Sari la conținut

Alfred Adler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfred Adler
Date personale
Nume la naștereAlfred Adler Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[5] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][6][2][3] Modificați la Wikidata
Aberdeen, Scoția, Regatul Unit[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic acut[*]​) Modificați la Wikidata
PărințiLeopold Adler[*]​
Pauline Adler[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRaissa Adler[*][[Raissa Adler (Russian-born feminist from Austria (1872-1962))|​]][8] Modificați la Wikidata
CopiiAlexandra Adler[*]​
Valentina Adler[*][[Valentina Adler (Austrian writer and activist (1898–1942))|​]]
Kurt A. Adler[*]​[8]
Cornelia Adler[*]​[9] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria
 Cisleithania Modificați la Wikidata
Religieiudaism[5] Modificați la Wikidata
Ocupațiepsihiatru
psihoterapeut[*]​
oftalmolog[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2][3][10] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăAustria  Modificați la Wikidata
Domeniuindividual psychology[*][[individual psychology (school of psychology founded by Alfred Adler)|​]][11]
psihologie
psihiatrie
neurologie
psihoterapie
psihanaliză  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruÜber den nervösen Charakter[*][[Über den nervösen Charakter (main programmatic work of psychoanalysis and character studies by Alfred Adler)|​]]
Der Sinn des Lebens[*][[Der Sinn des Lebens |​]]
The Practice and Theory of Individual Psychology[*][[The Practice and Theory of Individual Psychology (essay by Alfred Adler)|​]]
Cunoasterea omului[*]​
The Science of Living[*][[The Science of Living |​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

fred Adler (n. 7 februarie 1870, Penzig, Viena, Austria – d. 28 mai 1937, Aberdeenshire, Scoția)[12] a fost un medic psihiatru austriac, fondator al școlii de psihologie individuală;[13] Ala doua școală vieneză de psihoterapie, în ordine cronologică (după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui Viktor Frankl).

Parte a seriei de articole despre
Psihanaliză
Unofficial psychoanalysis symbol

Cariera științifică

[modificare | modificare sursă]

Alfred Adler a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din părinți evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În colaborare cu Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății Psihanalitice din Viena. A fost prima figură importantă care s-a desprins de psihanaliză pentru a forma o școală independentă de psihoterapie și teorie a personalității. Faptul a avut loc după ce Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare ideilor sale și a ajuns să dea un ultimatum tuturor membrilor Societății (pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe Adler sau să se supună excluderii, dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a fundamentat astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană.

În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă, independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de mai târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis. Descoperirile sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm.

A continuat cercetările privind problematica inconștientului. Admite noțiunea de inconștient dinamic, dar minimalizează rolul sexualității și al complexului lui Oedip în geneza personalității, considerând că factorii determinanți pot fi căutați mai curând în propria individualitate și în societate [14].

Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai faimoasă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine omul și are efecte negative asupra sănătății psihice, sau poate duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive.

A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche. Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din perspectiva întregului vieții psihice decât reducționist – reducționismul fiind pe atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este crucială pentru înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică.

Periodice adleriene în limba engleză

[modificare | modificare sursă]

America de Nord

[modificare | modificare sursă]
  • The Journal of Individual Psychology (University of Texas Press), SUA
  • Canadian Journal of Adlerian Psychology (Adlerian Psychology Association of British Columbia), Canada

Regatul Unit

[modificare | modificare sursă]
  • Adlerian Yearbook (Adlerian Society, Marea Britanie)

Opera

[modificare | modificare sursă]
  • Teoria și practica psihologiei individuale (1920)
  • Cunoașterea omului (1927)
  • Psihologia școlarului greu educabil (1930)
  • Sensul vieții (1933)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Alfred Adler” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. 1 2 3 Paul de Roux (). Nouveau Dictionnaire des œuvres de tous les temps et tous les pays (în franceză). 1 (ed. 2). Éditions Robert Laffont. p. 18. ISBN 2-221-06888-2. LCCN 95134338. OL 853541M. Wikidata Q28924058.
  4. ↑ Andrew Bell. „Alfred Adler” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  5. 1 2 „114”. Wikidata Q11971341. Accesat în .
  6. ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Адлер Альфред (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. ↑ Severin Carrell (). „Ashes of psychoanalysis co-founder Alfred Adler traced” (în engleză). The Guardian. Accesat în .
  8. 1 2 https://www.theguardian.com/uk/2011/apr/10/alfred-adler-ashes-found-edinburgh. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Alfred Adler” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  10. ↑ „Alfred Adler”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  11. ↑ Diané Collinson (). Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (în engleză). ISBN 0-415-06043-5. LCCN 97185841. OCLC 38862354. OL 283347M. Wikidata Q19944832.
  12. ↑ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 50.
  13. ↑ Dicționar enciclopedic român, Vol. I, A-C. Politică, București. . p. 35.
  14. ↑ Lupșa, Elena, Victor Bratu, op. cit., p. 8

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Carlson, J., Watts, R. E., & Maniacci, M. (2005). Adlerian Therapy: Theory and Practice. Washington, DC: American Psychological Association.
  • Dinkmeyer, D., Jr., & Dreikurs, R. (2000). Encouraging Children to Learn. Philadelphia: Brunner-Routledge.
  • Handlbauer, B. (1998). The Freud - Adler controversy. Oxford, UK: Oneworld.
  • Hoffman, E. (1994). The Drive for Self: Alfred Adler and the Founding of Individual Psychology. New York: Addison-Wesley Co.
  • Lehrer, R. (1999). Adler and Nietzsche, în: J. Golomb, W. Santaniello, and R. Lehrer. (Eds.). Nietzsche and Depth Psychology. (pp. 229-246). Albany, NY: State University of New York Press.
  • Mosak, H. H. & Di Pietro, R. (2005). Early Recollections: Interpretive Method and Application. New York: Routledge.
  • Oberst, U. E. and Stewart, A. E. (2003). Adlerian Psychotherapy: An Advanced Approach to Individual Psychology. New York: Brunner-Routledge.
  • Slavik, S. & Carlson, J. (Eds.). (2005). Readings in the Theory of Individual Psychology. New York: Routledge.
  • Fiebert, M. S. (1997). In and out of Freud's shadow: A chronology of Adler's relationship with Freud., în Individual psychology, 53(3), 241-269.
  • Manaster, G. J., Painter, G., Deutsch, D., & Overholt, B. J. (Eds.). (1977). Alfred Adler: As We Remember Him, Chicago: North American Society of Adlerian Psychology.
  • Lupșa, Elena, Victor Bratu (2005). Psihologie. Manual pentru clasa a X-a.Deva: Editura Corvin.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alfred_Adler&oldid=17452991