Anatoli Solonițîn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Anatoli Solonițîn
Date personale
Nume la naștereОтто Алексеевич Солоницын Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Bogorodsk[*], Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Moscova, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Vagankovo[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Frați și suroriAlekseï Alekseïevitch Solonitsyne[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Alte premii
Ursul de Argint
Artist Emerit al RSFSR[*] Modificați la Wikidata
Prezență online

Anatoli Solonițîn (în rusă Анатолий (Отто) Алексеевич Солоницын; n. ,[1][2] Bogorodsk[*], Rusia – d. ,[1][2] Moscova, URSS) a fost un actor sovietic.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Solonițîn este cunoscut în Occident pentru rolurile sale din filmele lui Andrei Tarkovski, printre care se numără dr. Sartorius în Solaris (1972), scriitorul din Călăuza (1979), trecătorul din Oglinda (1975) și rolul principal din Andrei Rublev (1966). Tarkovski l-a descoperit, considerându-l „actorul său preferat” în cartea Sculptând în timp. Conform acesteia, el dorea să-l distribuie în rolul principal din filmele Nostalgia (1983) și Sacrificiul (1986), dar actorul a murit înainte ca filmările să aibă loc.

În fosta Uniune Sovietică este cunoscut și pentru rolurile din S-a oprit un tren, Prețul vieții, Telokhranitel (1979) și Acasă printre străini, străin printre ai săi (1974).

În 1981 a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun actor la cel de-al 31-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, pentru rolul din Douăzeci și șase de zile din viața lui Dostoievski.[3]

Suferind de cancer, Solonițîn a murit în 1982, la vârsta de 47 de ani. Conform editorului de sunet Victor Șarun, care a lucrat la filmul Călăuza, Solonițîn, Tarkovski și Larisa Tarkovskaia s-au îmbolnăvit în urma expunerii la radiațiile emanate de substanțele chimice toxice aflate în locațiile unde s-a turnat filmul.[4]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

  • Andrei Rubliov - Andrei Rubliov
  • Odin shans iz tysyachi (1969)
  • V lazorevoy stepi (1970) - (segmentul Kolovert)
  • Proverka na dorogakh / Punct de control (1971) - Petușkov
  • Solaris (1972) - dr. Sartorius
  • Prints i nishchiy / Prinț și cersetor (1972)
  • Grossmeyster (1972)
  • Lyubit cheloveka (1973) - Dmitri Kalmîkov
  • Under en steinhimmel (1974) - colonelul Hoffmeyer
  • Posledniy den zimy (1974)
  • Oglinda (1975) - trecătorul
  • Vozdukhoplavatel (1975) - Henri Farman
  • Tam, za gorizontom (1975)
  • Doverie (1976)
  • Voskhozhdeniye / Prețul vieții (1977)
  • A u nas byla tishina... (1977)
  • Yuliya Vrevskaya (1978)
  • Trassa (1979)
  • Călăuza (1979) - scriitorul
  • Legenda o Tile (1979)
  • Sergey Ivanovich ukhodit na pensiyu (1980)
  • Povorot (1980) - Kostik, fiul Korolevei
  • Muzhiki! (1981)
  • Dvadtsat shest dney iz zhizni Dostoevskogo (1981) - Fiodor Dostoievski
  • Agoniya (1981)
  • Telokhranitel (1982) - sultanul Nazar
  • Tayna zapisnoy knizhki (1982)
  • Tainstvennyy starik (1982)
  • Shlyapa (1982)
  • Ostanovilsya poyezd (1982) - jurnalistul Malinin
  • Iz zhizni otdykhayushchikh (1982)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Anatoly Solonitsyn, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ „Berlinale 1981: Prize Winners”. berlinale.de. Accesat în . 
  4. ^ „Greeninteger blog”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]