Sari la conținut

Alegeri pentru Parlamentul Scoțian, 2026

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri pentru Parlamentul Scoțian, 2026
Scoția
2021 ←
 7 mai 2026
 → 2031
Toate cele 129 de mandate din Parlamentul Scoțian
65 mandate necesare pentru majoritate

Prezență la urne

 53.0% ▼10.5pp[1]
  Primul partid Al doilea partid Al treilea partid
 
John Swinney - First Minister (53720492021) (cropped).jpg
Anas Sarwar MSP.jpg
Official_portrait_of_Lord_Offord_of_Garvel_crop_2,_2025.jpg
Lider John SwinneyAnas SarwarMalcolm Offord
Partid SNP Laburiștii Reform
Lider din 6 mai 202427 februarie 202115 ianuarie 2026
Ultimele alegeri 64 de locuri22 de locuri0 locuri
Mandat precedent 60201
Mandate schimbate ▼ 6▼ 5▲ 17
Vot uninominal 877.077 440.708 361.994
% și schimbare 38,2% ▼9,5% 19.2% ▼2,4% 15,8% ▲15,8%
Vot regional 625.949 368.785 383.425
% și schimbare 27,2% ▼13,1% 16.0% ▼1,9% 16,6% ▲16,4%


  Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid
 
Ross_Greer_and_Gillian_Mackay.jpg
Official portrait of Russell Findlay MSP (cropped).jpg
Alex_Cole-Hamilton_MSP.jpg
Lider Ross Greer / Gillian Mackay Russell Findlay Alex Cole-Hamilton
Partid Verzii Conservatorii Liberalii Democrați
Lider din 29 august 2025 27 septembrie 2024 20 august 2021
Ultimele alegeri 8 locuri 31 de locuri 4 locuri
Mandate precedente 7 28 5
Mandate schimbate ▲ 7 ▼ 19 ▲ 6
Vot uninominal 52.528 271.740 261.408
% și schimbare 2,3% ▲1,0% 11,8% ▼10,1% 11,4% ▲4,4%
Vot regional 321.964 271.550 216.224
% și schimbare 14,0% ▲5,9% 11,8% ▼11,7% 9,4% ▲4,3%

Rezultatul în cirscumscripții
Prim-ministru în funcție

John Swinney
SNP

 Prim-ministru ales

John Swinney
SNP

Alegerile pentru Parlamentul Scoțian din 2026 au avut loc pe 7 mai 2026 pentru a alege cei 129 de membrii ai Parlamentului Scoțian. Este a șaptea rundă de alegeri generale de la devoluția care a reînființat parlamentul în 1999. Șase partide au parlamentari în cel de al șaselea parlament, deși doar cinci dintre acestea au câștigat locuri la ultimele alegeri din 2021: Partidul Național Scoțian (SNP) condus de prim-ministrul John Swinney, Conservatorii Scoțieni conduși de Russel Findlay, Laburiștii Scoțieni conduși de Anas Sarwar, Verzii Scoțieni conduși de Gillian Mackay și Ross Greer și Liberalii Democrați din Scoția conduși de Alex Cole-Hamilton. Alegerile au loc în aceeași zi cu alegerile locale din Anglia și alegerile pentru Parlamentul Țării Galilor.

Dintre principalele cinci partide, patru și-au schimbat liderii de la alegerile din 2021. Reform UK și Liberalii Democrați au primit fiecare câte un deputat în urma unei dezertări din partea Conservatorilor, oferind Reform UK câte un deputat după ce nu a reușit să fie ales vreunul la alegerile din 2021 și crescând numărul de locuri ale Liberal Democraților la 5. Șapte membri ocupă funcția ca independenți după ce au părăsit partidele respective, au fost suspendați sau excluși din acestea (trei din partea SNP, trei din partea Laburiștilor și unul din partea Conservatorilor). În plus, Laburiștii au primit un deputat suplimentar când au câștigat alegerile parțiale din 2025 pentru Hamilton, Larkhall și Stonehouse, în urma decesului deputatei SNP Christina McKelvie. Sunt primele alegeri scoțiene de la alegerile generale din Regatul Unit din 2024, pe care laburiștii le-au câștigat la nivel național, cu majoritatea locurilor în Scoția pentru prima dată din 2010.[2]

Context

[modificare | modificare sursă]

Evenimente electorale

[modificare | modificare sursă]

Alegerile din 2021

[modificare | modificare sursă]

De la alegerile pentru Parlamentul Scoțian din 2021, politica scoțiană a trecut printr-o perioadă de tranziții semnificative la nivelul conducerii și schimbări ale aranjamentelor de guvernare. În cadrul acestor alegeri, Partidul Național Scoțian (SNP) a câștigat 64 de locuri, cu unul mai puțin necesar pentru majoritatea absolută. Acest lucru a determinat-o pe Nicola Sturgeon să negocieze Acordul de la Bute House cu Verzii Scoțieni, care i-a adus pe deputații verzi în guvern pentru prima dată, asigurând o majoritate pro-independență în cameră.

Schimbările conducerii SNP

[modificare | modificare sursă]

Ultimul mandat al lui Sturgeon ca prim-ministru a fost marcat de o nouă presiune pentru un al doilea referendum privind independența, deși acest lucru a fost oprit de o hotărâre a Curții Supreme a Regatului Unit din 2022, care a declarat că Holyrood nu putea legifera pentru un vot fără acordul Westminsterului. Guvernul său s-a confruntat, de asemenea, cu dezbateri intense cu privire la proiectul de lege privind reforma recunoașterii genului, care a fost adoptat de Parlamentul Scoțian, dar în cele din urmă blocat de guvernul Regatului Unit, folosind o pârghie neutilizată anterior. În februarie 2023, Sturgeon și-a anunțat în mod neașteptat demisia, invocând costul personal al funcției și dorința de a face loc unei noi conduceri.[3]

Humza Yousaf a câștigat cursa turbulentă ulterioară pentru conducere, devenind primul prim-ministru al Scoției aparținând minorităților etnice. Mandatul său a fost caracterizat de ancheta poliției în curs de desfășurare, Operațiunea Branchform, privind finanțele SNP și de un climat economic dificil. În aprilie 2024, Yousaf a reziliat unilateral Acordul de la Bute House cu Verzii. Această mișcare s-a întors împotriva sa atunci când Verzii și-au retras sprijinul pentru conducerea sa și, confruntându-se cu o moțiune de cenzură iminentă, Yousaf a demisionat după treisprezece luni de mandat.[4]

John Swinney, fost viceprim-ministru și fost lider al SNP în perioada în care partidul era în opoziție, a fost ales fără opoziție pentru a-l succeda pe Yousaf și conduce în prezent un guvern minoritar. Conducerea sa s-a concentrat pe stabilizarea partidului în urma alegerilor generale din Marea Britanie din 2024, în care Laburiștii au obținut o victorie zdrobitoare, iar Laburiștii Scoțieni au înlocuit SNP ca cel mai mare partid din Scoția după numărul de locuri la Westminster. Cu toate acestea, SNP și-a revenit de atunci în sondaje pe fondul nepopularității atât a prim-ministrului Keir Starmer, cât și a liderului laburist scoțian, Anas Sarwar, Swinney conducând partidul său la alegerile din 2026 și promițând să obțină independența dacă va fi reales. Deși dezbaterea constituțională privind independența a rămas centrală în discursul scoțian în timpul mandatului de premier al lui Swinney, calea imediată către un al doilea referendum rămâne blocată de obstacole juridice și politice.[5]

Schimbările conducerii Conservatorilor

[modificare | modificare sursă]

În mai 2024, prim-ministrul conservator Rishi Sunak a convocat alegerile generale din Regatul Unit din 2024, care au avut loc pe 4 iulie, alegeri câștigate de Partidul Laburist, Keir Starmer urmându-i lui Sunak în funcția de prim-ministru în ziua următoare. În mijlocul alegerilor naționale, liderul Conservatorilor Scoțieni, Douglas Ross, și-a anunțat intenția de a demisiona din funcția de lider al Conservatorilor Scoțieni în lumina alegerii succesorului său.[6]

Russell Findlay, care fusese considerat favorit pentru această poziție, și-a anunțat candidatura la funcția de lider pe 22 iulie.[7] Confruntându-se cu colegii deputați Murdo Fraser și Meghan Gallacher,[8] Findlay a primit 52% din voturile deputaților și a fost ales lider cu 61,7% din voturile de primă preferință în rândul membrilor partidului.[9] Pe 27 septembrie a devenit liderul celui mai mare partid de opoziție din Parlamentul Scoțian. Și-a format cabinetul din umbră pe 8 octombrie.[10]

Apelul lui Anas Sarwar pentru demisia lui Keir Starmer

[modificare | modificare sursă]

Pe 9 februarie 2026, liderul Partidului Laburist din Scoția, Anas Sarwar, a ținut o conferință de presă la Glasgow pentru a cere public demisia prim-ministrului Keir Starmer. Sarwar a declarat că „distragerea atenției trebuie să înceteze și conducerea de pe Downing Street trebuie să se schimbe”, invocând o serie de „greșeli” despre care credea că subminează perspectivele Partidului Laburist în alegerile viitoare. Sarwar l-a descris pe Starmer ca fiind „un om decent” și „un prieten”, dar a susținut că loialitatea sa principală este față de Scoția și că conducerea continuă a prim-ministrului sabotează viitorul partidului.[11]

Principalul catalizator al acestei intervenții au fost consecințele numirii lui Peter Mandelson ca ambasador britanic în Statele Unite, care fusese supus unei analize intense din cauza legăturilor anterioare ale lui Mandelson cu infractorul pedofil Jeffrey Epstein. Mutarea lui Sarwar a urmat demisiilor șefului de cabinet al lui Starmer, Morgan McSweeney, și ale directorului de comunicare, Tim Allan. Sarwar a declarat că a vorbit cu Starmer mai devreme în acea zi pentru a-l informa despre decizia sa, declarând că cei doi „nu au fost de acord” cu privire la necesitatea demisiei sale.

Imediat după aceea, membri de rang înalt ai guvernului, inclusiv viceprim-ministrul David Lammy și cancelarul Rachel Reeves, s-au unit în spatele lui Starmer, susținând mandatul său și îndemnând la unitate în partid. În cadrul Partidului Laburist Scoțian, mișcarea a cauzat fricțiuni semnificative; în timp ce Monica Lennon a susținut „conducerea” lui Sarwar, alții, precum fostul secretar scoțian Ian Murray, au calificat apelul drept o amenințare la adresa stabilității partidului. Prim-ministrul John Swinney și liderul Conservatorilor Scoțieni Russell Findlay au caracterizat situația drept „oportunism” și „prăbușire”.[2] Adresându-se Partidului Laburist Parlamentar mai târziu în acea seară, Starmer a rămas sfidător, declarând că „a câștigat fiecare luptă în care am participat vreodată” și a refuzat să demisioneze.[12]

Ofertă de donație a lui Easdale către Partidul Laburist Scoțian

[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2026, frații milionari Easdale „ar fi promis o donație de șase cifre către Partidul Laburist Scoțian”.[13] Sarwar a declarat că nu au făcut nicio cerere politică la adresa Partidului Laburist Scoțian, dar că vor ca SNP să iasă de la putere.[13]

Criza de leadership și financiară a Alba Party

[modificare | modificare sursă]

În februarie 2026, Alba Party a intrat într-o criză financiară și organizațională majoră, care a dus în cele din urmă la lichidarea partidului înainte de alegeri. Liderul partidului, Kenny MacAskill, i-a avertizat pe membri că este puțin probabil ca Alba să conteste alegerile din cauza neregulilor financiare legate de presupuse fraude și scăderea veniturilor, în timp ce discuțiile cu Comisia Electorală erau în curs de desfășurare cu privire la conformitate și viitoarea înregistrare a partidului.[14] Anunțul a declanșat diviziuni interne în cadrul partidului, mai mulți membri ai Comitetului Executiv Național și candidați contestând modul în care conducerea a gestionat situația și solicitând un scrutin pentru alegerile membrilor cu privire la oportunitatea candidaturii Alba Party la alegeri.[15] Disputa a escaladat public la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, pe fondul unor rapoarte despre demisii, retrageri de candidați și dezacorduri privind accesul la datele privind membrii partidului. Oficialii partidului au declarat ulterior că Alba Party era în insolvență și incapabil să își achite datoriile existente, în timp ce facțiunile interne au susținut că partidul ar putea continua dacă conducerea se schimba și se strângeau fonduri suplimentare.

Pe 8 martie 2026, MacAskill a anunțat că Alba Party va fi radiat din cauza situației sale financiare, desființând efectiv partidul fondat de Alex Salmond în 2021 și confirmând că acesta nu va participa la alegeri.[16][17][18]

Alte alegeri

[modificare | modificare sursă]

Alte două alegeri care au afectat Scoția au avut loc între alegerile pentru Parlamentul Scoțian din 2021 și 2026:

Dată

[modificare | modificare sursă]

Conform Legii alegerilor scoțiene (reformă) din 2020, alegerile generale ordinare pentru Parlamentul Scoțian au loc în prima zi de joi din mai, la cinci ani după alegerile din 2021, adică pe 7 mai 2026.[19] Această lege a înlocuit Legea Scoției din 1998, care stabilise alegerile au loc odată la patru ani.[20] Înregistrarea finală a nominalizărilor a fost 1 aprilie.[21][22] Numărarea voturilor va începe la ora 9:00 pe 8 mai.[21][23] Motivul invocat pentru aceasta este de a asigura bunăstarea personalului și de a reduce riscurile legate de acuratețea procesului de numărare.[24]

Sistem electoral, alocări de locuri, și regiuni

[modificare | modificare sursă]

Numărul total de membri ai Parlamentului Scoțian (MSP) aleși în Parlament este de 129. Parlamentul Scoțian folosește un sistem de membri suplimentari (AMS), conceput pentru a produce o reprezentare proporțională aproximativă pentru fiecare regiune. Există opt regiuni, fiecare subîmpărțită în circumscripții electorale mai mici. Există un total de 73 de circumscripții electorale. Fiecare circumscripție electorală alege un MSP prin sistemul pluralist (uninominal). Fiecare regiune alege șapte MSP suplimentari folosind un sistem de membri suplimentari. O metodă D'Hondt modificată, folosind rezultatele circumscripțiilor, este utilizată pentru a alege acești MSP suplimentari.[25][26][27]

Circumscripțiile electorale ale Parlamentului Scoțian nu au mai fost la același nivel cu circumscripțiile electorale scoțiene Westminster de la alegerile generale din 2005, când cele 72 de foste circumscripții electorale ale Parlamentului Regatului Unit au fost înlocuite cu un nou set de 59 de circumscripții electorale, în general mai mari (a se vedea Legea Parlamentului Scoțian (Circumscripții) din 2004). Limitele utilizate pentru alegerile Parlamentului Scoțian au fost apoi revizuite pentru alegerile din 2011. Comisia pentru Delimitări a recomandat, de asemenea, modificări ale regiunilor electorale utilizate pentru alegerea membrilor „pe listă” ai Parlamentului Scoțian,[28] care au fost implementate și în 2011. A doua revizuire periodică a limitelor circumscripțiilor și regiunilor a început în septembrie 2022 și s-a finalizat până în mai 2025.[29][30] Propunerile au fost aprobate oficial în octombrie 2025, stabilind circumscripțiile electorale și regiunile care vor forma baza alegerilor din 2026.[31]

Rezultate

[modificare | modificare sursă]

Rezultat total

[modificare | modificare sursă]
Partid Vot în circumscripții Vot în regiuni Locuri totale +/–
Voturi % Locuri Voturi % Voturi
Partidul Național Scoțian 877.077 38,18 57 597.520 27,44 1 58 –6
Partidul Laburist Scoțian 440.708 19,18 3 362.957 16,67 14 17 –5
Reform UK 361.994 15,76 0 365.415 16,78 17 17 +17
Partidul Verde Scoțian 52.528 2,29 2 310.612 14,26 13 15 +7
Partidul Conservator Scoțian 271.740 11,83 4 264.322 12,14 8 12 –19
Liberalii Democrați din Scoția 261.408 11,38 7 185.348 8,51 3 10 +6
Independenți 17.923 0,78 0 0
Alianța pentru Eliberarea Scoției/Suveranitate 4.768 0,21 0 18.396 0,84 0 0 0
Coaliția Sindicalistă și Socialistă 2.740 0,12 0 0
Partidul Scoțian Comun 2.031 0,09 0 1.557 0,07 0 0 0
Workers Party 1.321 0,06 0 3.193 0,15 0 0 0
Alianța pentru Democrație și Libertate 1.133 0,05 0 1.252 0,06 0 0 0
Edinburgh and East Lothian People 524 0,02 0 1.073 0,05 0 0 0
Partidul Aboliți Parlamentul Scoțian 441 0,02 0 1.015 0,05 0 0 0
Advance UK 328 0,01 0 1.923 0,09 0 0 0
Partidul Libertarian Scoțian 56 0.00 0 1.750 0,08 0 0 0
Partidul Familiei din Scoția 0 0.00 0 16.286 0,75 0 0 0
Independent Green Voice 0 0,00 0 19.137 0,88 0 0 0
Alianța Libertății 439 0,02 0 0
Partidul Independență pentru Scoția 0 0,00 0 9.522 0,44 0 0 0
Partidul pentru independența Regatului Unit 0 0,00 0 1.243 0,06 0 0 0
Partidul Bunăstării Animalelor 0 0,00 0 2.032 0,09 0 0 0
Partidul Comunist al Britaniei 0 0,00 0 672 0.03 0 0 0
Partidul Liberal 0 0.00 0 1.748 0,08 0 0 0
Partidul Socialist Scoțian 0 0,00 0 8.112 0,37 0 0 0
Partidul Creștin 0 0,00 0 1.362 0,06 0 0 0
Heritage Party 0 0,00 0 471 0,02 0 0 0
Partidul Rural Scoțian 0 0,00 0 341 0,02 0 0 0
Partidul Egalității 0 0,00 0 276 0,01 0 0 0
Total 2.297.159 100.00 73 2.177.535 100.00 56 129 0
Sursă: SkyNews BBC

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Sim, Phil; Picken, Andrew (). „Scottish election 2026: Results in maps and charts”. BBC News.
  2. 1 2 McKiernan, Jennifer; Whannel, Kate; Campbell, Glenn (). „Cabinet ministers rally round PM as Sarwar calls for him to quit” (în engleză). BBC News. Accesat în .
  3. ↑ „Nicola Sturgeon formally resigns as first minister”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  4. ↑ Nicolson, Stuart (). „Humza Yousaf succeeds Nicola Sturgeon as SNP leader”. BBC News (în engleză). Accesat în .
  5. ↑ Cochrane, Angus (). „John Swinney wins Holyrood vote to be Scotland's first minister”. BBC News (în engleză). Accesat în .
  6. ↑ „Douglas Ross to resign as leader of Scottish Conservatives”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  7. ↑ Quinn, Andrew (). „Scottish Tory leadership frontrunner Russell Findlay declares candidacy”. Daily Record (în engleză). Accesat în .
  8. ↑ „Who is in the running for the Scottish Tory leadership?”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  9. ↑ „Scottish Conservative leadership election”. BBC News (în engleză). Accesat în .
  10. ↑ „Russell Findlay Names New Top Team - Scottish Conservatives”. www.scottishconservatives.com (în engleză). . Accesat în .
  11. ↑ McCall, Chris (). „Anas Sarwar to call for Keir Starmer to resign as Prime Minister”. Daily Record (în engleză). Accesat în .
  12. ↑ „'I'm not prepared to walk away.' Starmer tells MPs as he fights for political survival after Mandelson scandal”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  13. 1 2 Whyte, Ava (). „Easdales did not make policy demands with donation offer, says Anas Sarwar”. The National. Arhivat din original la . Accesat în .
  14. ↑ „Financial woe means Alba Party 'unlikely' to fight election, leader says”. Bridport and Lyme Regis News (în engleză). . Accesat în .
  15. ↑ Pollock, Laura (). „'We fight or we fold': Alba rebels call for emergency referendum on party future”. The National (în engleză). Accesat în .
  16. ↑ Learmonth, Andrew (). „Alex Salmond's Alba to deregister as party after cash crisis and falling membership”. The Herald (în engleză). Accesat în .
  17. ↑ Walker, James (). „Alba to wind up and de-register as party after financial crisis”. The National (în engleză). Accesat în .
  18. ↑ Hutcheon, Paul (). „Alba Party to be wound up after party bosses decide to call it a day”. Daily Record (în engleză). Accesat în .
  19. ↑ „Scottish Elections (Reform) Act 2020”. www.legislation.gov.uk. Arhivat din original la . Accesat în .
  20. ↑ „Scotland Act 1998 – Section 2 Ordinary General Elections”. Office of Public Sector Information. Arhivat din original la . Accesat în .
  21. 1 2 Glasgow City Council website advice to candidates.
  22. ↑ „DIRECTIONS FOR THE DELIVERY OF THE 7 MAY 2026 SCOTTISH PARLIAMENT ELECTION”. Electoral Management Board for Scotland. Electoral Management Board for Scotland. . p. 6. Accesat în .
  23. ↑ „DIRECTIONS FOR THE DELIVERY OF THE 7 MAY 2026 SCOTTISH PARLIAMENT ELECTION”. Electoral Management Board for Scotland. Electoral Management Board for Scotland. . p. 9. Accesat în .
  24. ↑ „DAYTIME COUNT CONFIRMED FOR 2026 SCOTTISH PARLIAMENT ELECTION”. Electoral Management Board for Scotland. Electoral Management Board for Scotland. . Accesat în .
  25. ↑ „Electoral system: How it works, 02 April 2003”. BBC News. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „D'Hondt system”. BBC News. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ BBC Scotland (). „Scottish Election 2021: How Does Scotland's Voting System Work?” – via YouTube.
  28. ↑ „Revised Recommendations” (PDF). Boundary Commission for Scotland. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  29. ↑ „Scottish Parliament Boundary Review 2: Initial Proposals”. Ballot Box Scotland (în engleză). . Accesat în .
  30. ↑ „Second Review of Scottish Parliament Boundaries”. boundaries.scot. Accesat în .
  31. ↑ „New Scottish Parliament constituency and region boundaries agreed” (PDF). boundaries.scot. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alegeri_pentru_Parlamentul_Scoțian,_2026&oldid=17807962