Alfred Adler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alfred Adler
Alfred Adler1.png
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[4][3] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][4][2][3] Modificați la Wikidata
Aberdeen, Regatul Unit[5][4][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
Austria Modificați la Wikidata
Ocupație psihiatru
psihanalist[*]
psiholog
medic
autor de non-ficțiune[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma Mater Universitatea din Viena  Modificați la Wikidata

Alfred Adler (n. 7 februarie 1870 – d. 28 mai 1937) a fost un doctor și psiholog austriac, fondator al școlii de psihologie individuală; a doua școală vieneză de psihoterapie, în ordine cronologică (după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui Viktor Frankl).

Parte a seriei de articole despre
Psihanaliză
Unofficial psychoanalysis symbol

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Alfred Adler a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din părinți evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În colaborare cu Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății Psihanalitice din Viena. A fost prima figură importantă care s-a desprins de psihanaliză pentru a forma o școală independentă de psihoterapie și teorie a personalității. Faptul a avut loc după ce Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare ideilor sale și a ajuns să dea un ultimatum tuturor membrilor Societății (pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe Adler sau să se supună excluderii, dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a fundamentat astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană.

În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă, independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de mai târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis. Descoperirile sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm.

A continuat cercetările privind problematica inconștientului. Admite noțiunea de inconștient dinamic, dar minimalizează rolul sexualității și al complexului lui Oedip în geneza personalității, considerând că factorii determinanți pot fi căutați mai curând în propria individualitate și în societate [6].

Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai faimoasă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine omul și are efecte negative asupra sănătății psihice, sau poate duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive.

A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche. Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din perspectiva întregului vieții psihice decât reducționist – reducționismul fiind pe atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este crucială pentru înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică.

Periodice adleriene în limba engleză[modificare | modificare sursă]

America de Nord[modificare | modificare sursă]

  • The Journal of Individual Psychology (University of Texas Press), SUA
  • Canadian Journal of Adlerian Psychology (Adlerian Psychology Association of British Columbia), Canada

Regatul Unit[modificare | modificare sursă]

  • Adlerian Yearbook (Adlerian Society, Marea Britanie)

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Teoria și practica psihologiei individuale (1920)
  • Cunoașterea omului (1927)
  • Psihologia școlarului greu educabil (1930)
  • Sensul vieții (1933)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Alfred Adler", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Alfred Adler", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b c d Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays, p. 18 
  4. ^ a b c Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  5. ^ "Alfred Adler", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 
  6. ^ Lupșa, Elena, Victor Bratu, op. cit., p. 8

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Carlson, J., Watts, R. E., & Maniacci, M. (2005). Adlerian Therapy: Theory and Practice. Washington, DC: American Psychological Association.
  • Dinkmeyer, D., Jr., & Dreikurs, R. (2000). Encouraging Children to Learn. Philadelphia: Brunner-Routledge.
  • Handlbauer, B. (1998). The Freud - Adler controversy. Oxford, UK: Oneworld.
  • Hoffman, E. (1994). The Drive for Self: Alfred Adler and the Founding of Individual Psychology. New York: Addison-Wesley Co.
  • Lehrer, R. (1999). Adler and Nietzsche, în: J. Golomb, W. Santaniello, and R. Lehrer. (Eds.). Nietzsche and Depth Psychology. (pp. 229-246). Albany, NY: State University of New York Press.
  • Mosak, H. H. & Di Pietro, R. (2005). Early Recollections: Interpretive Method and Application. New York: Routledge.
  • Oberst, U. E. and Stewart, A. E. (2003). Adlerian Psychotherapy: An Advanced Approach to Individual Psychology. New York: Brunner-Routledge.
  • Slavik, S. & Carlson, J. (Eds.). (2005). Readings in the Theory of Individual Psychology. New York: Routledge.
  • Fiebert, M. S. (1997). In and out of Freud's shadow: A chronology of Adler's relationship with Freud., în Individual psychology, 53(3), 241-269.
  • Manaster, G. J., Painter, G., Deutsch, D., & Overholt, B. J. (Eds.). (1977). Alfred Adler: As We Remember Him, Chicago: North American Society of Adlerian Psychology.
  • Lupșa, Elena, Victor Bratu (2005). Psihologie. Manual pentru clasa a X-a.Deva: Editura Corvin.

Legături externe[modificare | modificare sursă]