Ana Ruxandra Ilfoveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ana Ruxandra Ilfoveanu
Date personale
Născută (71 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata

Ana Ruxandra Ilfoveanu (5 decembrie 1947, Ploiești) este pictor și desenator român, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ana Ruxandra Ilfoveanu este soția pictorului Sorin Ilfoveanu și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu.

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Academia Națională de Arte din București
  • Din 1977 Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România

Expoziții personale -selecție[modificare | modificare sursă]

  • 1976 - Galeria Metopa, Pitești
  • 1982 - Galeria Galateea, București
  • 1987 - Galeria Orizont, București
  • 1989 - Galeria Simeza, București
  • 1993 - Galeria Orizont, București
  • 1996 - Galeria Apollo, București
  • 1997 - Galeria " First ", Timișoara
  • 1998 - Galeria Agora, Resița
  • 2000 - Galeria " Etaj ¾ " Artexpo, București
  • 2002 - Muzeul de Artă din Ploiești
  • 2006 - Galeria Apollo, București
  • 2006 - Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea
  • 2007 - Muzeul de Artă Constanța
  • 2009 - Saga Ilfoveanu,(împreună cu Sorin Ilfoveanu, Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu), Galeria ArtSociety, București
  • 2011 - Paradis atipic Desen și Pictură, Galeria Veronikiart, București[1]

Expoziții de grup -selecție[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Expoziția anuală de pictură și sculptură, Sala Dalles, București
  • 1980 - Expoziția anuală de pictură și sculptură, Sala Dalles, București
  • 1980 - 1981 - Salonul de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă, București
  • 1982 - 1983 - Salonul Național de pictură, București
  • 1983 - 1984 - Salonul de pictură, sculptură, al orașului București
  • 1984 - Bienala de artă de la București
  • 1986 - 1987 - Salonul Național de arte plastice, București
  • 1987 - Expoziția de grup de acuarelă, Galeria Orizont, București
  • 1989 - Expoziția de pictură, Muzeul de Artă din Pitești
  • 1995 - Expoziția de grup, Galeria Orizont, București
  • 1998 - Salonul municipal de artă București
  • 1999 -" Temps et saisons ", Galeria Apollo, București
  • 2002 - Galeria World Trade Plaza, București

Expoziții și studii în străinătate[modificare | modificare sursă]

  • 1980 - Cehoslovacia
  • 1983 - URSS
  • 1986 - Aachen, Germania
  • 1992 - Volda, Norvegia
  • 1993 - Wiesbaden, Germania
  • 1994 - Argentan, Franța
  • 1998 - Galeria Espace Atrium, Saint Avertin, Tours; Chateau de la Bourdaisière, Montlouis, Indre et Loire; Biénale de Baugé, Maine et Loire; Expoziția Amitié-Roumanie, Fussy, Cher, Franța.

Lucrări în colecții[modificare | modificare sursă]

  • România, Italia, Franța, U.S.A., Costa-Rica, Cipru, Norvegia.

Ana Ruxandra Ilfoveanu: un deceniu de pictură[modificare | modificare sursă]

  • Maria-Magdalena Crișan: La Galeria Apollo, expoziția Anei Ruxandra Ilfoveanu ne oferă secvențe din ultimii zece ani de creație. Ea nu se dorește a fi o concluzie, ci o succintă trecere în revistă a celor trei mari teme care au preocupat-o în acesti ani. Este un discurs plastic ce se dezvoltă în sfera unor experiențe culturale, stârnindu-i artistei interesul pentru cercetarea unor zone noi, pentru nuanțarea problemelor de limbaj.

Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmarește transpunerea legendei în spiritul respectării adevarului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul preferat al picturalității sale. Este o lume scoasă de sub spectrul temporalității, al spațiului, sunt povestiri ce nu aparțin unui loc anume, ci sunt mai degrabă rezultatul unor experiențe de viață, reprezentând oameni fără vârsta sau identitate, purtătorii unui destin anume. Pictura și desenul Anei Ilfoveanu au fost permanent populate de asemenea personaje, ea vizualizează o lume aflată sub puterea simbolului, a forței exemplului. Personajul uman reprezintă elementul pe care ea se sprijină, iar cheia în care ne îndrumă să-l citim este cea a atributelor care îl definesc și nu a identității individuale. Bărbații sau femeile reprezentate de ea devin personaje, măști purtatoare, emblemele unor istorii pline de mister, intruchipând fapte bune sau nu. Trebuie însă subliniat că ei sunt întotdeauna călăuziți de forța exemplului moralizator. Singulari sau în grup, ei nu sunt localizați, totul se concentrează în jurul mesajului, al simbolului. Ei sunt portrete-purtatoare ale unui mesaj. Este o lume care, aparent, iese din sfera contemporaneității ca eveniment, dar o lume în care ne regăsim reperele fundamentale.

De-a lungul timpului, fiecare am avut „intâlnirile“ noastre eseniale. Pentru Ana Ilfoveanu, spectacolul la care a asistat în toamna lui 2002 pe străzile Barcelonei, dedicat Fecioarei din Ceres, a reprezentat un astfel de lucru. Avea în fața ei lumea pe care o purta de mult în imaginație, mișcându-se sub ochii ei, devenită acum o realitate concretă, palpabilă. Momentul acesta nu a lăsat-o indiferentă. Alaiul de personaje, purtnd măști supradimensionate, un fel de protectori ai lumii în care ne aflăm, este adus pe simezele sălii de expoziție. La început au fost desenele, iar acum avem și transpunerea lor picturală, ce pune în valoare intențiile acestui proiect al cărui final va trebui să ajungă la obiectul tridimensional. Tot ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturală în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele stiute: desenul puternic, expresia hieratică a personajelor, o anume irealitate a prezenței lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod direct de lumea spectacolului. În această expoziție sunt trei cicluri distincte, care își urmează fiecare „drumul“ propriu. Cel de-al treilea ciclu își are originea în contemplarea naturii. Drumurile Anei Ilfoveanu sunt însă departe de citirea motivului, de emoția și senzorialitatea percepției.

De contactul cu realitatea concretă amintesc vigoarea gestului, energia tușei, voluptatea cu care ea percepe materia, dar expresia de ansamblu capătă și aici accente simbolice. Există o anume impersonalitate a elementului purtator, respectiv a identificării unui spațiu concret fizic, al localizării motivului. Este mult mai puternica percepția metaforică, jocul subtil dintre gol și plin, dintre finit și infinit pe suprafața tabloului.[2] Maria-Magdalena Crișan

Jurnal de familie, călătorie și lectură[modificare | modificare sursă]

  • Aurelia Mocanu: Ana Ruxandra Ilfoveanu are, în atelierul ei de pictură, o masă anume pentru desenat cu tușuri, baițuri, creioane cu grafitul moale și o prețioasă colecție de hârtii cu tuseul cald, tonate diafan sau coapte de timp.

Acolo, ea citește adesea literatură, în ultimii ani memorialistică și autoare strălucite: Berberova, Aglaja Veteranyi ș.a.m.d. În afară de deprinderea de a recaligrafia pasaje din lecturile sale, Ana Ruxandra aruncă în emoția lecturii propria trupă de actori (din recuzita figurativului sau) să rejoace textul care a încântat-o. Cortina din spatele compunerii scenelor apare adesea ca o convenție, un pact între vizual și partitura literară. Desenele Anei Ruxandra, care sunt realmente o etapa de laborator și de tatonare a picturilor sale, îmi par croite precum scenele orelor din turnurile cu ceas medievale.

Au acea mișcare sacadată care animă un panoptic uman coborât din xilogravurile folclorice. Portretele artistei par făcute dintr-o materie tare, care suportă răbdător martelarea și decupajul. Farmecul lor asupru vine din simularea naivității hitre și din inventivitatea recuzitei. Imaginarul medieval al saltimbancilor, deja stiuți la Ana Ruxandra, și-a găsit un nou punct focal, în jurul impresiilor de călatorie catalană. În anul 2002, artista a văzut la Barcelona ceremonia cu fantose uriase a Sfintei Fecioare din Ceres. Într-o serie de desene în șus negru și brun se desfasoară proiectul unei papuși-clopot din ghips, care conține personajele misterelor medievale. Ritmul contururilor frânte și dinamica hasurii de tip xilografic se aplică personajelor – destul de stranii ca profil – suspendate într-o secvență a intrigii.

Ceremonia catalană frustă, sacru-carnavalescă o locuiește încă pe artistă. Dar în colțul cel mai intim al atelierului ei, Ana Ruxandra Ilfoveanu ține un jurnal al unei altfel de călătorii. Artista a început o lucrare de „enluminare“ a memoriei familiei de artiști Ilfoveanu, având ca pretext caligrafierea jurnalului Ninei Berberova. Ana Ruxandra oferă, grafiate în peniță, ornate cu chenare heraldice, somptuoase pagini de codex în jurul unei fotografii, colate cu bune efecte plastice. Dar motivul predilect al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnantă a sederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionistă a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecată cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dură, anguloasă, armata cu retea de sârmă. Carnea coloristică tentează de predilecție oxidările acide, dar această desfăsurare expozițională răsună adânc în brunuri și lut.[3] Aurelia Mocanu

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Catalogul Expoziției personale Ana Ruxandra Ilfoveanu, Paradis atipic, Desen și Pictură, Galeria Veronikiart, București curator Veronica Marinescu
  2. ^ Ana Ruxandra Ilfoveanu: un deceniu de pictură, text de Maria-Magdalena Crișan, Iunie 2006
  3. ^ Jurnal de familie, călătorie și lectură, text de Aurelia Mocanu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cebuc, Alexandru, FLOREA, Vasile, Lăptoiu, Negoiță, Enciclopedia artiștilor români contemporani, vol. V, Ed. ARC 2000, București, 2003
  • Ana Ruxandra Ilfoveanu, Catalogul Expoziției Artiști români în Mastricht, 2007
  • Saga Ilfoveanu, catalog de expoziție, Galeria ArtSociety, 17 februarie – 26 martie 2009, București
  • Ana Ruxandra Ilfoveanu, Catalogul Expoziție Salonul de toamnă, Marele Palat, 2008
  • Constantin Prut, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Albumul, L'art Roumain, Répères Contemporains, p. 19, Editura Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1995
  • Ana Ruxandra Ilfoveanu, “LEXICON critic și documentar Pictori, Sculptori și Desenatori din România Secolele XV-XX”, autor Mircea Deac, Editura Medro, 2008
  • Catalogul Expoziției personale Ana Ruxandra Ilfoveanu, Paradis atipic, Desen și Pictură, Galeria Veronikiart, București curator Veronica Marinescu, 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri