Andreas, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha
Prințul Andreas | |
Prințul la nunta Prințesei Madeleine a Suediei, iunie 2013 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Andreas Michael Friedrich Hans Armin Siegfried Hubertus |
Născut | (81 de ani)78 Schloss Casel, Niederlausitz |
Părinți | Friedrich Josias, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha Contesa Viktoria-Luise de Solms-Baruth |
Frați și surori | Adrian von Sachsen-Coburg und Gotha[*] |
Căsătorit cu | Carin Dabelstein |
Copii | Prințesa Stephanie Prințul Hubertus Prințul Alexander |
Cetățenie | Germania |
Religie | creștinism |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba germană |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Prinz von Sachsen-Coburg und Gotha[*] |
Familie nobiliară | Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
Șeful Casei de Saxa-Coburg și Gotha | |
Domnie | 23 ianuarie 1998 – prezent |
Predecesor | Prințul Friedrich Josias |
Succesor | Prințul Hubertus |
Modifică date / text |
Andreas, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha, Duce de Saxonia (Andreas Michael Friedrich Hans Armin Siegfried Hubertus; n. 21 martie 1943) este Șeful Casei de Saxa-Coburg și Gotha din 1998. El este nepot al lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, ultimul duce de Saxa-Coburg și Gotha care a domnit.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Prințul Andreas s-a născut la castelul Casel ca singurul fiu al lui Friedrich Josias, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha și a primei lui soții, Contesa Viktoria-Luise de Solms-Baruth. Părinții săi au divorțat în 1946 când Andreas avea trei ani. În 1949 el s-a mutat, împreună cu mama sa și cu cel de-al doilea soț al ei, la New Orleans în Statele Unite unde și-a petrecut copilăria.[1]
Prințul Andreas a devenit moștenitor aparent la conducerea casei ducale la 6 martie 1954, când tatăl său a preluat conducerea. De la vârsta de 16 ani el a făcut vizite regulate în Germania pentru a se pregăti pentru viitorul rol ca șef al casei ducale, întorcându-se permanent în 1965. Și-a finalizat serviciul militar între 1966 și 1968 la batalionul nr.6 de blindate de recunoaștere cu sediul la Eutin, Schleswig-Holstein.[1] After leaving the army he trained as a timber merchant in Hamburg from 1969 to 1971. După ce a părăsit armata s-a pregătit ca comerciant de cherestea la Hamburg 1969-1971.
Șef al casei ducale
[modificare | modificare sursă]Prințul Andreas a succedat la conducerea Casei de Saxa-Coburg și Gotha după decesul tatălui său la 23 ianuarie 1998.[1] Deși Prințul Andreas este seniorul dinastic pe linie masculină descendent al Prințului Albert, el nu este moștenitor al titlului bunicului său de Duce de Albany; în schimb, fiul său Hubertus ar putea moșteni titlul de la ultimul Duce de Albany prin bunicul său, Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha[2] Johann Leopold a fost fiul cel mare al fostului Duce de Albany, însă din cauza căsătoriei morganatice pe care a făcut-o a trebuit să renunțe la drepturile dinastice asupra Saxa-Coburg și Gotha.
Prințul Andreas are cetățenie germană și britanică și este un văr primar al regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei. El este nașul fiicei celei mici a regelui, Prințesa Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland.
Prințul Andreas este proprietarul Castelului Callenberg din Coburg și a Castelului Greinburg din Grein, Austria. El gestionează moșiile familiei, inclusiv ferme, păduri și imobiliare.[1]
Căsătorie și copii
[modificare | modificare sursă]La Hamburg la 31 iulie 1971, Andreas s-a căsătorit cu Carin Dabelstein (n. 16 iulie 1946), fiica lui Adolf Wilhelm Martin Dabelstein, Fabrikant, Kaufmann, și a Irma Maria Margarete Callsen.[3] Căsătoria, deși inegală ca rang, nu este considerată morganatică și a fost autorizată de tatăl lui Andreas. Ei au trei copii:
- Prințesa Stephanie Sibylla de Saxa-Coburg și Gotha (n. 31 ianuarie 1972, Hamburg)
- Hubertus, Prinț ereditar de Saxa-Coburg și Gotha (n. 16 septembrie 1975, Hamburg), moștenitorul aparent
- Prințul Alexandrer Philip de Saxa-Coburg și Gotha (n. 4 mai 1977, Coburg).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Official family website
- ^ HGSachsen-CG at heraldica.org
- ^ Genealogisches Handbuch des Adels