Anatol Portnoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Anatol Portnoi
Portnoi.jpg
Date personale
Născut04 februarie 1958
Mana, raionul Orhei, RSS Moldovenească, URSS
OcupațieSpecialist în domeniul administrației publice
StudiiInstitutul Politehnic din Chișinău, Universitatea de Stat din Odesa
Activitatea literară
Operă de debutUrmele tăcerii:versuri

Anatol Portnoi (n. 4 februarie 1958, Mana, raionul Orhei, RSS Moldovenească, URSS), specialist în domeniul administrației publice, poet. Scrie versuri pentru adulți, poezii lirice, versuri pentru copii.

Aspecte biografice[modificare | modificare sursă]

Născut la 4 februarue 1958 in satul Mana, raionul Orhei într-o familie de invațători.

Dupa terminarea școlii de opt ani din satul natal și a școlii medii nr.2 din orașul Orhei a fost admis la facultatea de electrofizică a Institutului Politehnic din Chisinău, pe care a absolvit-o in anul 1979, obținând diploma de inginer-electric, specialist în automatică și telemecanică.

În 1992 a absolvit facultatea de politologie și sociologie a Universității de Stat din orașul Odesa, Ucraina.

În 1994 a fost admis la docturantură la Universitatea "A.I.Cuza" din Iași, România, dar a abandonat studiile.

Pe parcursul anilor 1979 - 1983 a activat în sectorul real al economiei: ajutor de brigadier, inginer, șef de sector tehnic, inginer superior.

A urmat o perioadă de lucru în organizația de tineret a raionului Orhei, Din 1986 si până în anul 1990 a fost liderul acestei organizații.

Din 1992 a activat în diferite funcții publice la Comitetul executiv raional Orhei, Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova, Primaria municipiului Chișinău. Din anul 1999, aproape două decenii, a fost vicepretor al secorului Ciocana, municipiul Chișinău.

A publicat versuri in presa periodică, inclusiv în săptămânalul "Literatura și Arta".

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Urmele tăcerii, versuri. Editură: Pontos, Chișinău, 2003

Veronelu, versuri pentru copii. Editură: Pontos, Chișinău, 2003

Mărturia unui Dor, lirică de dragoste. Editură: Pontos, Chișinău, 2005

Povești la gura sobei sau minciuni adevărate istorisite pentru noi de Ivan Portnoi. Editură: Pontos, Chișinău, 2008

Dulce, dulce îngeraș, versuri pentru copii. Editură: Pontos, Chișinău, 2016

Dragă, dragă, drăgălină, versuri pentru copii. Editură: Pontos, Chișinău, 2016

Lacrima din vis, lirică de dragoste. Editură: Pontos, Chișinău, 2019

Nepoțelul lui bunelu, versuri pentru copii. Editură: Pontos, Chișinău, 2021

Cuvinte care au dorit să zboare, versuri. Editură: Pontos, Chișinău, 2022

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

„Fiecare om are în suflet poezie! Dar nu oricine e în stare să dăruie din acest mirt dumnezeiesc și altora... Anatol Portnoi și-a dezvăluit harul cu o timiditate feciorelnică. Nici nu-și dă seama cît de înfloritor și înmiresmat este mirtul care l-a crescut în sine! A luat lecții de poezie, bănuiesc, ascultîndu-și inima, atunci cînd își îndrepta razele-i spre cele mai simple (în aparență) daruri: spre cer, spre părinți, spre lume...Nici nu știu de când n-am citit o poezie atât de pură - ca o apă dintr-un izvor săpat la talpa unui căprior… Sunt niște poeme de o sinceritate copleșitoare... Cuvîntul poetic pentru Anatol Portnoi, fiind un „copil... / Răstignit acum pe cruce, / Nemilos, de tatăl său”, este, după mine, o formulă nouă, inedită, adresată creației și creatorului.[1]
—Claudia Partole, scriitoare
„…Anatol Portnoi, în Veronelu, dovedește abilitatea creatoare de a dirija abia sesizabil viziunea copilului asupra celor înconjurătoare și, în consecință, realizează finalități admirabile de poezie pentru cei micuți.[2]
—Manole Neagu, scriitor
„Citite printre rînduri, poeziile de dragoste ale lui Anatol Portnoi au o calitate a lor neîndoielnică care nu poate să nu iasă la suprafață, mai ales pentru acei care au suferit înfrîngeri în relațiile cu iubita, cu aleasa inimii. De aceea personajul său liric este unul în lege îndrăgostit de misterele vieții și de viața misterului. Or, el ne face să parcurgem făgașele inspirației sincere, fără a uita desigur că gîndul formelor trebuie să stăpînească neliniștea albă a inimii, frămîntul de mac/mag al sentimentului uneori orbitor și deloc ușor de echilibrat, alteori imposibil poate de potolit cu una, cu două ca bobul de rouă aprins de soare.[3]
—Tudor Palladi, poet și critic literar
„„…Scrise într-un stil mai mult oral, repovestite de feciorul Anatol, aceste proze sunt de o rară frumusețe, pentru că au acel farmec deosebit al narațiunii neaoașe, nestingherite de livresc.[4]
—Ion Proca, scriitor

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Urmele tăcerii, versuri. Editură: Pontos, Chișinău, 2003, p. 4-5
  2. ^ Veronelu, versuri pentru copii. Editură: Pontos, Chișinău, 2003, p. 4
  3. ^ Mărturia unui Dor, lirică de dragoste. Editură: Pontos, Chișinău, 2005, p. 11-12
  4. ^ Povești la gura sobei sau minciuni adevărate istorisite pentru noi de Ivan Portnoi. Editură: Pontos, Chișinău, 2008, p. 3

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Personalități orheiene în domeniul culturii, artei și literaturii: Dicționar biobibliografic. / Biblioteca Publică Raională „Alexandru Donici”, Orhei. – Ch.: Pontos, 2008 (F.E.-P, „Tipogr. Centrală”), p. 242-243