Anastas Avramidhi-Lakçe
| Anastas Avramidhi-Lakçe | |
 Anastas Avramidhi-Lakçe | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1821  Corcea, Ioannina Eyalet(d), Imperiul Otoman |
| Decedat | 1890 (69 de ani) |
| Cetățenie |  Albania.svg){kind=small} Imperiul Otoman |
| Activitate | |
| Cunoscut pentru | acte filantropice |
Modifică date / text  | |
Anastas Avramidhi-Lakçe sau Anastas Avram-Lakçe (n. 1821, Corcea, Ioannina Eyalet(d), Imperiul Otoman – d. 1890) a fost un om de afaceri și filantrop albanez.[1] Avramidhi s-a născut în orașul Korçë din sudul Albaniei moderne, care făcea parte atunci din Imperiul Otoman. A emigrat în tinerețe la București (România), unde a devenit un om de afaceri de succes.[2]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Avramidhi s-a născut în orașul Korçë și a făcut parte din comunitatea aromână locală. S-a mutat la București unde a devenit un om de afaceri de succes și a plănuit să-și doneze averea locuitorilor din orașul său natal.[3] Astfel, el a sponsorizat înființarea și funcționarea mai multor instituții educaționale, culturale și religioase locale. Catedrala ortodoxă locală „Sfântul Gheorghe” a fost renovată cu banii donați de el. A fondat în România în ianuarie 1885 asociația albaneză Drita (în română Lumina), redenumită apoi Dituria (în română Știința), pe care a condus-o în calitate de președinte.[2][4][5]
El a intenționat, de asemenea, să sprijine înființarea unei școli albaneze la Korçë și a susținut financiar demersurile unor persoane ca Thimi Marko, care făceau eforturi pentru înființarea unor școli albaneze. În 1888 a publicat o carte intitulată „Către albanezi de la un albanez” scrisă în albaneză și tradusă în franceză, greacă și română.[2] Cartea susținea în primul rând importanța educației în limba albaneză. El și-a lăsat averea, prin testament, asociațiilor care promovau educația în limba albaneză, dar testamentul său a fost blocat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.[6] Anastas Avramidhi l-a numit ca executor testamentar pe Orhan Pojani, un activist al Renașterii Naționale Albaneze.[7] Deși intenționa inițial să sprijine înființarea primei școli albaneze din Korçë, după discuțiile avute cu reprezentanții bisericii ortodoxe din oraș, nu a mai sponsorizat această inițiativă.[1]
În cele din urmă el a făcut donații către orașul său natal, Korçë, finanțând înființarea și funcționarea mai multor instituții educaționale, culturale și religioase grecești.[8] Când a murit, el și-a donat întreaga avere fondului fiduciar local Lasso, creat pentru sprijinirea activităților culturale grecești din Korçë.[9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Faenssen, Johannes (). Die albanische Nationalbewegung. Balkanologische Veröffentlichungen (în germană). 4. Freie Universität Berlin Osteuropa-Institut, Harrassowitz. p. 123.
- ^ a b c Clayer, Natalie (). Aux origines du nationalisme albanais: la naissance d'une nation majoritairement musulmane en Europe (în franceză). KARTHALA Editions. pp. 301–310. ISBN 2-84586-816-2.
- ^ Palairet, Michael (). Macedonia: A Voyage through History (Vol. 2, From the Fifteenth Century to the Present). Cambridge: Cambridge Scholars Publishing. pp. 114–115. ISBN 9781443888493.
- ^ Maksutovici, Gelcu Sefedin (). Istoria comunității albaneze din România. Editura Kriterion. p. 37.
- ^ Skendi, Stavro (). The Albanian national awakening, 1878-1912. Princeton University Press. p. 146.
- ^ Clayer, Natalie (). Aux origines du nationalisme albanais: la naissance d'une nation majoritairement musulmane en Europe (în franceză). KARTHALA Editions. pp. 309–310. ISBN 2-84586-816-2.
- ^ Südost-Forschungen (în germană). 59-60. S. Hirzel. . p. 383.
- ^ Kondis Basil. The Greeks of Northern Epirus and Greek-Albanian relations. Hestia, 1995, p. 9.
- ^ Balkan studies. Hetaireia Makedonikōn Spoudōn. Hidryma Meletōn Cheresonēsou tou Haimou, 1996, pp. 242-249.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Marius Dobrescu, „Portretul unui mare patriot: Anastas Avramidhi-Lakçe”, în Lumina, periodic editat de „Asociația Liga Albanezilor din România”, București, anul I, nr. 1 (aprilie 2017) - nr. 7 (octombrie 2017), pp. 8-9.