Alegeri legislative în Italia, 2022

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri legislative în Italia, 2022
Italia
2018 ←
 25 septembrie 2022
Toate cele 400 de locuri din Camera Deputaților (C)
Toate cele 200 de locuri din Senatul Republicii (S)
301 locuri mandate necesare pentru majoritate

Prezență la urne

63.9% (▼9.0 pp)
  Primul partid Al doilea partid Al treilea partid
 
Giorgia Meloni 2022.jpg
Enrico Letta in 2016 cropped.jpg
Giuseppe Conte (cropped).jpg
Lider Giorgia Meloni Enrico Letta Giuseppe Conte
Partid Frații Italiei Partidul Democrat Mișcarea Cinci Stele
Alianțe Coaliția de centru dreapta Coaliția de centru stânga —
Lider din 8 martie 2014 14 martie 2021 6 august 2021
Mandatul liderului L'Aquila (C) Veneto (C) Apulia (S)
Mandat precedent 37 (C) · 21(S) 106 (C) · 43(S) 96 (C) · 62(S)
Mandate rezultate 119 (C) · 65(S) 43 (C) · 13(S) 59 (C) · 28(S)
Mandate schimbate ▲87 (C) · ▲47 (S) ▼43 (C) · ▼13 (S) ▼59 (C) · ▼28 (S)
Vot popular 7,284,952 (C)
7,135,316 (S)		 5,337,738 (C)
5,196,480 (S)		 4,315,497 (C)
4,258,308 (S)
Procente 26.0% (C)
26.0% (S)		 19.0% (C)
18.9% (S)		 15.4% (C)
15.5% (S)
Schimbare ▲21.6 pp (C)
▲21.7 pp (S)		 ▲0.2 pp (C)
▼0.1 pp (S)		 ▼8.6 pp (C)
▼8.8 pp (S)
  Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid
 
Matteo_Salvini_Viminale_(cropped).jpg
Silvio Berlusconi 2018 (cropped).jpg
Lider Matteo Salvini Silvio Berlusconi Carlo Calenda
Partid Liga Nordului Forza Italia Acțiune-Italia Viva
Alianță Coaliția de centru dreapta Coaliția de centru dreapta —
Lider din 15 decembrie 2013 18 ianuarie 1994 11 august 2022
Locul liderului Lombardia (C) Monza (S) Lazio (S)[a]
Mandate precedente 131 (C) · 61(S) 68 (C) · 47(S) 46 (C) · 18(S)
Mandate rezultate 52 (C) · 28(S) 59 (C) · 39(S) 21 (C) · 9(S)
Mandate schimbate ▼175 (C) · ▼84 (S) ▼59 (C) · ▼39 (S) Partid nou
Vot popular 2,458,752 (C)
2,429,936 (S) 		2,272,902 (C)
2,269,208 (S) 		2,178,035 (C)
2,117,480 (S)
Procente 8.7% (C)
8.8% (S) 		8.1% (C)
8.2% (S) 		7.7% (C)
7.7% (S)
Schimbare ▼17.3 pp (C)
▼16.6 pp (S) 		▼5.9 pp (C)
▼6.1 pp (S) 		Partid nou

Rezultate pentru Camera Deputaților (PPT în stânga, RP în dreapta)

Rezultate pentru Senatul Republicii (PPT în stânga, RP în dreapta)
Prim-ministru în funcție

Mario Draghi
Independent

Prim-ministru ales

Giorgia Meloni
Frații Italiei

Alegerile legislative anticipate din Italia din 2022 sunt programate să aibă loc pe 25 septembrie 2022. Criza guvernamentală din 2022 ce a condus la demisia premierului Mario Draghi, rezultatul fiind că președintele Sergio Mattarella a decis să dizolve parlamentul pe 21 iulie, cu opt luni înainte ca mandatul acestuia să expire, și prin urmare, au fost convocate noi alegeri. Draghi continuă să fie șeful executivului în calitate de prim-ministru interimar.[1]

Ca urmare a referendumului constituțional din Italia din 2020, dimensiunea Parlamentului va fi redusă față de alegerile anterioare. Conform Constituției Italiei modificate, vor fi 400 de membri ai Camerei Deputaților și 200 de membri aleși ai Senatului Republicii, în scădere de la 630, respectiv 315.[2][3] În plus, în urma aprobării unei legi constituționale în 2021, vârsta minimă de vot pentru Senat va fi aceeași ca și pentru Cameră (18 ani și nu 25), astfel că pentru prima dată cele două camere vor avea identice circumscripțiile electorale.[4]

Observatorii au comentat că rezultatele au schimbat geopolitica Uniunii Europene, în urma câștigurilor extremei drepte în Franța, Spania și Suedia.[5][6][7] S-a remarcat, de asemenea, că rezultatul alegerilor va marca primul guvern condus de extrema dreaptă din Italia și cel mai de dreapta guvern din 1945 încoace.[8][9][10] Legislativul nou ales a avut loc pe 13 octombrie și a avut loc alegerea a doi purtători de cuvânt din partea extremei drepte și, respectiv, anti-LGBT;[11][12] Meloni a preluat postul de premier pe 22 octombrie 2022.[13][14]

Fundal[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Formarea guvernului Italiei din 2018.

La alegerile generale din 2018, niciun grup politic sau partid nu a obținut o majoritate absolută, ceea ce a rezultat într-un parlament fragmentat.[15][16] Pe 4 martie, Coaliția de centru dreapta, în care Liga lui Matteo Salvini a apărut ca principală forță politică, a câștigat o pluralitate de locuri în Camera Deputaților și în Senat, în timp ce partidul anti-sistem Mișcarea Cinci Stele (M5S) condusă de Luigi di Maio a devenit partidul care a obținut cele mai multe voturi. Coaliția de centru stânga, condusă de Matteo Renzi, liderul partidului de la guvernare, Partidul Democrat, a ieșit pe locul al treilea.[17] Din cauza rezultatelor slabe ale PD și Coaliției de centru-stânga, Renzi și-a dat demisia pe 12 martie, locul său fiind luat interimar de Maurizio Martina.[18][19]

Salvini din Liga a continuat turnura naționalistă italiană pe care a luat-o la alegerile generale din 2018. În octombrie 2018, Lega per Salvini Premier (LSP) a fost înființată ca un partid soră pentru a promova candidatura lui Salvini ca prim-ministru al Italiei. De atunci, comentatorii politici l-au descris ca un partid paralel al Ligii, cu scopul de a-l înlocui politic pe acesta din urmă, care fusese împovărat de o datorie statutară de 49 de milioane de euro. Statutul LSP îl prezenta ca un partid naționalist și suveranist.[20] Pe 22 ianuarie 2020, cu patru zile înainte de alegerile regionale, Di Maio a demisionat din funcția de lider al M5S și a fost înlocuit interimar de Vito Crimi.[21]

Primul guvern Conte[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Guvernul Giuseppe Conte (1).

Ca rezultat al unui parlament fragmentat, au fost necesare negocieri prelungite înainte de a putea fi format un nou guvern. Discuția dintre M5S și Liga a rezultat în propunerea autodeclaratului „guvern al schimbării” sub conducerea lui Giuseppe Conte, un profesor universitar la drept apropiat de M5S.[22] După câteva certuri cu Președintele Sergio Mattarella,[23][24] guvernul Conte, care a fost numit de mass-media drept „primul guvern all-populist din Europa de Vest",[25][26][27] a depus jurământul pe 1 iunie.[28]

Giuseppe Conte și Președintele Sergio Mattarella la Palatul Quirinal

Alegerile pentru Parlamentul European, care au avut loc în mai 2019, au rezultat în victoria Ligii Nordului, care a obținut 34 de procente și 20 de locuri, mai mult decât orice alt partid din țară.[29] În august 2019, Vicepremierul Matteo Salvini a anunțat o moțiune de cenzură împotriva lui Conte după creșterea tensiunilor în cadrul coaliției.[30][31] Mulți analiști politici au crezut că moțiunea de cenzură a fost o încercare de a forța alegerile anticipate pentru a crește puterea Ligii Nordului în cadrul Parlamentului Italiei, asigurându-se că Salvini ar putea deveni următorul prim-ministru.[32] Pe 20 august, în urma dezbaterii parlamentare în care l-a acuzat pe Salvini că este un oportunist politic care „declanșase criza politică doar pentru a-și servi interesul personal”,[33] Premierul Conte și-a dat demisia în fața președintelui Mattarella.[34]

După alegerile generale din 2018, M5S a început să aibă o scădere atât în sondajele de opinie, a deputaților și senatorilor, cât și a rezultatelor alegerilor, începând cu alegerile pentru Parlamentul European din Italia din 2019.[35] După rezultatele slabe, Di Maio a câștigat un vot de încredere în conducerea sa și s-a angajat să reformeze partidul.[36][37] La alegerile generale care au avut loc în martie 2018, M5S a câștigat 227 de fotolii de deputați și 112 de fotolii de senatori; din febuarie 2022, partidul a scăzut la 157 de deputați și 62 de senatori, deși a rămas cel mai mare partid din parlament..[38][39] Dezertările au dat reprezentare parlamentară partidelor Alternativa,[40] Partidul Comunist, Partidul Refundației Comuniștilor(PRC),[41] Italexit,[42] și Puterea Poporului (PaP).[43]

Al doilea guvern Conte[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Criza guvernamentală din Italia din 2019, Referendumul constituțional din Italia din 2020, Guvernul Giuseppe Conte (2) și Pandemia de COVID-19 în Italia.

Pe 21 august, președintele Mattarella a început consultările cu toate grupurile parlamentare. În aceeași zi, direcția națională a PD a declarat oficial că este deschisă să poarte discuții de formare a unui guvern cu M5S,[33] bazat pe europenism, o economie verde, dezvoltare durabilă, lupta împotriva inegalității economice, și o nouă politică a imigrației.[44] Întrucât discuțiile au dus la un rezultat neclar, președintele Mattarella a anunțat o a doua rundă de consultare pentru 27 sau 28 august.[45]


În zilele care au precedat turul doi, a început o confruntare între PD și M5S,[46] în timp ce grupul parlamentar de stânga LeU și-a anunțat sprijinul pentru un potențial cabinet M5S–PD.[47] Pe 28 august, noul secretar ales al PD Nicola Zingaretti și-a anunțat la Palatul Quirinal poziția favorabilă pentru formarea unui nou guvern cu M5S, cu Giuseppe Conte în frunte.[48] În aceeași zi, Mattarella l-a chemat pe Conte la Palatul Quirinal pentru 29 august pentru a-i da sarcina de a forma un nou cabinet.[49] Pe 3 septembrie, membrii M5S au votat pe platforma Rousseau în favoarea unui acord cu PD sub conducerea lui Conte, cu peste 79% din voturi din aproape 80.000 de alegători.[50] Conte a anunțat miniștrii noului său guvern, care a depus jurământul la Palatul Quirinal a doua zi.[51] Pe 18 septembrie, Renzi a părăsit PD pentru a fonda partidul liberal Italia Viva (IV); s-a alăturat apoi guvernului cu IV pentru a ține Liga și pe Salvini departe de putere.[52]

În octombrie 2019, parlamentul a aprobat Reforma Fraccaro, numită după Riccardo Fraccaro, deputatul M5S care a fost primul om care a semnat legea.[53] Al patrulea și ultimul vot în Camera Deputaților a avut loc pe 8 octombrie 2019, cu 553 de voturi pentru și 14 împotrivă. La votul final, proiectul de lege a fost susținut atât de majoritate, cât și de opoziție;[54] doar partidul liberal Mai Multă Europa (+Eu) și alte grupuri mici au votat împotrivă.[55] Reforma prevedea o reducere a numărului de deputați, care ar scădea numărul de deputați de la 630 la 400 și cel de senatori de la 315 la 200.[56] În perioada 20-21 septembrie 2020, italienii au aprobat în mare parte reforma cu aproape 70% din voturi printr-un referendum.[57]

În ianuarie 2020, Italia a devenit una dintre țările cel mai grav afectate de pandemia de COVID-19.[58] Guvernul lui Conte a fost primul din lumea occidentală care a implementat un lockdown pentru a opri răspândirea bolii.[59][60] În ciuda faptului că a fost larg susținut de opinia publică,[61] lockdown-ul a fost, de asemenea, descris ca fiind cea mai mare suprimare a drepturilor constituționale din istoria Republicii Italiene.[62][63][64]

Guvernul Draghi[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Criza guvernamentală din Italia din 2021, Alegeri prezidențiale în Italia, 2022, Criza guvernamentală din Italia din 2022 și Guvernul Mario Draghi.

În ianuarie 2021, partidul lui Renzi Italia Viva și-a retras sprijinul pentru guvernul lui Conte, astfel declansând o criză guvernamentală.[65] Deși Conte a reușit să câștige voturi de încredere în Parlament în zilele următoare, a ales să demisioneze pentru că nu a reușit să ajungă la majoritatea absolută în Senat..[66] După ce negocierile pentru formarea unui al treilea guvern Conte au eșuat, Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Eurpene, a devenit premier pe 13 febuarie și șeful unui guvern de uniune națională compus din tehnocrați independenți și politcieni din Liga Nordului, M5S, PD, FI, IV, și LeU.[67][68]

Mario Draghi acceptând sarcina de-a forma un nou guvern.

În martie 2021, secretarul PD Zingaretti a demisionat după tensiuni tot mai mari în PD, minoritatea partidului acuzându-l pentru gestionarea crizei guvernamentale.[69] Mulți membri marcanți ai partidului i-au cerut fostului prim-ministru Enrico Letta să devină noul lider; pe 14 martie, a fost ales în funcția de secretar de către adunarea națională a PD.[70][71] În august 2021, a fost ales în funcția de președinte al M5S.[72] În februarie 2022, un tribunal din Napoli a dat dreptate a trei activiști M5S, suspendând președinția lui Conte.[73] Pe 19 februarie, Conte a făcut recurs la decizia instanței,[74] pe motiv că nu avea cunoștință de statutul partidului din 2018, care prevedea excluderea de la vot a celor care au aderat la M5S de mai puțin de șase luni, iar procedura de vot era valabilă.[75] În 2019, mai mulți oficiali M5S l-au criticat pe fostul lider Di Maio, după ce transparența platformei lui Rousseau, platforma online folosită de partid, a fost chestionată la începutul anului..[76]

La alegerile prezidențiale din Italia, care au avut loc la sfârșitul lunii ianuarie 2022,[77][78][79] Președintele Mattarella a fost reales, în ciuda faptului că a exclus un al doilea mandat, după ce partidele de la guvernare i-au cerut să facă acest lucru atunci când niciun alt candidat nu era viabil.[80][81][82] În februarie 2022, patru foști deputați M5S (Silvia Benedetti, Yana Ehm, Doriana Sarli și Simona Suriano) au format grupul parlamentar ManifestA, o fuziune a partidelor PAP și PRC.,[83] al cărui nume face ecoul Manifestului Comunist cu un imperativ ca invitație la mobilizare.[84]

Președintele reales Mattarella a dizolvat Parlamentul italian în urma demisiei lui Draghi.

În 2022, au apărut zvonuri cu privire la o posibilă retragere a sprijinului M5S pentru guvernul de uniune națională, inclusiv acuzații că Draghi l-a criticat în privat pe Conte și i-a cerut fondatorului M5S, Beppe Grillo, să-l înlocuiască.[85][86] Acest lucru a venit pe fondul tensiunilor dintre M5S și guvernul Draghi pe probleme economice și de mediu,[87][88] și a războiului ruso-ucrainean, care a provocat și o scindare în cadrul M5S. În iunie 2022, Di Maio a format Împreună pentru Viitor (IpF), iar IpF a continuat să sprijine guvernul Draghi.[89][90] Pe 12 iulie, Draghi a declarat că va demisiona dacă M5S își va retrage sprijinul pentru guvern.[91]

Pe 14 iulie, M5S a revocat sprijinul acordat guvernului de uniune națională cu privire la un decret privind stimularea economică pentru a contrasta criza energetică în curs. În aceeași zi, Draghi și-a dat demisia; demisia sa a fost respinsă de Mattarella.[92] Pe 21 iulie, Draghi a demisionat din nou după ce un nou vot de încredere în Senat nu a trecut cu majoritatea absolută, în urma dezertărilor din M5S, Liga și Forza Italia.[93][94][95] Mattarella a acceptat demisia lui Draghi și i-a cerut să rămână interimar pentru a se ocupa de afacerile curente.[96][97] În ziua următoare, Mattarella a dizolvat oficial parlamentul și au fost convocate alegeri anticipate pentru 25 septembrie 2022.[98][99][100][101]

Campanie electorală[modificare | modificare sursă]

Sloganele marilor partide[modificare | modificare sursă]

Partid Slogan original Traducerea în română Ref.
Liga Credo "Cred" [102]
Mișcarea Cinci Stele Dalla parte giusta "De partea dreaptă" [103]
Partidul Democrat – IDP Scegli "Alege" [104]
Forza Italia Una scelta di campo "O alegere a părții" [105]
Acordul Civic Difendiamo la libertà "Apărăm libertatea" [106]
Acțiune – Italia Viva L'Italia, sul serio "Italia, serios" [107]
Frații Italiei Pronti "Pregățiți" [108]
Noi Moderații Noi, i moderati di centrodestra "Noi, moderații de centru-dreapta" [109]
Alianța Verzilor și Stângii Facciamolo "Să o facem" [110]
Italexit pentru Italia Per l'Italia che non molla mai "Pentru Italia care nu cedează niciodată" [111]
Uniunea Populară L'Italia di cui abbiamo bisogno "Italia de care avem nevoie" [112]
Mai Multă Europa Una generazione avanti "O generație înainte" [113]
Italia Suverană și Populară Torniamo alla Costituzione "Să ne întoarcem la constituție" [114]

Dezbateri electorale[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de multe alte țări din lumea occidentală, dezbaterile electorale între liderii partidelor nu sunt atât de comune înainte de alegerile generale din Italia;[115][116] ultima dezbatere dintre cei doi candidați principali pentru postul de premier datează de la alegerile generale italiene din 2006 dintre Silvio Berlusconi și Romano Prodi.[117] Cu puține excepții, aproape fiecare lider politic principal și-a negat participarea la o dezbatere electorală cu alți candidați,[118] preferând interviurile cu gazdele TV și jurnaliștii;[119][120][121] în timp ce multe dezbateri au avut loc între alți membri de frunte ai principalelor partide.[122]

Cu toate acestea, alegerile din 2022 au avut primele dezbateri între principalii lideri în 16 ani. Pe 23 august, lideri de seamă ai Coaliției de centru-dreapta, precum Meloni, Salvini, Tajani și Lupi, și ai Coaliției de centru-stânga, precum Letta și Di Maio, au fost intervievați în comun de Luciano Fontana în timpul întâlnirii de la Rimini, organizată de mișcarea catolică Comuniunea și Eliberarea.[123]

Dezbaterile alegerilor generale din Italia din 2022
Dată Organizator Moderator     P  Prezent    I  Invitat     NI   Neinvitat     A   Invitat absent  
Centru-dreapta Centru-stânga M5S A–IV Italexit UP
8 August La7
(La Corsa al Voto) 		Paolo Celata
Alessandro De Angelis 		NI NI NI NI P
Paragone 		P
de Magistris
23 August Communion and Liberation
(Rimini Meeting) 		Luciano Fontana P
Meloni (FdI)
Salvini (Lega)
Tajani (FI)
Lupi (NM) 		P
Letta (PD)
Di Maio (IC) 		NI P
Rosato (IV) 		NI NI
4 September The European House – Ambrosetti
(Ambrosetti Forum) 		Luciano Fontana P
Meloni (FdI)
Salvini (Lega)
Tajani (FI) 		P
Letta (PD) 		P
Conte 		P
Calenda (A) 		NI NI
12 September Corriere.it
 Luciano Fontana P
Meloni (FdI) 		P
Letta (PD) 		NI NI NI NI

Sistem electoral[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Politica Italiei.

După Referendumul constituțional din Italia din 2020, Legea electorală din Italia din 2017 (Rosatellum), folosită la alegerile generale din 2018,[124] a fost de așteptat inițial să fie înlocuită în întregime sau ca districtele uninominale (FPTP) să fie reproiectate pe teritoriul italian pentru următoarele alegeri cu 600 de parlamentari.[125] Modificările districtelor uninominale au fost în cele din urmă aprobate și publicate pe 30 decembrie 2020 în Gazzetta Ufficiale, publicația oficială a guvernului italian;[126] Camera Deputaților a scăzut de la 232 la 147 de raioane, în timp ce Senatul a scăzut de la 116 la 74.[3]

Cei 400 de deputați vot fi aleși după cum urmează:[127]

  • 147 în circumscripțiile uninominale prin pluralitate.
  • 245 în circumscripții multimembri prin reprezentare proporțională națională.
  • 8 în circumscripțiile plurinominale din străinătate pe circumscripții cu reprezentare proporțională.

Cei 200 de senatori vor fi aleși după cum urmează:[127]

  • 74 în circumscripțiile uninominale prin pluralitate.
  • 122 în circumscripții multimembri prin reprezentare proporțională regională.
  • 4 în circumscripțiile multinominale din străinătate pe circumscripții cu reprezentare proporțională.
  • În plus, există până la 5 senatori pe viață și fostul președinte al Republicii Italiene

Pentru rezidenții italieni, membrii fiecărei camere trebuie să fie aleși prin scrutine unice, inclusiv candidatul de circumscripție și listele de partid care îi susțin. În fiecare circumscripție uninominală, deputatul sau senatorul este ales pe bază de pluralitate, în timp ce locurile din circumscripțiile multinominale sunt alocate la nivel național. Pentru a fi calculate în rezultatele circumscripției uninominale, partidele trebuie să obțină cel puțin 1% din votul național. Pentru a primi locuri în circumscripțiile cu mai mulți membri, partidele trebuie să obțină cel puțin 3% din votul național. Aleșii din circumscripțiile cu mai mulți membri vor veni din liste închise.[128]

Partide și lideri[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista de partide politice din Italia.

Mai jos sunt principalele partide active care probabil ar participa la alegeri pe liste independente, precum și principalele liste electorale comune.

Coaliție Partid Ideologie Lider/i Locuri după ultimele alegeri Locuri în timpul dizolvării parlamentului
Deputați Senatori Total parlamentari Deputați Senatori Total parlamentari
Coaliția de centru dreapta Liga Nordului (Lega)[b] Populism de dreapta Matteo Salvini
125
58
183
131
61
192
Forza Italia – UdC (FI–UdC)[c] Conservatorism liberal Silvio Berlusconi
104
57
161
74
52
126
Frații Italiei (FdI) Conservatorism național Giorgia Meloni
32
18
50
37
21
58
Coraggio Italia (CI) Conservatorism liberal Luigi Brugnaro N/A N/A N/A
9
2
11
Noi Moderații (NM)[d] Creștin democrație Maurizio Lupi
3
3
6
 N/A
3
3
Coaliția de centru stânga Partidul Democrat – IDP (PD–IDP)[e] Social democrație Enrico Letta
120
55
175
105
42
147
Acordul Civic (IC)[f] Centrism Luigi Di Maio N/A N/A N/A
53
11
64
Alianța Verzilor și a Stângii (AVS)[g] Ecosocialism Nicola Fratoianni, Angelo Bonelli N/A N/A N/A
6
1
7
Mai multă Europa (+E) Liberalism Benedetto Della Vedova
3
1
4
1
1
2
Mișcarea Cinci Stele (M5S) Populism Giuseppe Conte
227
112
339
100
62
162
Acțiunea – Italia Viva (A-IV)[h] Liberalism Carlo Calenda
3
1
4
46
19
65
Uniunea Populară (UP)[i] Populism de stânga Luigi de Magistris N/A N/A N/A
4
2
6
Italexit Euroscepticism Gianluigi Paragone N/A N/A N/A
15
7
22
Italia Suverană și Populară (ISP)[j] Populism Marco Rizzo N/A N/A N/A N/A
2
2

Sondaje de opinie[modificare | modificare sursă]

Regresia locală linia de tendință a rezultatelor sondajului din 4 martie 2018 până în prezent, fiecare linie corespunzând unui partid politic

2022[modificare | modificare sursă]

Dată Firma de sondare Eșantion M5S PD[k] Lega FI FdI AVS +E A–IV[l] Italexit IC NM[m] UP Alții Avans
25 septembrie Rezultatele alegerilor[nefuncțională] – 15.4 19.0 8.7 8.1 26.0 3.6 2.8 7.7 1.9 0.6 0.9 1.4 3.9 7.0
8 septembrie Euromedia 13.0 21.8 11.8 7.2 24.7 3.8 1.7 7.8 2.6 1.0 1.6 2.9
8 septembrie Cluster17 14.1 20.8 11.3 8.4 24.4 3.6 2.4 6.8 3.3 0.6 0.7 1.2 2.3 3.6
6–8 septembrie Tecnè 2,003 12.2 21.6 11.4 10.2 25.4 3.2 2.0 6.4 2.6 0.9 1.3 2.8 3.8
7 septembrie Noto 13.5 19.5 13.0 6.9 24.3 2.7 1.3 7.7 2.7 2.2 2.5 3.7 4.8
6–7 septembrie Index Research 800 14.0 21.1 11.0 7.0 26.5 4.0 2.0 7.2 3.0 0.9 1.1 1.0 1.2 5.4
5–7 septembrie Demos & Pi 1,001 13.8 22.4 12.0 7.7 24.6 3.4 2.2 6.8 2.0 5.1 2.2
5–7 septembrie Demopolis 3,000 12.8 22.4 13.5 6.9 25.0 3.5 7.0 3.0 5.9 2.6
5–6 septembrie BiDiMedia 1,214 11.6 23.7 12.5 6.7 24.7 4.1 1.6 6.6 2.4 0.7 1.5 1.5 3.1 1.0
4–6 septembrie Ipsos 1,000 14.5 20.5 12.5 8.0 25.1 3.4 2.5 6.7 3.0 0.8 1.0 1.0 1.0 4.6
5 septembrie EMG 1,423 12.0 20.9 12.3 8.2 23.8 3.1 2.3 7.7 2.9 1.2 3.1 1.1 1.4 2.9
4–5 septembrie Ipsos 1,000 14.8 21.6 11.8 8.0 25.5 3.6 2.1 6.5 3.0 0.6 0.5 0.7 1.4 3.9
1–5 septembrie Tecnè 2,000 11.9 21.9 12.1 10.4 24.8 3.0 2.1 6.1 2.4 0.9 1.4 3.9 2.9
31 august–5 septembrie CISE 861 16.6 21.4 9.6 8.0 23.0 5.9 2.3 5.3 3.6 1.4 0.9 2.0 1.6
31 august–5 septembrie SWG 1,200 11.9 21.4 12.1 6.7 25.8 4.2 1.9 7.2 3.1 1.3 1.5 1.2 1.7 4.4
2–4 septembrie Quorum – YouTrend 1,000 12.1 21.9 13.5 8.1 24.2 3.5 2.2 5.2 2.6 0.9 1.5 1.2 3.1 2.3
1–2 septembrie Demopolis 2,004 12.3 22.4 13.6 7.2 24.5 3.5 7.0 3.0 6.5 2.1
29 august–2 septembrie Ixè 1,209 13.8 21.7 10.9 7.9 22.7 3.5 2.7 7.1 2.5 0.8 1.2 5.2 1.0
29 august–2 septembrie Lab2101 1,000 11.1 25.3 16.8 6.0 22.8 2.8 1.5 6.5 1.9 2.5 2.8 2.5
31 august–1 septembrie Termometro Politico 5,500 11.6 23.0 13.9 7.0 24.8 2.7 1.7 5.1 2.8 0.6 1.1 1.5 4.2 2.8
30–31 august IZI 1,037 13.0 21.8 12.0 8.0 24.5 4.5 2.0 5.2 2.6 0.6 0.6 1.4 3.8 2.7
30–31 august Noto 1,000 12.5 20.0 13.5 7.5 23.5 3.0 2.0 8.0 2.8 1.5 2.5 3.2 3.5
30 august Piepoli – 11.0 22.0 12.0 10.0 23.5 4.5 2.0 6.0 2.5 2.0 1.5 3.0 1.5
29–30 august BiDiMedia 1,208 11.0 24.3 12.7 6.6 24.5 3.8 1.9 6.2 2.5 0.7 1.6 1.3 2.9 0.2
29–30 august Ipsos 1,000 13.4 23.0 13.4 8.0 24.0 4.1 2.0 5.0 3.0 0.8 1.0 1.1 1.2 1.0
29–30 august Euromedia 800 12.3 23.1 12.5 7.0 24.6 3.1 1.5 7.4 2.7 1.0 2.0 2.8 1.5
29 august EMG 1,523 11.7 21.3 12.8 8.4 23.2 3.4 2.1 7.0 2.9 1.3 3.1 1.2 2.6 1.9
26–29 august Tecnè 2,000 10.9 22.2 12.9 10.9 24.6 3.1 2.4 5.1 2.6 0.8 1.3 3.2 2.4
24–29 august SWG 1,200 11.6 22.3 12.5 7.0 24.8 4.0 1.5 6.8 3.4 1.2 1.6 3.3 2.5
25–28 august GDC 1,096 11.1 22.5 13.1 7.3 24.2 3.3 2.7 5.8 2.8 1.1 3.0 3.1 1.7
24–27 august Quorum – YouTrend 1,005 11.1 22.7 13.8 8.7 24.1 3.2 2.9 5.3 2.5 0.7 1.9 1.2 2.0 1.4
25 august Piepoli – 11.0 22.0 12.5 8.0 24.5 3.0 2.0 7.0 2.5 1.5 6.0 2.5
25 august BiDiMedia 1,300 10.8 24.1 13.0 6.6 24.7 3.9 1.9 6.1 2.6 0.7 1.5 0.9 3.2 0.6
24–25 august Termometro Politico 5,300 10.7 23.3 14.3 7.2 24.7 2.5 1.9 4.8 2.5 0.8 1.2 1.5 4.6 1.4
23–24 august Tecnè 2,000 10.5 22.6 12.7 11.1 24.6 3.3 2.5 4.9 2.9 0.6 1.2 3.1 2.0
22–24 august Demopolis 1,408 11.0 22.6 14.5 7.0 24.0 3.7 5.8 3.1 8.3 1.4
10–23 august Lab2101 1,500 10.6 26.1 16.9 5.6 22.5 3.0 1.4 6.9 1.6 3.0 2.4 3.6
20 august Noto 1,000 12.5 20.5 12.5 7.5 25.0 2.7 1.3 7.5 2.3 1.0 2.5 4.7 4.5
13–20 august Lab2101 1,000 10.1 25.6 16.7 5.4 22.3 3.3 1.8 6.7 1.7 3.3 3.1 3.3
19 august Piepoli – 10.5 22.0 13.0 7.5 24.0 3.5 2.0 6.5 3.0 1.5 6.0 2.0
17–18 august BiDiMedia 2,107 10.0 24.2 13.6 7.0 24.0 3.9 2.1 5.2 2.4 0.9 1.8 0.9 4.0 0.2
17–18 august Tecnè 1,506 10.2 23.5 12.9 11.4 24.3 3.7 2.8 4.8 2.7 1.2 2.5 0.8
16–18 august Termometro Politico 4,900 11.1 23.5 14.3 7.3 24.3 2.6 1.9 4.9 2.4 0.7 1.0 1.5 4.5 0.8
17 august Noto 1,000 12.5 21.5 12.5 7.5 24.5 2.5 1.5 7.5 1.5 2.5 6.0 3.0
11–14 august GDC 1,379 10.7 25.9 12.3 7.5 23.4 3.4 2.2 5.1 3.1 0.9 3.2 2.3 2.5
12 august Enzo Risso – 12.8 24.7 14.7 7.5 22.2 3.1 2.0 4.3 3.2 0.8 0.9 3.9 2.5
6–12 august Lab2101 1,000 10.0 25.3 16.3 5.6 22.1 3.4 2.0 6.5 1.8 3.6 3.4 3.2
10–11 august Demopolis 1,206 10.6 22.8 15.2 6.8 24.3 4.1 5.3 2.6 8.3 1.5
8–11 august Tecnè 4,002 9.8 23.8 13.0 11.4 24.2 3.8 3.0 4.7 2.6 1.1 2.6 0.4
8–9 august EMG – 10.0 24.0 12.5 8.0 24.0 3.0 3.0 6.0 1.5 3.5 4.5 Egalitate
5–7 august Quorum – YouTrend 1,000 10.6 22.3 14.0 8.9 24.2 3.9 1.6 4.2 3.2 1.5 1.1 4.5 1.9
Dată Firma de sondare Eșantion M5S PD Liga FI FdI Art.1 SI EV +E–A IV Italexit IpF/IC Alții Avans
3–8 august SWG 1,200 10.4 23.3 12.5 8.0 23.8 w. PD 3.7 6.5 2.9 3.3 1.4 4.2 0.5
4–6 august BiDiMedia 4,152 9.6 24.4 13.3 6.7 24.2 w. PD 4.0 5.8 2.2 2.2 0.8 6.8 0.2
5 august Lab2101 1,000 10.1 22.0 17.2 5.4 21.8 1.9 3.7 5.8 3.1 2.1 2.4 4.5 0.2
4 august Tecnè 800 9.5 24.0 13.4 10.9 24.2 w. PD 3.9 4.9 2.9 2.7 3.6 0.2
3 august BiDiMedia 1,213 9.7 24.5 13.5 6.4 24.3 w. PD 4.1 6.0 2.0 2.3 1.0 6.2 0.2
29 iulie–2 august Demos & Pi 1,000 11.3 22.1 13.2 8.3 23.4 2.5 3.6 5.3 2.8 2.7 4.8 1.3
27 iulie–1 august SWG 1,200 10.0 23.7 12.0 7.5 24.2 w. PD 4.1 6.8 2.8 3.2 1.7 4.0 0.5
29–31 iulie Quorum – YouTrend 1,000 9.9 23.4 13.5 8.0 24.2 w. PD 4.0 5.2 2.6 2.6 1.8 4.8 0.8
30 iulie Noto 1,000 11.0 20.0 13.0 7.0 24.0 w. PD 1.0 7.0 3.0 2.5 2.5 9.0 4.0
29-30 iulie Ipsos Arhivat în , la Wayback Machine. 1,000 11.3 23.2 13.5 9.0 23.3 1.5 3.4 3.6 2.3 3.1 1.3 4.5 0.1
26-28 iulie Termometro Politico 4,300 11.3 23.0 14.7 7.2 24.3 w. PD 2.5 4.6 2.4 2.0 8.0 1.3
27 iulie EMG 1,000 10.5 24.5 12.5 7.0 22.5 w. PD 3.5 6.0 4.0 2.5 1.5 5.5 2.0
26 iulie Piepoli – 10.5 22.5 14.5 7.5 23.0 2.0 2.0 2.5 5.0 2.5 2.0 2.5 3.5 0.5
21–25 iulie SWG 1,200 10.1 23.2 12.4 7.1 25.0 2.2 3.6 6.0 2.9 2.8 1.5 3.2 1.8
21–23 iulie BiDiMedia 1,500 10.0 23.5 14.5 6.7 23.6 4.5 4.8 2.1 2.0 0.8 7.5 0.1
21–23 iulie Demopolis 2,000 9.8 22.3 14.2 6.5 23.5 3.9 19.8 1.2
22–23 iulie Quorum – YouTrend 1,000 9.8 22.5 13.4 8.3 23.8 1.6 4.2 4.9 1.8 2.0 2.6 5.1 1.3
22 iulie Euromedia 1,000 9.2 22.8 14.0 7.7 23.5 1.4 3.2 5.1 3.1 2.7 1.5 5.8 0.7
21 iulie Tecnè 800 9.4 23.1 14.6 10.6 23.5 4.1 4.9 2.8 2.5 4.5 0.4
20–21 iulie Termometro Politico 3,900 11.9 22.7 15.4 7.6 23.7 w. PD 2.6 4.3 2.5 2.4 7.0 1.0
20–21 iulie Lab2101 1,000 10.3 22.1 16.8 5.8 21.8 1.9 1.7 1.4 5.4 3.2 3.8 5.8 0.3
19 iulie Piepoli – 11.0 22.0 15.0 8.0 22.5 2.0 2.0 2.5 5.0 2.5 2.0 2.0 3.5 0.5
13–18 iulie SWG 1,200 11.2 22.1 14.0 7.4 23.8 2.3 3.8 4.9 2.7 2.5 5.3 1.7
17 iulie Piepoli – 11.5 21.5 14.5 7.5 22.0 1.5 2.0 4.5 3.0 2.5 9.5 0.5
15–16 iulie Euromedia 1,000 10.7 21.8 14.6 8.6 22.0 1.3 3.1 4.5 2.6 2.3 1.6 6.9 0.2
15 iulie Tecnè 1,000 9.7 23.0 14.5 10.3 23.2 4.4 4.9 2.7 2.6 4.7 0.2
13–14 iulie Termometro Politico 3,400 12.4 22.3 16.0 7.9 23.0 w. PD 2.6 4.3 2.3 2.2 7.0 0.7
6–11 iulie SWG 1,200 11.5 21.7 14.5 7.8 23.5 2.2 3.9 5.1 2.6 2.2 5.0 1.8
8 iulie Tecnè 1,000 9.5 22.9 14.4 10.1 23.4 2.2 2.3 5.0 2.8 2.7 4.7 0.5
6–7 iulie Termometro Politico 3,200 12.5 22.0 16.3 7.7 23.1 w. PD 3.0 4.3 2.4 2.4 6.3 1.1
29 iunie–4 iulie SWG 1,200 11.2 21.8 14.3 7.4 23.6 2.5 2.7 2.6 5.2 2.4 2.2 4.1 1.8
4 iulie Euromedia 1,000 11.3 21.4 14.5 8.3 22.3 1.4 3.0 4.8 2.3 2.6 8.1 0.9
30 iunie–1 iulie Tecnè 1,000 9.4 22.8 14.7 10.0 23.3 2.1 2.2 5.2 2.9 2.6 4.8 0.5
29–30 iunie Termometro Politico 3,300 12.6 22.2 16.6 7.6 22.8 w. PD 2.8 4.1 2.2 2.5 0.8 5.8 0.6
28–30 iunie Ipsos 1,000 12.1 20.8 15.0 9.8 20.0 1.2 1.8 2.4 3.8 2.0 4.0 2.3 4.8 0.8
27–28 iunie EMG 1,000 10.2 22.3 13.5 8.2 22.8 1.5 2.3 2.5 4.4 4.1 2.3 1.3 4.6 0.5
27–28 iunie Demopolis 2,000 10.5 22.0 15.2 7.3 23.0 4.0 18.0 1.0
27 iunie Noto 1,000 10.0 21.0 14.0 8.0 22.0 1.5 1.0 1.5 5.5 3.5 2.0 3.0 7.0 1.0
22–27 iunie SWG 1,200 11.5 21.6 14.7 7.2 23.4 2.6 2.5 2.4 5.3 2.4 2.2 4.2 1.8
24–25 iunie Winpoll 1,000 6.9 20.5 15.1 9.7 25.5 1.4 1.8 3.3 2.7 1.9 4.7 6.5 5.0
23–24 iunie Tecnè 1,000 9.3 22.9 14.8 9.9 23.3 2.2 2.3 5.3 2.7 2.5 4.7 0.4
21–24 iunie Termometro Politico 3,700 12.8 22.3 16.7 7.6 22.9 w. PD 2.9 4.2 2.2 2.2 1.0 5.2 0.6
22 iunie Euromedia 1,000 11.0 21.8 14.8 7.5 22.5 1.5 1.7 1.8 5.4 2.5 2.8 1.0 6.7 0.7
15–20 iunie SWG 1,200 12.5 21.3 15.1 7.4 23.1 2.4 2.6 2.2 5.4 2.6 2.4 Nu a existat 3.0 1.8
16–17 iunie Tecnè 1,000 12.3 21.5 15.2 9.8 23.0 2.0 2.0 4.9 2.6 2.3 4.4 1.5
15–16 iunie Lab2101 1,000 14.2 22.9 17.5 7.0 19.4 2.2 1.8 1.2 5.2 3.1 5.5 3.5
15–16 iunie Termometro Politico 3,200 12.6 22.7 16.8 7.4 23.1 w. PD 2.9 4.3 2.3 2.4 5.5 0.4
13–14 iunie Euromedia 800 11.4 22.3 15.3 7.5 22.5 1.6 1.7 2.0 5.1 2.6 3.1 4.9 0.2
13 iunie EMG 1,562 13.0 21.8 14.1 8.1 22.1 1.6 2.1 2.3 4.5 3.7 2.0 4.7 0.3
8–13 iunie SWG 1,200 12.9 21.2 15.0 7.6 22.8 2.5 2.3 2.4 5.1 2.5 2.4 3.3 1.6
12 iunie Noto 1,000 11.5 19.0 15.0 8.0 22.5 1.5 1.0 1.5 5.5 3.5 2.5 8.5 3.5
25–26 mai Termometro Politico 3,000 13.2 22.2 17.3 7.4 22.5 w. PD 2.8 4.2 2.3 2.6 5.5 0.3
25 mai Index 800 12.5 21.6 15.2 8.0 22.6 2.4 2.2 2.4 5.1 2.5 2.5 3.0 1.0
25 mai Euromedia 800 12.5 21.5 15.7 8.5 22.2 1.5 1.6 2.5 4.8 2.3 2.9 4.0 0.7
23–25 mai Ipsos 1,000 13.7 21.0 15.1 8.3 21.0 1.2 2.1 2.7 3.3 2.2 4.5 4.9 Egalitate
23–25 mai Demos & Pi 1,004 13.4 21.0 15.6 8.0 22.3 2.2 2.1 2.3 4.0 2.5 6.6 1.3
24 mai EMG 1,472 13.0 21.0 15.2 8.0 22.3 1.4 2.1 2.3 4.6 3.5 2.2 4.4 1.3
22–24 mai Demopolis 2,000 13.0 21.2 16.5 8.0 22.0 1.8 2.0 1.5 4.2 2.1 2.0 5.7 0.8
18–23 mai SWG 1,200 12.8 21.8 15.0 8.0 22.6 2.4 2.1 2.3 5.0 2.5 2.6 2.9 0.8
19 mai Tecnè 1,000 12.9 21.5 15.3 10.7 22.7 2.0 1.9 4.9 2.1 2.0 4.3 1.2
18–19 mai Termometro Politico 3,100 13.1 22.0 17.4 7.6 22.3 w. PD 3.0 4.1 2.5 2.5 5.5 0.3
18 mai Index 800 12.4 21.4 15.4 7.8 22.5 2.4 2.3 2.4 5.2 2.4 2.3 3.5 1.1
18 mai Piepoli – 13.5 21.0 16.0 7.5 21.5 1.5 2.0 2.0 4.5 3.5 2.0 5.0 0.5
18 mai Noto 1,000 12.0 20.0 16.5 7.5 22.5 1.5 1.0 1.5 5.0 3.5 2.5 6.5 2.5
16 mai EMG 1,602 13.3 20.5 15.9 7.8 22.0 1.4 2.2 2.0 4.8 3.6 2.4 4.1 1.5
11–16 mai SWG 1,200 12.6 21.3 15.6 7.6 22.9 2.4 2.3 2.4 5.2 2.5 2.4 2.8 1.6
12 mai Tecnè 1,000 13.1 21.7 15.2 10.7 22.4 1.9 2.0 4.5 2.0 2.1 4.4 0.7
11–12 mai Termometro Politico 3,000 13.3 21.7 17.8 7.7 22.0 w. PD 2.9 4.2 2.5 2.4 5.5 0.3
11 mai Index 800 12.5 21.2 15.5 8.0 22.3 2.4 2.3 2.4 5.2 2.3 2.2 3.7 1.1
4–9 mai SWG 1,200 12.8 21.0 15.6 8.0 22.6 2.5 2.1 2.4 5.3 2.4 2.1 3.2 1.6
6 mai Tecnè 1,000 12.9 21.7 15.4 10.7 22.1 2.0 2.1 4.4 2.1 2.2 4.4 0.4
4–5 mai Termometro Politico 3,200 13.3 21.9 17.7 7.8 21.7 w. PD 3.1 4.1 2.5 2.4 5.5 0.2
4 mai Index 800 12.7 21.5 15.6 7.9 22.1 2.3 2.4 2.4 5.1 2.3 5.7 0.6
4 mai Piepoli – 13.5 21.0 16.5 7.5 21.0 1.5 2.0 2.0 4.5 3.0 2.0 5.5 Egalitate
27 aprilie–2 mai SWG 1,200 12.5 21.6 15.8 8.0 22.1 2.3 2.4 2.3 5.3 2.2 1.9 3.6 0.5
29 aprilie Tecnè 1,000 12.7 21.8 15.4 10.8 22.0 2.2 2.1 4.3 2.2 2.0 4.5 0.2
27–28 aprilie Euromedia 1,000 12.5 21.3 15.9 8.5 21.0 1.7 1.3 1.9 5.1 2.3 3.1 5.4 0.3
27–28 aprilie Termometro Politico 2,800 13.1 21.8 17.9 7.8 21.7 w. PD 3.4 4.2 2.4 2.2 5.5 0.1
26–28 aprilie Ipsos[nefuncțională] 1,000 15.0 20.5 16.5 8.8 20.0 1.0 1.5 2.2 3.5 2.5 4.2 4.3 0.5
26 aprilie Piepoli[nefuncțională] – 13.0 21.0 16.5 7.5 21.5 2.0 2.0 2.0 5.0 3.0 2.0 4.5 0.5
20–24 aprilie SWG[nefuncțională] 1,200 12.7 21.2 15.6 8.2 21.7 2.5 2.7 2.4 5.1 2.3 2.0 3.6 0.5
20–23 aprilie Lab2101 1,000 14.6 22.8 18.4 7.2 18.1 2.5 2.2 1.2 5.7 2.7 4.6 4.4
22 aprilie Tecnè 1,000 12.6 21.7 15.6 10.8 21.9 2.1 2.2 4.5 2.3 1.9 4.4 0.2
20–21 aprilie Termometro Politico 3,400 13.0 21.1 17.7 8.0 21.3 3.1 1.5 4.1 2.6 2.5 5.1 0.2
19–20 aprilie Demopolis 1,500 13.2 21.0 16.0 8.0 21.5 1.8 2.3 1.5 4.2 2.0 2.5 6.0 0.5
13–19 aprilie SWG[nefuncțională] 1,200 12.9 20.8 15.6 7.8 21.8 2.7 2.6 2.5 5.0 2.5 2.2 3.6 1.0
13–15 aprilie Ixè[nefuncțională] 1,000 14.4 21.4 15.1 8.9 19.6 2.1 2.3 2.0 4.9 2.1 7.2 1.8
14 aprilie Euromedia[nefuncțională] 1,000 12.3 21.7 15.9 8.5 21.5 1.9 1.5 2.1 4.7 2.3 3.5 4.1 0.2
13–14 aprilie Termometro Politico 2,800 12.9 21.1 18.0 7.7 21.3 3.4 1.9 4.4 2.5 2.3 4.5 0.2
11–12 aprilie Demos & Pi 1,012 14.2 21.2 16.8 8.2 20.7 2.0 2.3 3.8 2.2 2.1 6.5 0.5
6–11 aprilie SWG[nefuncțională] 1,200 12.9 21.2 15.9 8.0 21.6 2.6 2.6 2.3 5.0 2.4 1.9 3.6 0.4
9 aprilie Lab2101[nefuncțională] 1,000 14.4 22.4 18.0 7.9 18.3 2.3 2.4 1.5 5.4 2.6 4.8 4.1
7–9 aprilie BiDiMedia[nefuncțională] 1,500 12.2 22.3 17.8 6.8 20.0 1.4 1.9 2.1 4.8 2.1 1.7 5.9 2.3
8 aprilie Tecnè 1,000 12.7 21.9 15.8 10.8 21.9 1.9 2.2 4.4 2.4 6.0 Egalitate
6–7 aprilie Termometro Politico 3,200 13.0 20.8 18.1 7.9 21.4 3.4 1.9 4.3 2.5 2.4 4.3 0.6
4–5 aprilie Noto[nefuncțională] 1,000 13.5 19.5 18.0 7.0 21.0 1.5 1.0 1.5 4.0 3.0 2.0 8.0 1.5
30 martie–4 aprilie SWG[nefuncțională] 1,200 13.3 21.4 15.8 7.7 21.6 2.8 2.4 2.3 5.3 2.2 2.1 3.1 0.2
1 aprilie Tecnè 1,000 12.5 21.7 15.8 10.7 21.8 2.0 2.3 4.7 2.6 5.9 0.1
30–31 martie Euromedia 1,000 14.0 20.8 15.7 8.0 21.0 1.8 1.7 2.1 4.7 2.6 3.3 4.3 0.2
30–31 martie Termometro Politico 3,500 13.2 20.9 18.4 7.7 21.2 3.3 1.7 4.3 2.7 2.3 4.3 0.3
28 martie Euromedia 1,000 13.0 20.9 16.1 8.0 21.3 1.7 1.5 1.4 4.3 2.4 2.5 6.1 0.4
23–28 martie SWG[nefuncțională] 1,200 13.4 21.1 16.0 7.9 21.6 2.6 2.5 2.5 5.4 2.4 1.8 3.0 0.5
25 martie Tecnè 1,000 12.3 21.6 15.9 10.7 21.8 2.0 2.4 4.8 2.7 5.8 0.2
22–25 martie Ixè[nefuncțională] 1,000 14.1 23.2 16.3 8.5 17.8 2.3 2.8 2.1 5.3 1.6 6.0 5.4
23–24 martie Termometro Politico 3,000 13.0 21.1 18.1 7.7 21.5 3.5 1.7 4.2 2.6 2.3 4.3 0.4
22–24 martie Ipsos[nefuncțională] 1,000 14.5 20.9 17.5 8.1 21.5 1.0 1.6 2.0 3.6 2.1 2.3 4.9 0.6
22 martie Euromedia[nefuncțională] 800 12.5 21.6 16.3 8.1 21.4 1.8 1.6 2.0 4.8 2.5 2.3 5.1 0.2
16–21 martie SWG[nefuncțională] 1,200 12.9 21.6 16.4 7.8 21.8 2.4 2.2 2.3 5.2 2.2 2.0 3.2 0.2
18 martie Tecnè 1,000 12.4 21.4 15.9 10.7 21.7 2.1 2.3 4.9 2.9 5.7 0.3
15–17 martie Termometro Politico 3,200 13.2 20.8 18.1 7.8 21.7 3.4 1.8 4.2 2.6 2.2 4.2 0.9
9–14 martie SWG[nefuncțională] 1,200 13.0 21.3 16.2 8.0 21.9 2.5 2.1 2.0 5.2 2.5 2.2 3.1 0.6
11–12 martie Euromedia 1,000 13.4 22.0 15.8 7.7 20.3 2.0 1.5 1.8 5.0 2.0 2.9 5.6 1.7
11 martie Tecnè 1,000 12.3 21.2 16.1 10.6 21.6 2.3 2.4 5.0 3.0 5.5 0.4
9 martie Lab2101 587 14.6 22.1 17.9 7.7 18.9 2.5 2.2 1.3 5.4 3.0 4.4 3.2
5–9 martie Ixè[nefuncțională] 1,000 14.9 23.2 17.0 9.5 17.6 2.2 2.1 2.3 5.2 1.7 4.3 5.6
8 martie Noto 1,000 12.0 20.0 17.0 7.0 21.0 1.5 1.0 2.0 4.0 3.0 1.5 10.0 1.0
2–7 martie SWG[nefuncțională] 1,200 12.6 21.2 17.0 8.1 21.5 2.4 2.1 2.2 4.8 2.3 2.0 3.8 0.3
4 martie Tecnè 1,000 12.4 21.5 16.3 10.4 21.5 2.4 2.5 4.8 2.8 5.4 Egalitate
2–4 martie Demos & Pi 1,015 14.8 21.3 17.6 7.8 21.0 2.4 4.9 2.5 2.0 5.7 0.3
2–3 martie Termometro Politico 3,400 13.4 20.9 18.6 7.9 21.3 3.3 1.9 4.2 2.5 6.0 0.4
23–28 febuarie SWG[nefuncțională] 1,200 13.0 21.1 17.2 7.6 21.3 2.2 2.1 2.5 5.0 2.7 1.7 3.6 0.2
25 febuarie Tecnè 1,000 12.5 22.2 16.3 10.4 21.8 2.1 2.2 4.5 2.8 5.2 0.4
22–24 febuarie Ipsos[nefuncțională] 1,000 15.4 21.0 18.0 8.9 19.7 1.2 1.8 2.0 3.3 2.1 2.1 4.5 1.3
22–24 febuarie Termometro Politico 3,100 13.7 20.5 19.0 7.7 21.6 3.2 1.8 4.2 2.6 5.7 1.1
22–23 febuarie Demopolis 1,500 13.4 21.5 17.5 7.5 21.2 3.8 15.1 0.3
21 febuarie EMG 1,568 13.7 21.4 17.9 8.3 19.5 1.3 2.6 2.7 4.1 4.1 4.4 1.9
16–21 febuarie SWG[nefuncțională] 1,200 13.1 20.7 16.8 7.8 21.4 2.4 2.3 2.7 5.1 2.4 2.0 3.3 0.7
18 febuarie Tecnè 1,000 12.8 21.7 16.5 10.2 22.0 2.2 2.3 4.4 2.6 5.3 0.3
16–18 febuarie Ixè[nefuncțională] 1,000 15.6 23.1 16.6 9.2 17.9 1.9 2.2 1.9 5.0 2.0 4.6 5.2
15–17 febuarie Termometro Politico 3,200 13.9 20.7 18.7 7.9 21.8 3.2 1.7 4.0 2.7 5.4 1.1
16 febuarie Euromedia 1,121 13.7 21.2 16.9 8.5 21.0 1.9 1.6 3.2 4.8 2.3 2.0 1.9 0.2
15 febuarie Piepoli[nefuncțională] – 14.5 21.0 18.5 8.0 19.5 1.5 1.5 1.5 6.0 2.5 1.5 4.0 1.5
9–14 febuarie SWG[nefuncțională] 1,200 12.8 21.1 17.0 8.0 21.4 2.6 2.2 2.4 4.7 2.5 1.7 3.6 0.3
7–12 febuarie BiDiMedia[nefuncțională] 3,015 13.1 21.8 17.8 7.1 19.6 1.4 2.1 2.0 4.9 2.2 1.6 6.4 2.2
11 febuarie Tecnè 1,000 12.8 21.6 16.7 10.0 21.9 2.3 2.4 4.6 2.5 5.2 0.3
9–10 febuarie Noto[nefuncțională] 1,000 12.5 20.5 18.0 8.0 20.0 1.0 1.5 1.5 3.0 3.0 1.5 9.5 0.5
9–10 febuarie Termometro Politico 3,600 14.4 20.5 18.9 7.6 21.7 3.2 1.8 4.1 2.7 5.1 1.2
8–10 febuarie Quorum – YouTrend 802 16.2 20.8 15.5 8.3 20.1 2.4 2.7 2.2 3.7 2.3 2.8 3.0 0.7
8 febuarie EMG[nefuncțională] 1,518 13.8 21.1 18.0 8.0 19.6 1.4 2.4 2.5 4.2 4.1 4.8 1.5
2–7 febuarie SWG 1,200 13.3 21.5 17.1 7.8 21.1 2.5 2.4 2.5 4.4 2.1 2.0 3.3 0.4
2–3 febuarie Termometro Politico 3,600 14.4 20.5 18.7 7.5 21.9 3.1 1.8 4.0 2.7 5.4 1.4
1–3 febuarie Ipsos[nefuncțională] 1,000 15.5 20.8 18.0 9.8 19.3 1.0 1.9 1.8 3.9 2.2 1.9 3.9 1.5
1–3 febuarie Demopolis 1,500 14.2 21.5 18.0 7.5 20.6 3.4 14.8 0.9
2 febuarie Tecnè 1,000 13.1 21.4 17.1 8.8 21.9 2.4 2.3 4.8 2.8 5.4 0.5
2 febuarie Index[nefuncțională] 800 13.2 21.8 16.8 7.8 20.9 2.2 2.5 2.5 5.1 2.9 4.3 0.9
31 ianuarie–1 febuarie Demos & Pi 1,037 15.6 20.8 17.4 7.6 20.5 2.0 2.2 4.3 2.4 2.1 5.1 0.3
31 ianuarie EMG[nefuncțională] 1,463 14.2 21.0 18.2 7.9 19.4 1.3 2.3 2.4 4.4 4.2 4.7 1.6
31 ianuarie Euromedia[nefuncțională] 1,000 14.2 20.8 16.7 7.4 21.1 2.2 2.1 2.4 4.1 3.0 6.0 0.3
28–31 ianuarie Ixè 1,000 15.1 21.2 17.2 8.6 18.5 2.0 2.1 2.3 5.7 2.3 5.0 2.7
26–31 ianuarie SWG 1,200 13.8 21.2 17.5 7.3 20.5 2.6 2.6 2.8 4.5 2.2 2.1 2.9 0.7
26–27 ianuarie Termometro Politico 3,300 14.7 20.6 19.1 7.7 21.0 3.1 1.7 4.0 2.7 5.4 0.4
25 ianuarie Piepoli – 14.5 21.0 18.5 7.5 20.5 2.0 2.0 5.5 2.5 6.0 0.5
19–24 ianuarie SWG 1,200 13.5 21.7 18.4 7.7 19.8 2.5 2.5 2.8 4.8 2.3 1.6 2.4 1.9
21 ianuarie Tecnè 1,000 13.7 20.5 18.5 9.3 20.6 2.5 2.2 4.9 2.3 5.5 0.1
18–20 ianuarie Termometro Politico 3,300 14.8 20.5 18.9 7.2 21.2 3.1 1.6 5.0 2.5 5.2 0.7
17–20 ianuarie Quorum – YouTrend 804 16.6 21.4 17.9 9.3 19.1 1.0 2.1 1.5 4.5 2.5 4.1 2.3
19 ianuarie Index 800 14.1 22.3 18.5 7.5 19.3 2.3 2.5 2.4 5.2 2.6 3.3 3.0
19 ianuarie Euromedia 800 14.4 21.6 18.5 8.2 18.9 2.1 1.9 2.1 4.8 2.3 5.2 2.7
12–17 ianuarie SWG 1,200 13.7 21.6 18.8 7.4 20.0 2.3 2.6 2.6 4.8 2.4 1.5 2.3 1.6
12–15 ianuarie BiDiMedia 2,675 14.2 21.6 19.0 6.9 18.5 1.4 1.9 1.7 5.4 1.7 1.2 6.5 2.6
14 ianuarie Tecnè 1,000 14.3 20.7 18.3 9.2 20.5 2.3 2.1 4.8 2.2 5.6 0.2
11–13 ianuarie Termometro Politico 3,400 15.2 20.4 18.8 7.3 21.1 2.9 1.6 5.1 2.5 5.1 0.7
12 ianuarie Index 800 14.4 22.1 18.6 7.8 19.5 2.2 2.4 2.3 5.5 2.4 2.8 2.6
11–12 ianuarie Noto 1,000 14.0 19.5 18.0 8.5 20.0 1.0 1.0 1.0 4.0 2.5 10.5 0.5
8–10 ianuarie Euromedia 1,000 14.8 21.5 18.9 8.8 18.5 2.3 1.5 1.7 6.3 2.2 3.5 2.6
5–10 ianuarie SWG 1,200 14.0 22.2 19.0 7.8 19.9 2.4 2.3 2.4 5.7 2.1 1.1 1.1 2.3
4 martie 2018 Alegerile generale din 2018 – 32.7 18.8 17.4 14.0 4.4 – – – 2.6 – – 4.3 13.9

Prezența la vot[modificare | modificare sursă]

Regiune Ora
12:00 19:00 23:00
Abruzzo 17.17% 51.36% 63.98%
Valle d' Aosta 19.92% 48.57% 60.59%
Apulia 16.80% 42.01% 56.55%
Basilicata 13.86% 41.32% 58.77%
Calabria 12.84% 36.13% 50.78%
Campania 12.45% 39.34% 53.29%
Emilia-Romagna 23.46% 59.56% 71.98%
Friuli-Venezia Giulia 21.68% 56.93% 66.23%
Lazio 20.81% 52.07% 64.35%
Liguria 21.86% 53.82% 64.20%
Lombardia 22.40% 58.71% 70.09%
Marche 20.15% 55.56% 68.39%
Molise 13.00% 43.47% 56.53%
Piemont 20.48% 53.50% 66.37%
Sardinia 15.58% 39.30% 53.15%
Sicilia 14.77% 41.96% 57.34%
Toscana 22.33% 57.74% 69.75%
Trentino-Alto Adige 18.93% 51.88% 66.02%
Umbria 20.09% 56.08% 68.82%
Veneto 22.13% 57.37% 70.15%
Total 19.21% 51.35% 63.91%
Sursă: Ministerul Afacerilor Interne Arhivat în , la Wayback Machine. (actualizat la 3:20)

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Exit-poll[modificare | modificare sursă]

După ce urnele s-au închis la ora 23:00 CEST, mai multe telviziuni italiene au publicat sondaje exit-poll în care estimau că coaliția de centru-dreapta va câștiga majoritatea locurilor atât în ​​Camera Deputaților, cât și în Senatul Republicii.[129][130][131]

Camera Deputaților[modificare | modificare sursă]

← Rezumatul rezultatelor alegerilor pentru Camera Deputaților din 25 septembrie 2022

Rezultate după partid
Rezultate după coaliție

Coaliție Partid Proporțional Primul-post-trecut De peste mări Total
locuri 		+/−
Voturi % Locuri Voturi % Locuri Voturi % Locuri
Coaliția de centru dreapta Frații Italiei (FdI) 25.99 69 43.79 49 26.00 1 119 +87
Liga Nordului (Lega) 8.77 23 42 1 66 –59
Forza Italia (FI) 8.11 22 23 – 45 –59
Noi Moderații (NM) 0.91 – 7 N/A N/A N/A 7 +3
Locuri totale 114 121 2 237 –28
Coaliția de centru stânga Partidul Democrat – IDP (PD–IDP) 19.07 57 26.13 8 28.20 4 69 –43
Alianța Verzilor și Stângii (AVS) 3.63 11 1 4.89 – 12 New
Mai multă Europa (+E) 2.83 – 2 2.76 – 2 –1
Acordul Civic (IC) 0.60 – 1 1.07 – 1 New
Valea Aosta (VdA) N/A N/A N/A N/A N/A 1 N/A N/A N/A 1 +1
Locuri totale 68 13 4 85 –37
Mișcarea Cinci Stele (M5S) 15.43 41 15.43 10 8.61 1 52 –175
Acțiune – Italia Viva (A–IV) 7.79 21 7.79 – 5.58 – 21 New
Partidul Popular al Tirolului de Sud – PATT (SVP–PATT) 0.42 1 0.42 2 N/A N/A N/A 3 –1
Sudul cheamă Nordul (ScN) 0.76 – 0.76 1 N/A N/A N/A 1 New
Mișcarea Asociativă a Italienilor din Străinătate (MAIE) N/A N/A N/A N/A N/A N/A 13.04 1 1 −1
Total 400 –230
Vot popular (partid)
FdI
 
 26.01%
PD
 
 19.06%
M5S
 
 15.47%
Lega
 
 8.78%
FI
 
 8.12%
A–IV
 
 7.78%
AVS
 
 3.63%
+E
 
 2.83%
Italexit
 
 1.90%
UP
 
 1.43%
ISP
 
 1.24%
NM
 
 0.91%
ScN
 
 0.75%
V
 
 0.72%
IC
 
 0.62%
Distribuția mandatelor (partid)
FdI
 
 30.00%
PD
 
 17.25%
Lega
 
 16.50%
M5S
 
 13.00%
FI
 
 11.25%
A–IV
 
 5.25%
AVS
 
 3.00%
NM
 
 1.75%
Alții
 
 2.00%
Vot popular (coaliție)
CDX
 
 43.82%
CSX
 
 26.12%
M5S
 
 15.42%
A–IV
 
 7.78%
Distribuția mandatelor (coaliție)
CDX
 
 59.25%
CSX
 
 21.25%
M5S
 
 13.00%
A–IV
 
 5.25%
Alții
 
 6.86%

Senatul Republicii[modificare | modificare sursă]

← Rezumatul rezultatelor alegerilor pentru Senatul Republicii din 25 septembrie 2022

Rezultate după partid
Rezultate după coaliție

Coaliție Partid Proporțional Primul-post-trecut De peste mări Total
locuri 		+/−
Voturi % Locuri Voturi % Locuri Voturi % Locuri
Coaliția de centru dreapta Frații Italiei (FdI) 26.02 34 44.02 31 27.05 – 65 +47
Liga (Lega) 8.85 13 17 – 30 –28
Forza Italia (FI) 8.27 9 9 – 18 –39
Noi Moderații (NM) 0.89 – 2 N/A N/A N/A 2 –2
Locuri totale 56 59 – 115 –22
Coaliția de centru stânga Partidul Democrat – IDP (PD–IDP) 18.96 31 25.99 6 33.98 3 40 –13
Alianța Verzilor și Stângii (AVS) 3.53 3 1 N/A N/A N/A 4 New
Mai multă Europa (+E) 2.94 – – N/A N/A N/A – –1
Locuri totale 34 7 3 44 –16
Mișcarea Cinci Stele (M5S) 15.55 23 15.55 5 9.34 – 28 –84
Action – Italia Viva (A–IV) 7.73 9 7.73 – 6.98 – 9 New
Partidul Popular al Tirolului de Sud – PATT (SVP–PATT) N/A N/A N/A N/A N/A 2 N/A N/A N/A 2 –1
Sudul cheamă Nordul (ScN) 0.99 – 0.99 1 N/A N/A N/A 1 New
Mișcarea Asociativă a Italienilor din Străinătate (MAIE) N/A N/A N/A N/A N/A N/A 12.73 1 1 ±0
Total 200 −115
Vot popular (partid)
FdI
 
 26.01%
PD
 
 18.96%
M5S
 
 15.55%
Lega
 
 8.85%
FI
 
 8.27%
A–IV
 
 7.73%
AVS
 
 3.53%
+E
 
 2.94%
Italexit
 
 1.87%
UP
 
 1.36%
ISP
 
 1.12%
ScN
 
 0.99%
NM
 
 0.81%
V
 
 0.71%
IC
 
 0.56%
Distribuția mandatelor (partid)
FdI
 
 32.50%
PD
 
 20.00%
Lega
 
 15.00%
M5S
 
 14.00%
FI
 
 9.00%
A–IV
 
 4.50%
AVS
 
 2.00%
NM
 
 1.00%
SVP-PATT
 
 1.00%
Alții
 
 1.00%
Vot popular (coaliție)
CDX
 
 44.02%
CSX
 
 25.99%
M5S
 
 15.55%
A–IV
 
 7.73%
Distribuția mandatelor (coaliție)
CDX
 
 57.50%
CSX
 
 22.00%
M5S
 
 14.00%
A–IV
 
 4.50%
Alții
 
 2.00%

Urmări[modificare | modificare sursă]

Într-un scrutin cu cea mai scăzută prezență la vot din istorie,[132] exit poll-urile arată că Coaliția de centru dreapta o să câștige majoritatea locurilor din parlament.[133][134][135] Giorgia Meloni a fost considerată câștigătoarea alegerilor alături de partidul ei (Frații Italiei) obținând majoritatea locurilor,[136][137][138] și conform acordului cu coaliția de centru-dreapta, cel mai mare partid din coaliție ar nominaliza următorul prim-ministru, ceea ce o face pe Meloni favorită pentru această funcție.[139] Partidul Democrat a recunoscut înfrângerea la scurt timp după exit poll-uri,[140] în timp ce Mateusz Morawiecki, prim-ministrul Poloniei, și Marine Le Pen, fostul lider al Adunării Naționale, au felicitat-o pe Meloni.[141] O să fie prima femeie care ocupă postul de premier din istoria Italiei, primul șef al guvernului de extremă dreapta a unei țări importante aflată în zona euro country și primul lider de extremă dreapta de la Benito Mussolini,[9][10] și care va conduce cel mai de dreapta guvern de la Al Doilea Război Mondial.[5][142]

Coaliția de centru dreapta a profitat cu succes de sistemul majoritar și a rămas unită, ceea ce stânga și centrul nu au putut să le realizeze. Mișcarea Cinci Stele (M5S) a terminat pe locul al treilea la vot popular. În ciuda câștigului alianței de dreapta, atât Forza Italia, cât și Liga au suferit pierderi.[143] Leila Simona Talani de la King's College London a spus că un guvern de dreapta se va confrunta cu multe probleme și a pus sub semnul întrebării experiența lor economică.[143] Gianluca Passarrelli de la Universitatea Sapienza a comentat: „Cred că vom vedea mai multe restricții privind drepturile civile și politicile LGBT și ale imigranților”.[143] Emiliana De Blasio, consilier pentru diversitate și incluziune la Universitatea LUISS din Roma, a declarat că Meloni „nu ridică deloc întrebări cu privire la drepturile femeilor și la împuternicire în general”.[10]

Politologul Lorenzo Castellani a comentat că de rezultatele finale depinde stabilitatea și durabilitatea unui guvern de dreapta. El a spus că, la 44%, coaliția condusă de Meloni „poate guverna într-un mod mult mai stabil, fără probleme”. La 42%, ar fi avut o majoritate mai mică, în timp ce un rezultat de 46–47% le-ar fi putut oferi locurile necesare pentru a ajunge la supermajoritatea de două treimi și a aproba reformele constituționale fără un referendum.[9]

Reacții[modificare | modificare sursă]

Liderul Partidului Democrat (PD) și al Coaliției de centru-stânga, a recunoscut înfrângerea la scurt timp după exit poll-uri.[144] Enrico Letta, secretarul PD, a declarat „tendința care a apărut acum două săptămâni în Suedia a fost confirmată în Italia”, a descris-o drept „o zi tristă pentru Italia, pentru Europa”, și a cerut o reflecție în cadrul partidului.[5] Letta a adăugat că partidul său va oferi o „opoziție puternică și intransigentă”.[143] Debora Serracchiani, un deputat senior al PD, a spus că aceasta a fost „o seară tristă pentru țară”, adăugând: „[Dreapta] are majoritatea în parlament, dar nu în țară”.[8] Giuseppe Conte, liderul M5S, a declarat că va conduce o „opoziție fără compromisuri” și a comentat: „Vom fi avanpostul agendei progresiste împotriva inegalităților, pentru a proteja familiile și afacerile aflate în dificultate, pentru a apăra drepturile și valorile Constituției noastre”.[10]Meloni a spus că coaliția de centru-dreapta are un mandat clar și că italienii au trimis „un mesaj clar”.[8] în timp ce Matteo Salvini a declarat: „Este o zi bună pentru Italia, deoarece are cinci ani de stabilitate înaintea ei”.[5] Prim-ministrul Ungariei Viktor Orbán,[8] Prim-ministrul Poloniei Mateusz Morawiecki, Prim-ministrul Marii Britanii Liz Truss, și Marine Le Pen, fostul lider al Adunării Naționale din Franța, au felicitat-o pe Meloni.[145] partidele și liderii dreptei radicale europene, precum Alternativa pentru Germania și Vox din Spania, de asemenea au sărbătorit victoria dreptei.[8]

Comisia Europeană și-a exprimat speranța într-o relație pozitivă cu următorul guvern italian.[8] Emmanuel Macron, Președintele Franței, a spus că țara sa respectă rezultatele electorale și a adăugat că „în calitate de vecini și prieteni, trebuie să continuăm să lucrăm împreună. În Europa ne vom depăși provocările.”[8] Antony Blinken, Secretarul de Stat al Statelor Unite, a comentat: „Suntem nerăbdători să lucrăm cu guvernul Italiei la obiectivele noastre comune: sprijinirea unei Ucraine libere și independente, respectarea drepturilor omului și construirea unui viitor economic durabil. "[8] Comitetul Internațional Auschwitz a fost șocat de rezultate, vicepreședintele său executiv Christoph Heubner spunând: „Pentru toți supraviețuitorii Holocaustului și moștenitorii rezistenței italiene, una dintre cele mai importante mișcări de rezistență împotriva fascismului din Europa, acest rezultat electoral este un eveniment șocant și trist.”[8]

Formarea guvernului[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Guvernul Giorgia Meloni.

Noul legislativ ales a fost inaugurat pe 13 octombrie.[143][146][147] În aceeași zi, Ignazio La Russa de la Frații Italiei a fost ales Președinte al Senatului Republicii.[11][148][149] Este primul politician cu un trecut neofascist și care provine dintr-un partid postfascist pentru a ocupa funcția, care este a doua cea mai înaltă funcție din Italia.[150] A fost ales cu câteva voturi din partea partidelor din afara Coaliției de centru-dreapta,[151][152][153] în timp ce Forza Italia nu a votat.[154] La Russa a fost proclamat președinte de Liliana Segre, un senator pe viață și supraviețuitor al Holocaustului, care a prezidat ședința Senatului datorită faptului că este cea mai în vârstă senatoare.[155] Pe 14 octombrie, Lorenzo Fontana de la Liga Nordului, care este văzut pe scară largă ca un ultraconservator de mult timp din cauza opiniilor sale antiavort și anti-LGBT,[12] a fost ales Președinte al Camerei Deputaților.[156]

Conform convenției constituționale, formarea noului guvern este precedată de runde de discuții între liderii de partid și Președintele Italiei, Sergio Mattarella,[157][158][159] care vor avea loce între 20–21 octombrie.[160][161][162] Pe 21 octombrie, Mattarella i-a dat lui Meloni sarcina de a forma un nou guvern, care a depus oficial jurământul ziua următoare.[13][14] Discuțiile au fost afectate de controverse din cadrul coaliției de centru-dreapta, în special între Silvio Berlusconi și Meloni, pe care Berlusconi a descris-o ca fiind „patronizantă, dominatoare, arogantă” și „ofensatoare” într-o serie de note scrise în Senat.[163][164][165] În plus, părerile lui Berlusconi despre invazia rusă a Ucrainei și Vladimir Putin, cu care a spus că ar reaprinde prietenia susținând că a primit votcă cadou și a făcut schimb de scrisori,[166][167] în timpul unei sesiuni de grup cu propriul său partid au fost scurse printr-un fișier audio.[168][169][170] Meloni a reacționat trăgându-l sever pe Berlusconi înapoi, declarând că „Italia, cu capul sus, face parte din Europa și alianța atlantică”, înainte de a adăuga: „Cine nu este de acord cu această piatră de temelie nu poate face parte din guvern, la costul de a nu avea un guvern”.[171][172]

Note explicative[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Calenda a candidat în circumscripția uninominală Roma – Municipio XIV, dar a pierdut. A fost ales în districtul plurinominal Lazio.
  2. ^ Include Partidul Acțiunea Sardiniană (PSd'Az), Dreapta Liberală Italiană (DLI)
  3. ^ Include Noul Partid Socialist Italian (NPSI), Mișcarea Animalistă (MA), Verdele este Popular (VèP), Partidul Pensionarilor (PP)
  4. ^ Include Alternativa Populară (AP), Cantiere Popolare (CP), Popular Liguria (LP), Renașterea
  5. ^ Include Articolul Unu (Art.1), Partidul Socialist Italian (PSI), Democrația Solidară (DemoS) și Mișcarea Republicanilor Europeni (MRE)
  6. ^ Include Împreună pentru Viitor (IpF), Centrul Democrat (CD) și Partidul Animalist Italian (PAI)
  7. ^ Include Stânga Italiană (SI), Europa Verde (EV) și Verzii din Tirolul de Sud (VGV)
  8. ^ Include Dreapta Bună (BD)
  9. ^ Include Democrație și Autonomie (DemA), Partidul Refondării Comuniștilor (PRC), Puterea Poporului (PaP) și Partidul Sudului (PdS)
  10. ^ Include Partidul Comunist (PC), Acțiunea Civilă (AC), Recucerirea Italiei (RI), Din nou Italia (AI), Italia Unită (IU) și Renașterea Republicană (RR)
  11. ^ Pentru unele sondaje, acestea arată suma aritmetică a alianței Partidul Democrat – Italia Democrată și Progresistă.
  12. ^ Pentru unele sondaje, acestea arată suma aritmetică a A și IV.
  13. ^ Pentru unele sondaje, acestea arată suma aritmetică a NcI–IaC și CI–UdC.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Italy's Mattarella dissolves parliament, election set for 25 September”. Euronews. . Accesat în . 
  2. ^ „Legge costituzionale 19 ottobre 2020, n. 1”. Normattiva (în italiană). Accesat în . 
  3. ^ a b Forti, Giovanni; Vernetti, Alessio (). „Simulazione YouTrend: se si votasse oggi con i nuovi collegi del Rosatellum?”. YouTrend (în italiană). Accesat în . 
  4. ^ Biariella, Laura (). „Senato: elettorato attivo (anche) ai 18enni”. AltaLex. Accesat în . 
  5. ^ a b c d D'Emilio, Frances; Winfield, Nicole; Zampano, Giada (). „Italy shifts to the right as voters reward Meloni's party”. AP News. Associated Press. Accesat în . 
  6. ^ Horowitz, Jason (). „Giorgia Meloni Wins Voting in Italy, in Breakthrough for Europe's Hard Right”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Lemire, Jonathan (). „White House anxiously watches Meloni's rise to power”. Politico. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f g h i „Italy election: Meloni says center-right bloc has 'clear' mandate”. Deutsche Welle. . Accesat în . 
  9. ^ a b c Leali, Giorgio; Roberts, Hannah (). „Italy on track to elect most right-wing government since Mussolini”. Politico. Accesat în . 
  10. ^ a b c d Braithwaite, Sharon; DiDonato, Valentina; Fox, Kara; Mortensen, Antonia; Nadeau, Barbie Latza; Ruotolo, Nicola (). „Italy's conservative alliance in lockstep, ready to govern, says Meloni”. CNN. Accesat în . 
  11. ^ a b Giuffrida, Angela (). „Brothers of Italy politician who collects fascist relics elected senate speaker”. The Guardian. Accesat în . 
  12. ^ a b „Outrage as Italy's lower house of parliament elects anti-LGBTQ speaker”. The Local. . Accesat în . 
  13. ^ a b „Il governo Meloni giura oggi al Quirinale” (în italiană). RAI. . Arhivat din original la . Accesat în . Updated as of 22 October 2022. 
  14. ^ a b „Nuovo governo, le news. Alle 10 il giuramento di Giorgia Meloni e dei ministri”. Sky TG24 (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în . Updated as of 22 October 2022. 
  15. ^ Sala, Alessandro (). „Elezioni 2018: M5S primo partito, nel centrodestra la Lega supera FI”. 
  16. ^ „Italy election to result in hung parliament”. Deutsche Welle. . Accesat în . 
  17. ^ „Elezioni politiche: vincono M5s e Lega. Crollo del Partito democratico. Centrodestra prima coalizione. Il Carroccio sorpassa Forza Italia”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  18. ^ Zampano, Giada (). „Matteo Renzi, exit stage left”. Politico Europe. Accesat în . 
  19. ^ „Matteo Renzi resigns as leader of Democratic party after poll defeat”. The Guardian. . Accesat în . 
  20. ^ Cremonesi, Marco (). „Salvini, via alla nuova Lega: sovranista per statuto e senza Alberto da Giussano”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  21. ^ Giuffrida, Angela (). „Luigi Di Maio resigns as leader of Italy's Five Star Movement”. The Guardian. ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  22. ^ „Conte says to be Italians' defence lawyer in govt of change”. ANSA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Mattarella meets Conte, 'vetoed' Savona”. ANSA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Conte drops govt bid”. ANSA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Italia primo governo populista in Europa occidentale” (în italiană). Adnkronos. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Lyman, Eric J. (). „Giuseppe Conte: Italy's next PM to form western Europe's first populist government”. USA Today. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Opinion – The Populists Take Rome”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Governo Conte, la lista di tutti i ministri: Salvini all'Interno e Di Maio al Welfare. Saranno vicepremier”. Corriere della Sera (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Giuffrida, Angela (). „Salvini's far-right party tops Italy's EU election polls”. The Guardian. Accesat în . 
  30. ^ „La Lega presenta al Senato una mozione di sfiducia a Conte. M5S attacca Salvini: 'Giullare'” (în italiană). Rai. . Accesat în . 
  31. ^ „Il Senato ha bocciato la mozione del M5S sulla TAV”. Il Post (în italiană). . Accesat în . 
  32. ^ Squires, Nick (). „Italy's League files no confidence motion in prime minister in bid to trigger election”. The Telegraph. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în . 
  33. ^ a b Giuffrida, Angela (). „Italian PM resigns with attack on 'opportunist' Salvini”. The Guardian. Accesat în . 
  34. ^ Horowitz, Jason (). „Italy's Government Collapses, Turning Chaos Into Crisis”. The New York Times. Accesat în . 
  35. ^ „The biggest winners and losers in Italy's EU election results”. The Local. . Accesat în . 
  36. ^ Luke, Hurst (). „Italy's 5-Star leader and deputy PM Luigi Di Maio wins party confidence vote”. Euronews. Accesat în . 
  37. ^ „5-Star members back Di Maio to stay after EU election rout”. Euractiv. . Accesat în . 
  38. ^ „XVIII Legislatura – Deputati e Organi – Composizione Gruppi parlamentari” (în italiană). Chamber of Deputies. Accesat în . 
  39. ^ „Composizione dei gruppi parlamentari XVIII Legislatura” (în italiană). Senate of the Republic. Accesat în . 
  40. ^ „Parlamento: ex M5S lanciano 'Alternativa', 'impedire elezione Draghi al Quirinale'” (în italiană). Adnkronos. . Accesat în . 
  41. ^ „Il ritorno dei comunisti in Parlamento (grazie al M5S)”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  42. ^ Loria, Danilo (). „Crisi di governo, Paragone (Italexit): 'tutti mi schifano, sono l'unico del Gruppo Misto che non è stato chiamato'”. StrettoWeb (în italiană). Accesat în . 
  43. ^ „Potere al Popolo entra in Parlamento con l'ex M5S Mantero: 'Sono un marxista, il Movimento delle origini è finito'”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  44. ^ „Governo, Zingaretti: 'I 5 punti per trattare con il M5S. No accordicchi, governo di svolta'”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  45. ^ „Crisi di governo, secondo giro di consultazioni al Colle”. Tgcom24 (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ „Ecco l'accordo sul Conte bis: Zingaretti dà il via libera, nodo su ministeri e manovra”. Fanpage (în italiană). . Accesat în . 
  47. ^ „Grasso, possibile intesa M5s-Pd-Leu” (în italiană). ANSA. . Accesat în . 
  48. ^ D'Emilio, Frances; Zampano, Giada (). „Italy's Conte might be back at helm with Salvini shut out”. Associated Press. Arhivat din original la . Accesat în – via The Washington Post. 
  49. ^ „C'è l'accordo tra M5s e Pd. Governo giallorosso ai nastri di partenza” (în italiană). AGI. . Accesat în . 
  50. ^ „Governo, via libera di Rousseau all'intesa M5s-Pd con il 79% dei voti. Conte domattina al Quirinale”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  51. ^ „Italy swears in new coalition government”. Deutsche Welle. . Accesat în . 
  52. ^ Fusaro, Carlo (). „Italia Viva, Party System Reform Morta: What Matteo Renzi's split from the PD means for democracy and stability in Italy and beyond”. Verfassungsblog: On Matters Constitutional. doi:10.17176/20190922-232352-0. Accesat în . 
  53. ^ „La Camera approva la riforma Fraccaro. Via al taglio dei parlamentari” (în italiană). Rai. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ Sciorilli Borrelli, Silvia (). „Italian lawmakers want fewer Italian lawmakers”. Politico Europe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „Taglio dei parlamentari, Orfini: 'La riforma fa schifo'. Chi sono i contrari”. Yahoo! Notizie (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „Italy shrinks parliament 'to save €1bn'”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ „Elezioni e Referendum 2020, risultati in diretta: vince il Sì con il 69%. Toscana e la Puglia restano a sinistra: vittorie di Giani ed Emiliano. Marche a destra. Plebisciti per Zaia e De Luca, Toti si tiene la Liguria”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  58. ^ „Italy's president tasks lower house speaker with help in reviving fallen coalition”. France24. Agence France-Presse. . Accesat în . 
  59. ^ „All of Italy to be placed on coronavirus lockdown”. BBC. . Accesat în . 
  60. ^ „Italy, the first country in Europe to enter lockdown, starts to emerge”. The Economist. . Accesat în . 
  61. ^ Poggioli, Sylvia (). „Italy's Prime Minister Quits As COVID-19 Response Splits Coalition Government”. NPR. Accesat în . When the pandemic hit Italy, Conte stunned the world by ordering a harsh nationwide lockdown. Despite Italy quickly becoming Europe's coronavirus epicenter, the leader's popularity soared. 
  62. ^ Olivetti, Marco (). „Così le norme contro il virus possono rievocare il 'dictator'”. Avvenire (în italiană). Accesat în . 
  63. ^ Storelli, Filomena Marianna (). „La tremendissima lezione del Covid-19 (anche) ai giuristi”. Questione Giustizia (în italiană). Accesat în . 
  64. ^ Massa Pinto, Ilenia (). „La graduale limitazione dei diritti e delle libertà fondamentali nella stagione del coronavirus”. Ius in itinere (în italiană). Accesat în . 
  65. ^ „Crisi di governo, Renzi ritira le ministre Bonetti e Bellanova. Conte: 'Grave responsabilità di Italia viva, danno al Paese. Mai sottratto al confronto ma terreno era minato'”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  66. ^ Patta, Emilia; Perrone, Manuela (). „Conte si dimette e tenta il ter (senza chiudere la porta a Renzi)”. Il Sole 24 Ore (în italiană). Accesat în . 
  67. ^ „Mario Draghi giura al Quirinale con tre minuti di anticipo”. L'HuffPost (în italiană). . Accesat în . 
  68. ^ Pianta, Mario (aprilie 2021). „Italy's Political Turmoil and Mario Draghi's European Challenges”. Intereconomics. 56 (2): 82–85. doi:10.1007/s10272-021-0958-9. PMC 8021634 Accesibil gratuit. PMID 33840824. Accesat în . 
  69. ^ Marini, Andrea (). „Pd, Zingaretti si dimette. Dice addio il decimo segretario in 14 anni”. Il Sole 24 Ore (în italiană). Accesat în . 
  70. ^ Carugati, Andrea (). „Letta, il giorno della scelta. Zingaretti: rilancerà il Pd”. Il manifesto (în italiană). Accesat în . 
  71. ^ „Letta: 'Non vi serve un nuovo segretario, ma un nuovo Pd'”. L'HuffPost (în italiană). . Accesat în . 
  72. ^ Cuzzocrea, Annalisa (). „M5S, Conte eletto presidente col 93% di sì: 'Ce la metterò tutta per non deludervi'. Con lui 5 vice. Ecco chi ci sarà nella sua squadra al comando”. La Repubblica (în italiană). Accesat în . 
  73. ^ „Il Tribunale di Napoli sospende la nomina di Giuseppe Conte a presidente del M5s”. La Nazione (în italiană). Accesat în . 
  74. ^ „Il M5S fa ricorso: Giuseppe Conte presidente legittimato dallo statuto”. La Nazione (în italiană). Accesat în . 
  75. ^ Balsamo, Carmine Massimo (). „Conte fa ricorso: 'Vertici M5s non sapevano di regolamento 2018'/ Comunali a rischio”. LIl Sussidario (în italiană). Accesat în . 
  76. ^ Borrelli, Silvia (). „5Star leader Di Maio calls confidence vote”. Politico Europe. Accesat în . 
  77. ^ Albanese, Chiara; Migliaccio, Alessandra (). „Italy Starts Search For New President With Papal-Style Vote”. Bloomberg. Accesat în . 
  78. ^ „Italy's presidential election goes to fifth ballot”. ANSAMed. ANSA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ Reguly, Eric (). „Italy ends voting deadlock by re-electing Sergio Mattarella as president, keeping Mario Draghi as prime minister”. The Globe and Mail. Accesat în . 
  80. ^ „Italian President Sergio Mattarella re-elected, ending impasse”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  81. ^ Horowitz, Jason (). „Italian Lawmakers Say They Have Agreed to Re-Elect Sergio Mattarella as President”. The New York Times. Accesat în . 
  82. ^ „The re-election of Sergio Mattarella as president saves Italy's governing coalition”. The Economist. . Accesat în . 
  83. ^ „Nasce 'ManifestA', 4 ex M5S coi simboli di Pap e Rifondazione”. Il manifesto. . Accesat în . 
  84. ^ Puccirelli, Matteo (). „Da Rifondazione agli ex 5S, alla Camera nasce ManifestA. Nel 2023 De Magistris guiderà la sfida alla sinistra”. La Repubblica. Accesat în . 
  85. ^ „La giornalista a Draghi: 'È vero che ha chiesto a Grillo la testa di Conte?'. Il premier: 'Ci siamo parlati poco fa, abbiamo cominciato a chiarirci'”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  86. ^ Roberts, Hannah (). „Draghi leaves NATO summit early to deal with domestic woes”. Politico Europe. Accesat în . 
  87. ^ „'Ci vogliono fuori dal governo'. La furia di Conte contro Draghi”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  88. ^ „Conte scatenato contro Draghi: l'alleanza Pd-M5S sempre più a rischio”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  89. ^ „Di Maio lascia i 5Stelle: 'Bisogna scegliere da che parte stare della storia. Alcuni dirigenti hanno rischiato di indebolire l'Italia'”. La Repubblica (în italiană). . Accesat în . 
  90. ^ Canettieri, Simone (). „Scissione M5s, il gruppo di Di Maio si chiamerà 'Insieme per il futuro'”. Il Foglio (în italiană). Accesat în . 
  91. ^ Cangemi, Annalisa (). „Draghi: 'Per me non c'è un governo senza 5 stelle, ma questo governo continua finché riesce a lavorare'”. Fanpage.it (în italiană). 
  92. ^ Roberts, Hannah (). „Draghi dangles resignation, just when Europe needs him”. Politico Europe. Accesat în . 
  93. ^ Horowitz, Jason (). „Draghi Government Falls Apart, Returning Turbulent Politics to Italy”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  94. ^ „Italy in limbo as Draghi wins confidence vote but loses parliamentary majority”. France 24. Agence-France Press. . Accesat în . 
  95. ^ Roberts, Hannah (). „Mario Draghi faces the end after Italy's coalition refuses to back him”. Politico Europe. Accesat în . 
  96. ^ „Draghi ha dato le dimissioni”. Corriere della Sera (în italiană). . Accesat în . 
  97. ^ Amaro, Silvia; Clinch, Matt (). „Italian PM Mario Draghi quits after failing to revive his coalition government”. CNBC. Accesat în . 
  98. ^ „Mattarella scioglie le Camere, si vota il 25 settembre. Draghi ai ministri: 'Orgogliosi del lavoro svolto' – Politica” (în italiană). ANSA. . Accesat în . 
  99. ^ Favale, Mauro; Matteucci, Piera (). „Draghi, la crisi di governo: voto anticipato il 25 settembre. Mattarella: 'Non ci sono prospettive per una nuova maggioranza'. Draghi: 'C'è tempo per saluti, ora al lavoro'”. La Repubblica (în italiană). Accesat în . 
  100. ^ Borghese, Livia; Braithwaite, Sharon; Fox, Kara; Latza Nadeau, Barbie; Ruotolo, Nicola (). „Italy's president dissolves parliament, triggering snap election following Draghi's resignation”. CNN. Accesat în . 
  101. ^ „Constitution of the Italian Republic” (PDF). Parliamentary Information, Archives and Publications Office of the Senate Service for Official Reports and Communication. Accesat în . 
  102. ^ „Lega, "Credo": Salvini pubblica sui canali social il manifesto ufficiale” (în italiană). Corriere della Sera. . Accesat în . 
  103. ^ „"Dalla parte giusta", Conte lancia la campagna M5S - Video” (în italiană). Adnkronos. . Accesat în . 
  104. ^ „La scommessa di Letta: "Scegli, rosso o nero. Il Paese è al bivio"” (în italiană). la Repubblica. . Accesat în . 
  105. ^ „Berlusconi, ritorno al passato: in corsa con la strategia del '94” (în italiană). la Repubblica. . Accesat în . 
  106. ^ „Impegno Civico – Difendiamo la libertà” (în italiană). Impegno Civico – Twitter. . Accesat în . 
  107. ^ „Calenda, la nostra campagna sarà "L'Italia sul serio". Oggi nuovo colloquio con Renzi” (în italiană). Italia Oggi. . Accesat în . 
  108. ^ „Il 25 settembre abbiamo un'occasione unica per risollevare l'Italia ed evitare che la sinistra torni al governo dopo anni di disastri e restrizioni. Noi siamo pronti a fare la nostra parte” (în italiană). Twiter. . Accesat în . 
  109. ^ „Noi, I Moderati Di Centrodestra” (în italiană). Noi con l'Italia – Facebook. . Accesat în . 
  110. ^ „Materiali” (în italiană). Alleanza Verdi e Sinistra. . Accesat în . 
  111. ^ „ECCO DOVE FIRMARE PER LA PRESENTAZIONE DELLE LISTE DI ITALEXIT” (în italiană). Gianluigi Paragone – Facebook. . Accesat în . 
  112. ^ „Unione Popolare – Il programma” (în italiană). Unione Popolare. . Accesat în . 
  113. ^ „UNA GENERAZIONE AVANTI. Oggi alle 11 presentiamo il nostro programma elettorale. In diretta sui nostri canali social” (în italiană). Più Europa – Facebook. . Accesat în . 
  114. ^ „Torniamo alla Costituzione” (în italiană). Italia Sovrana e Popolare – Facebook. . Accesat în . 
  115. ^ Maltoni, Francesco (). „Elezioni 2018, 4 motivi per cui questa è la peggior campagna elettorale di sempre”. Leggi Oggi (în italiană). Accesat în . 
  116. ^ „La tv orfana dei faccia a faccia, sarà una campagna elettorale senza duelli”. La Stampa (în italiană). . Accesat în . 
  117. ^ „Prodi-Berlusconi, duello ad alta tensione”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  118. ^ „Di Maio annulla faccia a faccia con Renzi: non è più lui il leader” (în italiană). Rai. . Accesat în . 
  119. ^ „Quinta Colonna – L'intervista a Renzi” (în italiană). Mediaset. . Accesat în . 
  120. ^ „Porta a Porta – Intervista a Berlusconi” (în italiană). Rai. . Accesat în . 
  121. ^ „L'intervista a Luigi Di Maio, candidato premier del M5S” (în italiană). La7. . Accesat în . 
  122. ^ Tentoni, Luca (). „Elezioni, la Tv ha ancora il suo peso”. Mente Politica (în italiană). Accesat în . 
  123. ^ „Al Meeting di Rimini si sono confrontati i leader dei partiti. Domani ci sarà Draghi”. RaiNews (în italiană). . Accesat în . 
  124. ^ Del Frate, Claudio (). „Taglio dei parlamentari: perché serve anche una nuova legge elettorale”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  125. ^ Innamorati, Giovanni (). „La nuova legge elettorale, il testo base è in commissione” (în italiană). ANSA. Accesat în . 
  126. ^ Appignanesi, Annalisa (). „Riduzione dei parlamentari, pubblicati in Gazzetta i nuovi collegi di Camera e Senato”. CentroPagina (în italiană). Accesat în . 
  127. ^ a b Chughtai, Alia (). „Understanding Italian elections 2018”. Al Jazeera. Accesat în . 
  128. ^ Cavallaro, Matteo; Pregliasco, Lorenzo (). „'Hand-to-hand' combat in Italy's election”. Politico. Accesat în . 
  129. ^ „Speciale Elezioni 2022 di RaiNews”. www.rainews.it. Accesat în . 
  130. ^ Balmer, Crispian; Amante, Angelo (), „Italy's right wing, led by Meloni, wins election, exit polls say”, Reuters (în engleză), accesat în  
  131. ^ „Giorgia Meloni: Italy's far right on course to win election”, BBC News (în engleză), , accesat în  
  132. ^ „Proiezioni: FdI primo partito. Calano M5s, Lega e Forza Italia. Pd al 19%, Terzo polo al 7%” (în italiană). RAI. . Accesat în . 
  133. ^ „Speciale Elezioni 2022 di RaiNews” (în italiană). RAI. . Accesat în . 
  134. ^ Amante, Angelo; Balmer, Crispian (). „Italy's right wing, led by Meloni, wins election, exit polls say”. Reuters. Accesat în . 
  135. ^ „Italy's far right set to win election – exit polls”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  136. ^ Balmer, Crispian; Amante, Angelo (). „Italy's right wing, led by Meloni, wins election, exit polls say”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  137. ^ „Italy voters shift sharply, reward Meloni's far-right party”. AP NEWS (în engleză). . Accesat în . 
  138. ^ „Italy elections: Giorgia Meloni's right-wing alliance ahead”. BBC News (în engleză). Accesat în . 
  139. ^ Balmer, Crispian (). „Italy's conservative alliance in lockstep, ready to govern, says Meloni”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  140. ^ Reuters (). „Italy's centre-left Democratic Party concedes election defeat”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  141. ^ Reuters (). „Political reaction to Italian election outcome”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  142. ^ Kola, Paulin, ed. (). „Italy elections: Giorgia Meloni's right-wing alliance ahead”. BBC. Accesat în . 
  143. ^ a b c d e Kirby, Paul (). „Giorgia Meloni: Italy's far right wins election and vows to govern for all”. BBC. Accesat în . 
  144. ^ „Italy's centre-left Democratic Party concedes election defeat”. Reuters. . Accesat în . 
  145. ^ „Political reaction to Italian election outcome”. Reuters. . Accesat în . 
  146. ^ „Italy's far-right Meloni begins tricky government talks”. France 24. Agence France-Press. . Accesat în . 
  147. ^ „Elezione presidenze camera senato regole tempi modalita”. Corriere della Sera (în italiană). . Accesat în . 
  148. ^ „Far-right veteran elected Italian Senate speaker”. France 24. Agence France-Press. . Accesat în . 
  149. ^ „Who is the far-right veteran elected Italian Senate speaker?”. The Local. . Accesat în . 
  150. ^ Mackinson, Thomas (). „Ignazio La Russa nuovo presidente del Senato. A un postfascista la seconda carica dello Stato. Un mese fa diceva: 'Siamo tutti eredi del Duce'”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). Accesat în . 
  151. ^ „Chi ha votato La Russa dall'opposizione?”. Il Post (în italiană). . Accesat în . 
  152. ^ Buconi, Asia (). „Quei 17 franchi tiratori che hanno votato La Russa dall'opposizione”. nextQuotidiano (în italiană). Accesat în . 
  153. ^ „Chi sono i franchi tiratori che hanno eletto La Russa: da Renzi a Conte, è caccia ai 'traditori'”. Il Riformista (în italiană). . Accesat în . 
  154. ^ „Governo, la Lega indica Fontana per la Camera. La Russa eletto in Senato senza l'appoggio di FI”. Il Foglio (în italiană). . Accesat în . 
  155. ^ De Gregorio, Concita (). „La superstite Segre e il fan del Duce La Russa: al Senato la staffetta degli opposti”. La Stampa (în italiană). Accesat în . 
  156. ^ „Italy parliament elects right-wing Fontana as new speaker”. Wanted in Rome. . Accesat în . 
  157. ^ Breda, Marzio (). „Consultazioni per il governo dal 17 ottobre. Mattarella punta a un percorso rapido”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  158. ^ „Nuovo governo, in corso incontro tra Meloni e Tajani nella sede Fdi”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  159. ^ „Dalla prima seduta del Parlamento all'incarico: Meloni punta a chiudere entro il 20 ottobre”. Il Sole 24 Ore (în italiană). . Accesat în . 
  160. ^ „Quirinale, il calendario delle consultazioni per la formazione del nuovo governo. Centrodestra (unito) atteso al Colle venerdì”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  161. ^ „Oggi il centrodestra insieme dal Capo dello Stato. Meloni: 'Pronti a dare un governo all'Italia'” (în italiană). RAI. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  162. ^ „Consultazioni per la formazione del nuovo governo”. Quirinale (în italiană). . Accesat în . 
  163. ^ „Berlusconi calls Meloni arrogant in written notes in Senate”. ANSA. . Accesat în . 
  164. ^ Kington, Tom (). „Silvio Berlusconi undercuts Italian coalition by labelling Meloni arrogant”. ISSN 0140-0460. Accesat în . 
  165. ^ Kazmin, Amy (). „Berlusconi's sideswipe shows Meloni faces task to keep rivalries in check”. Financial Times. Accesat în . 
  166. ^ „Berlusconi says Putin gifted him vodka, exchanged 'sweet' letters”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  167. ^ Squires, Nick (). „Vodka sent by Putin to Berlusconi as a birthday present breached EU sanctions”. The Telegraph. ISSN 0307-1235. Accesat în . 
  168. ^ „Berlusconi in fresh row over Putin ties following leaked audio”. The Local. . Accesat în . 
  169. ^ Kazmin, Amy; Ricozzi, Giuliana (). „Italy will never be 'weak link' in western alliance, says Giorgia Meloni”. Financial Times. Accesat în . 
  170. ^ Horowitz, Jason (). „Berlusconi, Caught on Tape Gushing Over Putin, Heightens Anxiety About Italy”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  171. ^ Giordano, Elena; Hanke Vela, Jakob (). „Meloni slams Berlusconi over Putin remarks”. Politico. Accesat în . 
  172. ^ „New Italy government will be pro-NATO, pro-Europe, says Meloni”. Reuters. . Accesat în . 


v • d • m
Italia Alegeri în Italia
Alegeri legislative
1861 · 1865 · 1867 · 1870 · 1874 · 1876 · 1880 · 1882 · 1886 · 1890 · 1892 · 1895 · 1897 · 1900 · 1904 · 1909 · 1913 · 1919 · 1921 · 1924 · 1929 · 1934 · 1946 · 1948 · 1953 · 1958 · 1963 · 1968 · 1972 · 1976 · 1979 · 1983 · 1987 · 1992 · 1994 · 1996 · 2001 · 2006 · 2008  · 2013  · 2018  · 2022
Alegeri europarlamentare
1979 · 1984 · 1989 · 1994 · 1999 · 2004 · 2009 · 2014 · 2019
Alegeri regionale
1970 · 1975 · 1980 · 1985 · 1990 · 1995 · 2000 · 2005 · 2010
Referendumuri
1946 · 1974 · 1978 · 1981 · 1985 · 1987 · 1989 · 1990 · 1991 · 1993 · 1995 · 1997 · 1999 · 2000 · 2001 · 2003 · 2005 · 2006 · 2009
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alegeri_legislative_în_Italia,_2022&oldid=16066155