Aleksandar Belić
| Aleksandar Belić | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Belgrad, Principatul Serbiei[3] |
| Decedat | (83 de ani)[4][5][1][6][2] Belgrad, RP Serbia, RSF Iugoslavia[7] |
| Înmormântat | Cimitirul Nou din Belgrad[*] |
| Frați și surori | Olga Stanojević[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Principatul Serbiei.svg){kind=small} Regatul Serbiei.svg){kind=small} Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor Regatul Iugoslaviei.svg){kind=small} Republica Socialistă Federativă Iugoslavia |
| Ocupație | filolog[*] cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba sârbă[1][8] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Stat din Moscova Universitatea din Odesa Universitatea Leipzig Universitatea din Belgrad Prva beogradska gimnazija[*] |
| Patronaj | Universitatea din Belgrad |
Modifică date / text  | |
Aleksandar Belić (în sârbă Александар Белић; n. , Belgrad, Principatul Serbiei – d. , Belgrad, RP Serbia, RSF Iugoslavia) a fost un lingvist și academician sârb, membru și președinte al Academiei Sârbe de Științe și Arte.[9][10]
Biografie
[modificare | modificare sursă]
Născut la Belgrad,[11] și-a început studiile în domeniul limbilor slave la Belgrad, continuându-le la Odesa și Moscova. În 1900, și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Leipzig. De-a lungul carierei sale academice, a predat ca profesor la Universitatea din Belgrad și la Școala Superioară din Belgrad.[11] A fost membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte,[9] instituție pe care a condus-o ca președinte între 1937 și 1960. Mandatul său a fost întrerupt temporar în perioada 1941–1944, în timpul ocupației Axei în Serbia, când a fost suspendat din funcție.[11]
Aleksandar Belić este considerat cel mai important lingvist sârb al primei jumătăți a secolului al XX-lea. Cercetările sale au acoperit domenii variate, precum studiile slave comparative, lingvistica generală, dialectologia sârbo-croată și sintaxa.[11] A publicat Pravopis srpskohrvatskog književnog jezika (Ortografia limbii sârbo-croate), bazată pe un principiu strict fonologic.
A dedicat studii ample dialectelor čakavian și kajkavian, contribuind semnificativ la accentologia slavă prin identificarea accentului neoacut slav în čakavian. A introdus o clasificare tripartită a dialectelor kajkaviene, bazată pe reflexele protoslave ale fonemelor tj și dj, teorie prezentată inițial în Narodna enciklopedija srpsko-hrvatsko-slovenačka (1927). Deși ulterior cercetările dialectologice au contestat această împărțire, contribuția sa a rămas un pilon al lingvisticii slave.
Belić a jucat un rol crucial în consolidarea variantei belgrădene a limbii sârbe literare și a fost un susținător al unificării limbii sârbo-croate.[9]
Operele sale selectate au fost publicate postum în 14 volume.[12] A decedat la Belgrad.
Lucrări (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Dijalekti istočne i južne Srbije (Dialectele Serbiei de Est și Sud, 1903)[13]
- Dijalektološka karta srpskog jezika (Harta dialectologică a limbii sârbe)
- Akcentske studije (Studii de accentologie)
- O dvojini u slovenskim jezicima (Despre dual în limbile slave)
- Galički dijalekt (Dialectul galițian)
- O jezičkoj prirodi i jezičkom razvitku (Despre natura și evoluția limbajului, 1941)
- Pravopis srpsko-hrvatskog književnog jezika (Ortografia limbii sârbo-croate, 1923)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ „Aleksandar Belić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Aleksandar Belić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Aleksandar Belić, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ Aleksandar Belić, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ „Aleksandar Belić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c „Belić, Aleksandar”, Enciclopedia Croată (în croată), Leksikografski zavod Miroslav Krleža, , accesat în
- ^ Tanasić, Dr Sreto. „Lingvista cu cel mai lung mandat la conducerea SANU”. Politika Online (în sârbă). Accesat în .
- ^ a b c d Božidar Kovačević (). Živan Milisavac, ed. Jugoslovenski književni leksikon [Lexiconul literar iugoslav] (în sârbo-croată). Novi Sad (Republica Socialistă Serbia, RSF Iugoslavia): Matica srpska. p. 33-34.
- ^ „IZABRANA DELA ALEKSANDRA BELIĆA”. www.knjizara.zavod.co.rs. Accesat în .
- ^ Белић, Александар (). Дијалекти источне и јужне Србије. Београд: Штампарија С. Николића.
