Anders Österling

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anders Österling
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Helsingborg, Suedia[4] Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
traducător
jurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStockholm[6] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba suedeză[7][8] Modificați la Wikidata
Limbilimba suedeză  Modificați la Wikidata
Note
PremiiDe Nios Stora Pris[*][[De Nios Stora Pris (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Anders Johan Österling (n. 13 aprilie 1884, Helsingborg - d. 13 decembrie 1981, Stockholm) a fost un poet, scriitor și jurnalist suedez.

Viața[modificare | modificare sursă]

Anders Österling a trecut examenul de bacalaureat în 1904 la Lund, devenind apoi student la Universitatea din Lund. A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Universității din Lund (1909-1919), apoi ca ziarist profesionist și a trăit la Stockholm. El a fost ales în 1919 membru al Academiei Suedeze, îndeplinind funcția de secretar permanent al acestei instituții din 1941 până în 1964. În această calitate, el a avut o mare influență în desemnarea câștigătorului Premiului Nobel pentru Literatură.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

La începutul carierei sale literare, Anders Österling a fost puternic influențat de lirica germană și franceză. În curând, el și-a descoperit propriul stil: descrierea naturii și a oamenilor, într-un stil simbolist impregnat de melancolie, inspirându-se de multe ori din peisajele observate de la casa lui din Skåne și din schimbarea anotimpurilor ca o alegorie a efemerității. Lirica lui Österling se aseamănă cu cea a colegului său de generație Erik Axel Karlfeldt, care a transformat peisajul său natal ca punct de plecare al poeziei sale. Spre deosebire de Karlfeldt, Österling a folosit un stil mai reținut și mai sobru.

Anders Österling a fost un important traducător de poezii din limbile engleză, franceză, germană și daneză. El a fost, de asemenea, un renumit critic literar și jurnalist cultural.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Preludier (1904)
  • Offerkranser (1905)
  • Nattens röster (1906)
  • Hälsningar (1907)
  • Årets visor (1907)
  • Döden inkognito (1908)
  • Norrlandsresan (1908)
  • Bäckahästen (1909)
  • Människor och landskap (Oameni și peisaje, 1910) - memorialistică
  • Blommande träd 1907-1909 (Arbori în floare, 1910)
  • Minuter och sekunder (1912)
  • Fränder och främlingar (1912)
  • Facklor i stormen (1913)
  • Tidsstämmningar (1916)
  • Sånger i krig (1917)
  • Idyllernas bok (Cartea idilelor, 1917)
  • Dagens gärning (1921)
  • De sju strängar (1922)
  • Jordens heder (1927)
  • Tonen från havet (Ecoul mării, 1933)
  • Skånska utflykter (1934)
  • Horisonter (Orizont, 1939)
  • Årens flykt (Fuga anilor, 1947)
  • En diktkrans (1961)
  • Vårens löv och höstens (1963)
  • Minnets vägar (1967)
  • Sent i livet: dikter (Târziu în viață, 1970)
  • Längtan till Italien (1971)
  • Ögonblick: dikter 1971-1978 (1971–1978)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Anders Österling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Anders Österling, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b Anders Johan Österling, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ „Anders Österling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Anders Österling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Anders Österling”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bernt Olsson, Ingemar Algulin: Litteraturens historia i Sverige. 4. Auflage. Norstedt, Stockholm 1995, ISBN 91-1-943632-7.
  • Göran Hägg: Den svenska litteraturhistorien. Wahlström & Widstrand, Stockholm 1996, ISBN 91-46-16928-8.

Legături externe[modificare | modificare sursă]