Chișinău, 2010

Din 2001 volumele publicate le semnează cu Valentina Eșanu.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Printre premiile și distincțiile primite de Eșanu se numără:[4][6]

  • Premiul Prezidiului Academiei de Ştiinţe (1991, 1995, 1997)
  • Premiul de Stat al Republicii Moldova (1994)
  • Premii în domeniul ştiinţei în Republica Moldova (1994, 2001)
  • Ordinul „Gloria Muncii” (1996)[7]
  • Distincţii din partea Academiei Române (1998, 2010)
  • Ordinul Republicii (2010)[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Președintele interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu a emis un decret prezidențial privind constituirea Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova”. Președinția Republicii Moldova. 14 ianuarie 2010. Există o versiune arhivată la 27 iulie 2011. http://www.president.md/press.php?p=1&s=7454&lang=rom. Accesat la 18 ianuarie 2018. 
  2. ^ Lista membrilor Academiei de Științe a Moldovei. http://www.asm.md/?go=membrii&new_language=0. Accesat la 18 ianuarie 2018. 
  3. ^ Document Word: Lista completă a membrilor de onoare din străinătate ai Academiei Române, în ordine alfabetică
  4. ^ a b c d e f g Fuștei, Nicolae (martie 2003). „Savantul și omul de credință Andrei Eșanu la 55 de ani”. Curierul Ortodox. http://curierulortodox.info/arhiva/2003/08/esanu.htm. Accesat la 18 ianuarie 2018. 
  5. ^ a b c Akademos (2-3 (7)): 62. 2007. 
  6. ^ a b Basiul, Valentina. „200 de ani de la anexarea Basarabiei: „Am fost ţinuţi ca africanii, în bantustane“”. Historia.ro. https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/200-de-ani-de-la-anexarea-basarabiei-am-fost-tinuti-ca-africanii-in-bantustane. Accesat la 18 ianuarie 2018. 
  7. ^ Cu privire la decorarea unui grup de colaboratori ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei cu distincţii de stat”. 10 iulie 1996. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=320990. Accesat la 18 ianuarie 2018. 
  8. ^ privind conferirea de distincții de stat”. 21 decembrie 2010. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337087. Accesat la 12 octombrie 2016. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Calendar Național// Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, Chișinău, 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]