Ampulla Sfântă

Ampulla Sfântă (în franceză Sainte ampoule) era o fiolă care conținea un ulei sacru care, potrivit legendei[1], ar fi fost folosit la botezul lui Clovis. Numele său francez provine din latinescul ampulla (în română, „sticluță”, „fiolă”).
O parte din acest balsam era amestecată cu crismă / mir pentru a fi folosită la ungerea regilor Franței în timpul ceremoniei de încoronare. Făcea parte din tezaurul abației Saint-Remi din Reims încă din a doua jumătate a secolului al IX-lea.
Deși Ampulla Sfântă și o mare parte din conținutul său au fost distruse în timpul Revoluției, arhiepiscopul de Reims păstrează astăzi o mică parte din această relicvă, care ar fi fost salvată de revoluționari și păstrată într-o ampullă de substituție, utilizată în special pentru încoronarea lui Carol al X-lea în 1825 și păstrată până în prezent de orașul Reims.
Legenda Ampullei Sfinte
[modificare | modificare sursă]Apariția legendei
[modificare | modificare sursă]
Cele mai vechi surse referitoare la botezul lui Clovis nu menționează nicio minune. Hincmar, arhiepiscop de Reims între 845 și 882, a fost cel care a menționat pentru prima dată existența Sfintei Ampule, înainte de 860, într-un oficiu pe care l-a compus în cinstea Sfântului Remi: se spune că un porumbel i-a adus această fiolă lui Remi de Reims, viitorul Sfânt Remi, pentru a-i unge fruntea lui Clovis la botezul său.[2]
De asemenea, el menționează existența Sfintei Ampulle într-un discurs rostit la încoronarea lui Carol cel Pleșuv în 869 la Metz ca rege al Lotharingiei, dar nu spune dacă a folosit crisma pentru această încoronare; ulterior, o include într-o Viață a Sfântului Remigius.[3] Procedând astfel, Hincmar dă credibilitate ideii că „Dumnezeu, așadar, și numai Dumnezeu îl face pe rege, cu ajutorul vizibil al preoției.[4]”
Referința la „sfânta crismă trimisă din Cer” se găsește în liturghia de la Reims care datează cel puțin din secolul al VIII-lea, precum și în lucrările lui Gottschalk de Orbais.[5][6]
Prin urmare, putem presupune că Hincmar a relatat o legendă care ar fi putut aparține tradiției orale a Bisericii din Reims. Putem adăuga că, printre cele 4.000 de citate verificate de Jean Devisse, Hincmar nu s-a abătut niciodată de la textul original, ceea ce nu susține ideea unei invenții proprii: „Suntem în măsură să spunem astăzi că nu am găsit niciodată nicio falsificare deliberată a textului, prin modificare, alterare sau însușire a sensului său.”[7]
Nicio sursă nu menționează această sfântă crismă pentru încoronările din secolele al X-lea și al XI-lea.[3] Pe de altă parte, povestea aducerii crismei baptismale lui Remigius de către un porumbel care materializa Duhul Sfânt / Sfântul Spirit este relatată de canonicul Flodoard la mijlocul secolului al X-lea în Istoria Bisericii din Reims, apoi de Aimoin de Fleury, abația unde a fost scrisă istoria Franței sub Hugo Capet.[8]
Originea legendei
[modificare | modificare sursă]
În 1651, savantul din Franche-Comté, Jean-Jacques Chifflet, i-a dedicat regelui Spaniei o carte în care a trasat paralele între legenda celor mai vechi imagini ale botezului lui Clovis și cea a lui Cristos; Evangheliile sinoptice menționează într-adevăr Duhul lui Dumnezeu coborând sub formă de porumbel deasupra lui Isus.[9].
Modelul asemănător lui Cristos a fost folosit pentru Clovis, după cum o demonstrează cea mai veche reprezentare cunoscută a miracolului Sfintei Ampulle, pe o placă de fildeș din secolul al IX-lea, provenită din legarea unui manuscris - probabil Viața Sfântului Remi de Hincmar - care ilustrează Miracolele Sfântului Remi. Această placă se află acum la Muzeul Picardiei din Amiens. Este posibil ca un cleric să fi interpretat o reprezentare simbolică ca fiind o reprezentare realistă, creând astfel legenda.[10]
Istoricul Marc Bloch sugerează o altă posibilă origine: uleiurile sfinte erau păstrate în mod tradițional în baptisteriu, în recipiente în formă de porumbel, suspendate în aer; gestul episcopului de a ridica mâna pentru a lua crisma / mirul ar fi putut inspira artiștii și astfel legenda.[11][12]
Ampulla Sfântă și Încoronarea
[modificare | modificare sursă]Utilizarea
[modificare | modificare sursă]Este posibil ca ampulla de sticlă umplută cu balsam să fi fost folosită în încoronările oficiate în Biserica Saint-Remi din Reims, deci încă de la încoronarea lui Carol al III-lea cel Simplu în 893; însă, utilizarea sa este confirmată abia odată cu încoronarea piosului rege Ludovic al VII-lea în 1131.[13] Ampulla în sine nu este menționată, dar balsamul pe care îl conține este; în ordinul de încoronare compus în 1230 sub Sfântul Ludovic este menționată Sacrosancta Ampulla, adusă ca relicvă de abatele de Saint-Remi. Ludovic al VII-lea, care a contribuit la îmbogățirea simbolismului regal, floarea de crin având puternice conotații mistice și la înfrumusețarea ceremoniei de încoronare (cu ritul cavaleresc și participarea pairilor[14]), a putut acorda pe deplin importanță crismei / mirului botezului lui Clovis și Sfintei Ampulle.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Francis Salet, Alain Erlande-Brandenburg (). Saint-Remi de Reims. Librairie Droz..
- ↑ „L'origine de Sainte-ampoule”. Accesat în ..
- 1 2 Patrick Demouy, Le sacre du roi, Strasbourg, 2016, éd. La Nuée Bleue, p. 80.
- ↑ Jean Devisse, Hincmar, archevêque de Reims, 1976.
- ↑ F. Baix, « Les sources liturgiques de la Vita Remigii de Hincmar », Miscellanea historica in honorem A. de Meyer, Louvain, 1946, p. 211-227
- ↑ Francis Oppenheimer (). The Legend of the Ste. Ampoule (în engleză). Faber and Faber..
- ↑ Jean Devisse, Hincmar, archevêque de Reims, 1976, t. II, p. 1097-1098
- ↑ Patrick Demouy, Le sacre du roi, Strasbourg, 2016, éd. La Nuée Bleue, p. 81.
- ↑ Jean-Jacques Chifflet, De Ampulla Remensi nova et accurata disquisitio, Anvers, Plantin, 1651, p. 70.
- 1 2 Patrick Demouy, Le sacre du roi, Strasbourg, 2016, éd. La Nuée Bleue, p. 84.
- ↑ Dictionnaire d'archéologie chrétienne et de liturgie, collection 2231.
- ↑ Marc Bloch (). Les Rois thaumaturges. Publications de la Faculté des lettres de l'Université de Strasbourg..
- ↑ Hervé Pinoteau, La symbolique royale française, Format:Sp-, P.S.R. éditions, 2004, p. 113.
- ↑ Pair era un titlu de noblețe purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu.
