Ampulla Sfântă

Ampulla Sântă (copie), în relicvariul său original

Ampulla Sfântă (în franceză Sainte ampoule) era o fiolă care conținea un ulei sacru care, potrivit legendei, ar fi fost folosit la botezul lui Clovis. Numele său francez provine din latinescul ampulla (în română, „sticluță”, „fiolă”).

O parte din acest balsam era amestecată cu crismă / mir pentru a fi folosită la ungerea regilor Franței în timpul ceremoniei de încoronare. Făcea parte din tezaurul abației Saint-Remi din Reims încă din a doua jumătate a secolului al IX-lea.

Deși Ampulla Sfântă și o mare parte din conținutul său au fost distruse în timpul Revoluției, arhiepiscopul de Reims păstrează astăzi o mică parte din această relicvă, care ar fi fost salvată de revoluționari și păstrată într-o ampullă de substituție, utilizată în special pentru încoronarea lui Carol al X-lea în 1825 și păstrată până în prezent de orașul Reims.

Legenda Ampullei Sfinte

Apariția legendei

Botezul lui Clovis. Porumbelul Duhului Sfânt îi aduce Ampulla Sfântului Remigius, într-un manuscris al lui Jacob van Maerlant, Spieghel Historiael, Flandra de Vest, cca. 1283/1288

Cele mai vechi surse referitoare la botezul lui Clovis nu menționează nicio minune. Hincmar, arhiepiscop de Reims între 845 și 882, a fost cel care a menționat pentru prima dată existența Sfintei Ampule, înainte de 860, într-un oficiu pe care l-a compus în cinstea Sfântului Remi: se spune că un porumbel i-a adus această fiolă lui Remi de Reims, viitorul Sfânt Remi, pentru a-i unge fruntea lui Clovis la botezul său.

De asemenea, el menționează existența Sfintei Ampulle într-un discurs rostit la încoronarea lui Carol cel Pleșuv în 869 la Metz ca rege al Lotharingiei, dar nu spune dacă a folosit crisma pentru această încoronare; ulterior, o include într-o Viață a Sfântului Remigius. Procedând astfel, Hincmar dă credibilitate ideii că „Dumnezeu, așadar, și numai Dumnezeu îl face pe rege, cu ajutorul vizibil al preoției.”

Referința la „sfânta crismă trimisă din Cer” se găsește în liturghia de la Reims care datează cel puțin din secolul al VIII-lea, precum și în lucrările lui Gottschalk de Orbais.

Prin urmare, putem presupune că Hincmar a relatat o legendă care ar fi putut aparține tradiției orale a Bisericii din Reims. Putem adăuga că, printre cele 4.000 de citate verificate de Jean Devisse, Hincmar nu s-a abătut niciodată de la textul original, ceea ce nu susține ideea unei invenții proprii: „Suntem în măsură să spunem astăzi că nu am găsit niciodată nicio falsificare deliberată a textului, prin modificare, alterare sau însușire a sensului său.”

Nicio sursă nu menționează această sfântă crismă pentru încoronările din secolele al X-lea și al XI-lea. Pe de altă parte, povestea aducerii crismei baptismale lui Remigius de către un porumbel care materializa Duhul Sfânt / Sfântul Spirit este relatată de canonicul Flodoard la mijlocul secolului al X-lea în Istoria Bisericii din Reims, apoi de Aimoin de Fleury, abația unde a fost scrisă istoria Franței sub Hugo Capet.

Originea legendei

Botezul lui Clovis de către Remi, cu Miracolul Sfintei Ampulle. (Placă de fildeș, Reims, ultimul sfert al secolului al IX-lea, Muzeul Picardiei din Amiens.)

În 1651, savantul din Franche-Comté, Jean-Jacques Chifflet, i-a dedicat regelui Spaniei o carte în care a trasat paralele între legenda celor mai vechi imagini ale botezului lui Clovis și cea a lui Cristos; Evangheliile sinoptice menționează într-adevăr Duhul lui Dumnezeu coborând sub formă de porumbel deasupra lui Isus..

Modelul asemănător lui Cristos a fost folosit pentru Clovis, după cum o demonstrează cea mai veche reprezentare cunoscută a miracolului Sfintei Ampulle, pe o placă de fildeș din secolul al IX-lea, provenită din legarea unui manuscris - probabil Viața Sfântului Remi de Hincmar - care ilustrează Miracolele Sfântului Remi. Această placă se află acum la Muzeul Picardiei din Amiens. Este posibil ca un cleric să fi interpretat o reprezentare simbolică ca fiind o reprezentare realistă, creând astfel legenda.

Istoricul Marc Bloch sugerează o altă posibilă origine: uleiurile sfinte erau păstrate în mod tradițional în baptisteriu, în recipiente în formă de porumbel, suspendate în aer; gestul episcopului de a ridica mâna pentru a lua crisma / mirul ar fi putut inspira artiștii și astfel legenda.

Ampulla Sfântă și Încoronarea

Bazilica Saint-Rémi, punctul de plecare al Ampullei Sfinte.

Utilizarea

Este posibil ca ampulla de sticlă umplută cu balsam să fi fost folosită în încoronările oficiate în Biserica Saint-Remi din Reims, deci încă de la încoronarea lui Carol al III-lea cel Simplu în 893; însă, utilizarea sa este confirmată abia odată cu încoronarea piosului rege Ludovic al VII-lea în 1131. Ampulla în sine nu este menționată, dar balsamul pe care îl conține este; în ordinul de încoronare compus în 1230 sub Sfântul Ludovic este menționată Sacrosancta Ampulla, adusă ca relicvă de abatele de Saint-Remi. Ludovic al VII-lea, care a contribuit la îmbogățirea simbolismului regal, floarea de crin având puternice conotații mistice și la înfrumusețarea ceremoniei de încoronare (cu ritul cavaleresc și participarea pairilor), a putut acorda pe deplin importanță crismei / mirului botezului lui Clovis și Sfintei Ampulle.

Legături externe

• fr Ampulla Sfântă și Încoronarea regilor Franței