Sari la conținut

Algrange

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Algrange
—  comună în Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Algrange (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 49°21′34″N 6°02′54″E ({{PAGENAME}}) / 49.359444444444°N 6.0483333333333°E49.359444444444; 6.0483333333333
Țară Franța
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
zone de défense et de sécurité[*][[zone de défense et de sécurité (civil defense district of France)|​]]zone de défense et de sécurité Est[*][[zone de défense et de sécurité Est |​]]
RegiuneGrand Est
Departament al Franței Moselle
ArondismentArondismentul Thionville
Suprafață[1]
 - Total6,96 km²
Altitudine[4]321 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total5.928 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal57440[2]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Poziția localității Algrange
Poziția localității Algrange
Poziția localității Algrange
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Algrange este o comună franceză situată în departamentul Moselle, în regiunea Grand Est.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Comuna Algrange se află pe malul stâng al Moselei, la aproximativ 10 kilometri vest de Thionville. Este mărginită la sud de comunele Nilvange și Knutange, în timp ce la est și vest este delimitată de două platouri, dintre care unul cu pajiște calcaroasă.

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Havange Angevillers Thionville
Thionville
Fontoy Knutange Nilvange
Hayange

Geologie și relief

[modificare | modificare sursă]

Satul este situat într-o vale îngustă care se întinde pe patru kilometri lungime și este străbătută de Schtinckbach, un mic afluent al Fensch[5]. Fundul văii se află la o altitudine de aproximativ 250 de metri, în timp ce punctul culminant situat pe platou atinge 395 de metri.

Seismicitate

[modificare | modificare sursă]

Comună situată într-o zonă de seismicitate 1 foarte scăzută[6].

Climă

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei era de tip montan, conform unui studiu al CNRS, bazat pe o serie de date aferente perioadei 1971-2000[7]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat semi-continental și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă[8].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 8,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,4 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 881 mm, cu 12,9 zile de precipitații în ianuarie și 8,8 zile în iulie[7]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Amnéville la 13 km distanță în linie dreaptă[9], este de 10,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 884,1 mm[10][11].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[12].

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]

Comuna este traversată de linia de separare a apelor între bazinele hidrografice ale Rinului și Meusei, în cadrul bazinului Rhin-Meuse. Nu este drenată de niciun curs de apă[13].

Algrange - rețeaua hidrografică și rutieră

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Algrange este clasificată ca un mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][14][15][16] în 2022. Face parte din unitatea urbană Thionville[n 2], o aglomerație intra-departamentală care reunește douăsprezece comune, fiind una dintre comunele din suburbii[n 3][17][18]. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a Luxemburgului (partea franceză), fiind o comună din polul secundar[n 4][18]. Această zonă, care cuprinde 115 comune, este clasificată în categoriile de 700 000 de locuitori sau mai mult (exceptând Parisul)[19][20].

Utilizarea terenului

[modificare | modificare sursă]

Ocuparea solului comunei, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biofizică a solului Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța pădurilor și a mediilor semi-naturale (61,3% în 2018), o proporție identică cu cea din 1990 (61,3%). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (50,8%), zone urbanizate (23%), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (10,6%), terenuri arabile (9,1%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (6,6%)[21]. Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[22].

Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie

[modificare | modificare sursă]

Mențiuni vechi

[modificare | modificare sursă]

Această localitate este menționată sub numele de[23][24][25]: Alkerengis (875); Alringes (962); Alkiringes (1139); Alkeringis (1139); Algerenge (1206); Alringes (1293); Oilegrange (1304); Olegrange (1304); Olegrenge (1304); Alcrange (1323); Allgringen (1596); Algringen (1605); Halgrange (1606); Ollegrange (1685); Olgrange (1762).

În francică lorenă: Oolgréngen[26] și Algréngen.

În germană Algringen[23].

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Sufixul -ange sau -enge (Algerenge, 1205-1206) este forma dată (redenumire administrativă) în locul sufixului germanic -ing („domeniu”), în timpul avansării Ducatului de Bar în jurul anului 1200[27]. Numele satelor care se termină în -ing sau -ingen a fost francizat în -ange sau -enge[28].

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Algrange depindea de provincia luxemburgheză; posesie a abațiilor Saint-Vanne de Verdun, Villers-Bettnach, Saint-Pierre de Metz și Justemont[29].

Acest loc a depins de senioria Florange; după confiscarea acesteia, a fost reunit cu Oetrange[30].

În 1817, Algrange, sat din vechea provincie Trois-Évêchés (din 1659), avea ca anexă ferma Batzenthal. La acea vreme, existau 228 de locuitori distribuiți în 52 de case și ferme[23].

Moara Gourstal, donată în 1205 de Wirric, senior de Vallecour, abației Justemont.

Ca și celelalte comune din actualul departament Moselle, Algrange a fost anexată Imperiului German din 1871 până în 1918. Prima linie de cale ferată a fost deschisă la 1 iunie 1882, urmată la scurt timp de primul oficiu poștal, deschis la 10 ianuarie 1884. Spitalul minelor și forjelor a fost deschis la 30 septembrie 1899. Algrange a cunoscut o perioadă de prosperitate la începutul secolului al XX-lea, datorită celor patru mine principale de fier (aproximativ zece puțuri deschise) și uzinei siderurgice Hütte Friede (S.M.K.), parțial pe teritoriul comunei.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, locuitorii din Moselle au luptat în mod natural pentru Imperiul German. Mulți tineri au căzut pe câmpul de onoare sub uniforma germană, pe Frontul de Est, dar și pe cel de Vest, în special în Franța și în Flandra. Subiecți loiali ai împăratului, locuitorii din Moselle au primit însă cu bucurie sfârșitul ostilităților și pacea, în sfârșit regăsită. Algringen a redevenit Algrange.

Algrange a fost una dintre primele trei municipalități din Moselle, alături de Hagondange și Amnéville, care a fost condusă de un primar comunist, în 1923. Frontul Popular și grevele din 1936 au afectat populația din Algrange. Minele și S.M.K. și-au încetat atunci activitățile, muncitorii fiind în grevă, ca și în restul Franței.

Al Doilea Război Mondial și drama Anexării vor marca mult timp spiritele. Mulți tineri încorporați forțat în armatele germane nu s-au mai întors niciodată. Comuna a fost eliberată încă din 10 septembrie 1944[31] datorită Armatei a III-a a lui Patton.

În Républicain Lorrain din 17 august 1961, se putea citi că, odată cu extinderea Batzenthal, ferma construită în 1726 urma să dispară pentru a permite extinderea noului cartier rezidențial din Algrange.

O linie de cale ferată, care deservea Algrange din Hayange, a fost închisă călătorilor pe 31 august 1944 și mărfurilor în jurul anului 1974.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[32][33].

În 2022, comuna număra 5 928 locuitori[n 5], în scădere cu -3,52 % față de 2016 (Moselle: +0,52 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Algrange (Sursa : EHESS[24], INSEE[34][35][36])
An 17931806184118611875188519001921193619621982200620142022
Populație 2642173413573641 1515 2306 9477 9539 1636 7676 3266 2735 928

Cultură locală și patrimoniu

[modificare | modificare sursă]

Locuri și monumente

[modificare | modificare sursă]

Edificii civile:

[modificare | modificare sursă]

Edificii religioase

[modificare | modificare sursă]
  • Biserica catolică Saint-Jean-Baptiste, neo-gotică, 1892.
Orgă Haerfper-Erman (1963) - François Delangue (1992)[44].
Altar datând din 1754 în capelă.
  • Templul protestant reformat, strada Foch, construit între 1890 și 1891.
  • Biserica neo-apostolică, 1961, strada de Bous[46].
  • Grota Lourdes, 1951[47].
  • Institutul Pastoral Biblic Baptist, Strada Lorena.
Templul protestant reformat
Capela Saint-Antoine-de-Padoue
Biserica neo-apostolică

Personalități

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ^ Într-o aglomerație multicomunală, o comună este considerată suburbie atunci când nu este oraș-centru, adică atunci când populația sa este inferioară a 50 % din populația aglomerației sau a celei mai populate comune. Unitatea urbană a Thionville cuprinde un oraș-centru și unsprezece comune de suburbie.
  4. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  5. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  2. ^ dataset of postal codes in France,  
  3. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  4. ^ Q133878296,  
  5. ^ fr Fensch - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 20/04/2025)
  6. ^ „Didacticiel de la réglementation parasismique” (PDF) (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  8. ^ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  9. ^ fr Distanța în linie dreaptă între Algrange și Amnéville  (accesat la 20/04/2025)
  10. ^ fr Stația Météo-France Amnéville - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 29/01/2025)
  11. ^ fr Stația Météo-France Amnéville - fișă de metadate  (accesat la 29/01/2025)
  12. ^ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  13. ^ fr Rețeaua hidrografică a Algrange pe pagina de internet Géoportail  (accesat la 20/04/2025)
  14. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  15. ^ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  16. ^ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  17. ^ fr Unități urbane 2020 - Thionville  (accesat la 30/01/2025)
  18. ^ a b fr Metadatele comunei Algrange  (accesat la 20/04/2025)
  19. ^ fr Zona metropolitană a orașelor 2020 - Luxemburg (partea franceză)  (accesat la 29/01/2025)
  20. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  21. ^ fr CORINE Land Cover (CLC) - Répartition des superficies en 15 postes d'occupation des sols (métropole)  (accesat la 31/05/2024)
  22. ^ fr Evoluția comparativă a utilizării terenurilor în comuna Algrange pe hărți vechi  (accesat la 20/04/2025)
  23. ^ a b Bouteiller, Ernest de (). Dictionnaire topographique de l'ancien département de la Moselle : comprenant les noms de lieu anciens et modernes. Collection de documents inédits sur l'histoire de France (în franceză). 6. Paris: Imprimerie nationale. 
  24. ^ a b fr Algrange pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 20/04/2025)
  25. ^ Dictionnaire des postes aux lettres, contenant les noms des villes, communes et principaux lieux habités de la France (în franceză). Paris: Imprimerie Royale. . 
  26. ^ Konne, Marcel; Piernet, Albert-Louis (). „Dierfer vun äiser Hemecht”. Hemechtsland a Sprooch (în luxemburgheză) (1). 
  27. ^ Lucas-Ory, Véronique (). Dictionnaire des noms de lieux de la Moselle (în franceză). Paris: Archives & Culture. ISBN 978-2350771632. 
  28. ^ Terquem, Auguste (). Étymologies du nom des villes et des villages du département de la Moselle (în franceză). Metz: Lorette. p. 15. 
  29. ^ „Avant 1766, province des Trois-Évêchés, bailliage de Thionville” (în franceză). Archives départementales de la Moselle. Accesat în . 
  30. ^ Publications de la Société pour la Recherche et la Conservation des Monuments Historiques dans le Grand-Duché de Luxembourg (în franceză). 18. Luxembourg: Imprimerie-Librairie V. Buck. . 
  31. ^ Les années liberté : 1944-1945 (în franceză). Woippy: Le Républicain Lorrain. . p. 14. ISBN 9782876922402. 
  32. ^ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  33. ^ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  34. ^ fr Populații legale 2006 Algrange (57012)  (accesat la 19/04/2025)
  35. ^ fr Populații legale 2014 Algrange (57012)  (accesat la 19/04/2025)
  36. ^ fr Populații legale 2022 Algrange (57012)  (accesat la 19/04/2025)
  37. ^ Gawra, Greg (). „Les Quatre Mines” (în franceză). Street-Heart. Accesat în . 
  38. ^ „Rétrospective : «La Cité aux Quatre Mines», fresque de Greg Gawra à Algrange” (în franceză). Le Républicain Lorrain. . Accesat în . 
  39. ^ „Monument aux morts” (în franceză). Accesat în . 
  40. ^ „Le monument aux morts d'Algrange” (în franceză). Le blog de Roland. . Accesat în . 
  41. ^ „Monument aux Morts - Algrange” (în franceză). MémorialGenWeb. Accesat în . 
  42. ^ R.S. (). „Sainte-Barbe des Mineurs et inauguration de la stèle en 2003 à Algrange” (în franceză). Le blog de Roland. Accesat în . 
  43. ^ R.S. (). „La pierre dite « des Croates » à Algrange” (în franceză). Le blog de Roland. Accesat în . 
  44. ^ „Algrange, orgue de l'église Saint Jean-Baptiste” (în franceză). Accesat în . 
  45. ^ „Chapelle Saint-Antoine-de-Padoue” (în franceză). Accesat în . 
  46. ^ Sebben, Roland (). „L'église Néo-Apostolique d'Algrange de 1922 à aujourd'hui” (în franceză). Le blog de Roland - Algrange d'hier à aujourd'hui. Accesat în . 
  47. ^ Gratte, Louis (). „Algrange (grotte de Notre-Dame d')” (PDF) (în franceză). Lauragais Patrimoine. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Henry, Albert (). Récits et nouvelles de Lorraine (în franceză). Thionville: Chez l'auteur. 
  • Chanteau, Maurice (). De la Corporation des imprimeurs, libraires et relieurs de la ville de Metz, mémoire (în franceză). Paris: Hachette Livre - BNF. ISBN 9782329290676. 
  • Bieger, René (). Aux anciens mineurs et à leurs familles des mines d’Algrange (în franceză). Algrange: Le blog de Roland – Algrange d’hier à aujourd’hui. 
  • Germain, Denis (). Burbach, quartier minier d’Algrange (în franceză). Metz: Université de Metz. 
  • Gori, Vincent (). Algrange d’une guerre à l’autre 1918–1939 (în franceză). Nancy: Université de Nancy. 
  • Sebben, Roland (). Algrange : cité aux quatre mines (în franceză). Algrange: Éditions Fensch Vallée. 
  • Sebben, Roland (). Retour à la France de la vallée de la Fensch, Partie Algrange (în franceză). Algrange: Éditions Fensch Vallée. 
  • Sebben, Roland (). Algrange : cité du fer (în franceză). Algrange: Éditions Alan Sutton. ISBN 9782842537821. 
  • Niessen, Ernest (). Elle avait bonne mine… la mine d’Angevillers (în franceză). Algrange: Éditions Fensch Vallée. ISBN 9782916782188. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Algrange&oldid=16937824