Alexandru Bidirel
| Alexandru Bidirel | |
 Alexandru Bidirel în 1969 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Stupca, Suceava, România |
| Decedat | (66 de ani) Suceava, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | lăutar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică țărănească, muzică populară |
| Instrument(e) | vioară |
Modifică date / text  | |
Alexandru Bidirel (n. 5 decembrie 1918,[1] Ciprian Porumbescu, Suceava[2] - d. 12 iulie 1985, Suceava)[3] a fost un rapsod popular instrumentist din Bucovina, virtuoz al viorii[4] (după o altă sursă, s-ar fi născut la Capu Codrului)[3]
A fost apreciat de către muzicienii și cercetătorii fenomenului muzical din arealul românesc, drept etalon al conduitei stilistice și artistice în ce privește interpretarea la vioară, a muzicii tradiționale bucovinene.[5]
Formarea[modificare | modificare sursă]
A provenit dintr-o familie de lăutari[3] din sudul Bucovinei cu vechi tradiții muzicale, printre membrii acesteia numărându-se Ionică Bidirel-Nagâț și Vasile Bidirel (și ei mari nume ale artei muzicale interpretative),[6] fiind conform declarațiilor sale, nepot al lăutarului Grigore Vindereu din Suceava.[7]
A locuit la Suceava. Fiul său, Dragoș Bidirel, a devenit un reputat pianist[6]
Cariera[modificare | modificare sursă]
Lăutar profesionist, și-a lăsat amprenta asupra tezaurului folcloric bucovinean prin modalitățile sale de exprimare, perfect pliate pe zona sa folclorică în baza unei tehnici violonistice, susținute de o viziune individuală de mare valoare.[8] Bidirel, zis și „ultimul lăutar al Bucovinei”,[1] s-a impus astfel în domeniul tradițiilor violonistice populare,[9] dezvoltând o manieră de interpretare inedită, apropiată de interpretarea cultă, fără însă a denatura creația populară.[10] Performanțele sale individuale s-au dovedit importante pentru întreaga cultură autohtonă, Bidirel alăturându-se celor care au contribuit atât la exportarea tezaurului folcloric autohton, peste granițe, cât și celor carea prin repertoriile lor, au mediat relația dintre muzica tradițională și cea clasică.[11]
S-a remarcat și prin introducerea unor elemente noi de interpretare împrumutate din practica altor stiluri muzicale, precum cele de café-concert sau de muzică clasică.[8] Anul 1974, când a întegistrat la Electrecord alături de orchestra Ansamblului de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava un LP cu 20 de melodii,[5] poate fi considerat punctul culminant al carierei sale.[12]
Deși i s-a propus să se mute în București, ca primă vioară la Orchestra Națională Radio, violonistul a refuzat, pentru că nu ar fi fost posibil să-și aducă și familia în Capitală.[6]
In memoriam[modificare | modificare sursă]
Numele său a fost dat Festivalului - Concurs interjudețean de muzică populară instrumentală „Alexandru Bidirel”, desfășurat în județul Suceava. Acesta, în anul 2016 a ajuns la cea de-a 14-a ediție.[13]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- 25 de piese cântate la vioară alături de către cobzarul Ilie Bolea, înregistrate de către folcloristul Constantin Brăiloiu, 1934[3]
- Ardelenească Bucovineană + Rusească Bucovineană (SP), Orchestra Bucovineană Alexandru Bidirel, Electrecord, 1937[14] (1938 după o altă sursă)[3]
- 5 piese înregistrate pentru Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români, 1938[3]
- Corăbeasca en Roumanie – Musique de villages: Moldavie – Fundu Moldovei et Bucovina, AMP X, Archives internationales de musique populaire; Musée d'ethnographie de Genève; (înregistrări de către Constantin Brăiloiu)[15]
- Înregistrări cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, sub bacheta dirijorului Victor Predescu, 1956[6]
- Alexandru Bidirel – Un virtuose du violin (LP, album), Seria:Trésors Folkloriques Roumains, Electrecord, 1974[4][5] (1971 după o altă sursă)[16]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Drăgușanul, Ion; Identități deturnate: o istorie anecdotică a Bucovinei; Grupul Editorial; 2000; p. 236; accesat la 23 iunie 2019
- ^ Romanian Review, Volumul 31; 1977; p. 152; accesat la 23 iunie 2019
- ^ a b c d e f Bercea, Radu & Drăgușanul, Ion; Alexandru Bidirel; Monitorul de Suceava, 7 august 2013; accesat la 23 iunie 2019
- ^ a b Revista de Etnografie și Folclor, Tomul 38, 1-12/1993; p. 658; accesat la 23 iunie 2019
- ^ a b c O privire de ansamblu...; Slabari & Cotos, 2017, p. 128
- ^ a b c d Dimitriu, Lucian; Muzician de poveste, Dragoș Bidirel este „ultimul mohican” al saloanelor și restaurantelor cu ștaif din Suceava; Crai Nou, 5 iulie 2018; accesat la 24 iunie 2019
- ^ O privire de ansamblu...; Slabari & Cotos, 2017, p. 130
- ^ a b Ornamentica în repertoriul tradițional...; Slabari & Cotos, 2017, p. 254
- ^ Văduva-Poenaru, Ion; Enciclopedia marilor personalități: din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, Vol VII: Cultura și civilizația țărănească; Editura Geneze; 2005; p. 483; accesat la 23 iunie 2019
- ^ Ornamentica în repertoriul tradițional...; Slabari & Cotos, 2017, p. 257
- ^ Slabari, Nicolae; Cotos, Mihai; Particularități stilistice și interpretative în repertoriul folcloric al lăutarului violonist Alexandru Bidirel; Studiul artelor și culturologie: istorie, teorie, practică nr. 1 (30), 2017; p. 152; accesat la 24 iunie 2019
- ^ O privire de ansamblu...; Slabari & Cotos, 2017, p. 129
- ^ Cosovan, Tiberiu; Laureații Festivalului - Concurs „Alexandru Bidirel”; Monitorul de Suceava, 7 noiembrie 2016; accesat la 23 iunie 2019
- ^ Orchestra Bcuovineană (Violin, Conductor – Alexandru Bidirel) – Rusească Bucovineană / Ardelenească Bucovineană; discogs.com; accesat la 23 iunie 2019
- ^ Constantin Brailoiu: Village Music from Romania: Moldavia, Fundu Moldovei and Bukovina; music.apple.com
- ^ Alexandru Bidirel – Un virtuose du violin; discogs.com; accesat la 23 iunie 2019
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Slabari, Nicolae; Cotos, Mihai; O privire de ansamblu asupra repertoriului folcloric pentru vioară al lăutarului bucovinean A. Bidirel; Studiul artelor și culturologie: istorie, teorie, practică nr. 2 (29), 2016; pp. 128-134
- Slabari, Nicolae; Cotos, Mihai; Ornamentica in repertoriul tradițional al lăutarului A. Bidirel în contextul problemelor stilistice și interpretative in folclorul romanesc din sec. XXI; Studiul artelor și culturologie: istorie, teorie, practică nr. 2 (31), 2017; pp. 253-257
- Literatură suplimentară
- Cotos, Mihai; Alexandru Bidirel, ultimul mare lăutar de la Stupca; Editura Mușatinii; Suceava; 2017; ISBN 978-606-656-135-8
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Drăgușanul, Ion; Ion Bidirel, via Cotos, Mitoceanu, Oloieru; dragusanul.ro