Alexandru C. Golescu
| Alexandru C. Golescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Albu  |
| Născut | 1818 Golești, România |
| Decedat | (55 de ani) Golești, Ștefănești, Argeș, România |
| Părinți | Dinicu Golescu Zoe Golescu |
| Frați și surori | Radu Golescu Nicolae Golescu Ștefan Golescu Ana Golescu-Racoviță[*] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | inginer activist[*] latifundiar Pașoptiști |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Paris |
Modifică date / text  | |
Alexandru Constantin Golescu, cunoscut mai ales ca Alexandru C. Golescu (n. 1818, Golești, județul Muscel – d. 29 octombrie 1873, Golești), supranumit „Albu”, pentru a fi deosebit de vărul său Alexandru G. Golescu (politician si prim-ministru), zis „Arăpilă” sau „Negru”.[1] a fost inginer, proprietar funciar, militant politic din secolul al XIX-lea.
Alexandru Constantin Golescu a fost fiul cel mic al lui Dinicu Golescu și al soției sale, Zoița Farfara, unul dintre Frații Golești.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Anii timpurii, educație[modificare | modificare sursă]
După ce a terminat Școala Slobodă Obștească de la Golești (1826), a studiat în Germania, la München (1828), în Elveția, la Geneva (1834) și din 1835 în Franța, la Paris cursuri libere la Collège de France unde, după cinci ani de studii, în 1839 Alexandru C. Golescu a primit diplomă de inginer.[2] A urmat, ca auditor, cursuri de istorie la Universitatea Sorbona din Paris (1836, 1866). S-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Studenților Români de la Paris (1845).[3]
Participant la Revoluția Română din 1848[modificare | modificare sursă]
Împreună cu frații săi, Ștefan, Nicolae, Radu, a luat parte la Revoluția Română din 1848, ca membru în Comitetul de Inițiativă (mai 1848), la București, apoi emisar în Transilvania, Sibiu și Munții Apuseni (1848-1849). După înăbușirea revoluției a trăit o vreme în exil în Turcia (1849-1855) și Franța (1855-1857) locuind la Paris, Geneva, Brussa, Constantinopol, până în 1856, când el și fratele său Radu au revenit în țară. Deși a fost animat de idealurile pașoptiștilor, Alexandru nu a avut un rol prea mare în revoluția de la 1848 și nici nu a deținut funcții politice.[1][3]
Fiind inginer de profesie, în 1868 a captat izvorul „Căciulata 1” din stațiunea Căciulata.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Campulung Muscel - Prima Capitala a Romaniei
- ^ „Goleștii, o familie boierească de cărturari și politicieni, peste hotare”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Enciclopedia Argeșului și Muscelului, p. 163” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Format:Societatea studenților români de la Paris
Format:Comitetul de inițiativa al Revoluției Române din 1848