Anca Vijan Graterol
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Anca Vijan Graterol este o cântăreață și chitaristă română. S-a născut la 14 octombrie 1952, la București.
Activitate
[modificare | modificare sursă]A făcut parte din formația rock feminină Catena de la înființarea grupului în 1968, la București,[1] până în toamna anului 1977, când a emigrat în Germania, la formația Phoenix (plecată din România în același an).[2] Ajunsă aici, a încercat să refacă grupul în 1979 prin aranjarea unor „căsătorii de conveniență” pentru două colege de la Catena, Lidia Creangă Rich (baterie) și Ortansa Păun Elberg (saxofon, flaut, voc.). Formula era incompletă și negăsind între muzicienele germane noi membre, încercările de a reface grupul au eșuat.[3] În 1981, odată cu stabilirea Ancăi Vijan Graterol la Hanovra, formația a fost refăcută alături de Ortansa Păun Elberg, Mela Surulescu Deutsch și axată pe un repertoriu de rock progresiv (secția ritmică era asigurată de intrumentiști bărbați).[2] În 1984 a înființat prima formație feminină de Heavy Metal din Germania, pe nume Rosy Vista (restul fetelor fiind nemțoaice sau americane), cu care a cântat cu succes pânâ în 1991.
La o reîntâlnire cu fetele de la Catena în 1991 Anca Vijan Graterol a refăcut formula veche alături de Lidia Creangă Rich, Ortansa Păun Elberg (care a învățat chitara bas în acest scop) și Păunița Ionescu Smith (voce). Formația și-a schimbat titulatura în Big Mama and The Kids[2] și a activat în Germania, timp de aproximativ patru ani.[4]
Cântăreața/chitarista deține un studio de înregistrare (sub numele Frida Park Studio) în Hanovra, unde poate fi întâlnită ca producător, coach, sau inginer de sunet. A editat mai multe discuri, fie de versiuni cover, sau de compoziții proprii.[3]
Activează și-n prezent pe scenele din Germania, având trei formații, printre care și una cu numele de Catena.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ionescu, Doru (2005). Timpul chitarelor electrice (vol. I, ediția întâi), Editura Humanitas Educațional, București. ISBN 973-689-063-5