Aldehuela de Periáñez
| Aldehuela de Periáñez | |
| — municipiu — | |
 | |
 Aldehuela de Periáñez (Spania) Poziția geografică în Spania | |
| Coordonate: 41°48′27″N 2°18′24″W / 41.8076°N 2.3068°V | |
|---|---|
| Țară |  Spania |
| Comunitate autonomă |  Castilia și León |
| Provincie |  Provincia Soria |
| Guvernare | |
| - alcalde de Aldehuela de Periáñez[*] | Maria de los Reyes Vallejo Indiano[*] |
| Suprafață | |
| - Total | 27 km² |
| Altitudine | 1.053 m.d.m. |
| Populație (2025) | |
| - Total | 27 locuitori |
| Fus orar | UTC+01:00[1] |
| Cod poștal | 42180 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames OpenStreetMap relation ID | |
_Mapa.svg) | |
Modifică date / text  | |
Aldehuela de Periáñez este un municipiu spaniol din comarca Soria, în provincia Soria, Castilia și León.
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Municipalitatea face parte din regiunea Comarca Soria și din districtul judiciar Soria.
Comune limitrofe
[modificare | modificare sursă]| Almajano | Narros | |
| Renieblas | .svg) |
Arancón |
| Renieblas | Renieblas | Candilichera |
Istorie
[modificare | modificare sursă]Recensământul birnicilor (Censo de Pecheros) din 1528, în care nu erau numărați clericii, hidalgii și nobilii, înregistra existența a 26 de birnici, respectiv unități familiale care plăteau impozite[2]. În documentul original, localitatea apare sub numele de Aldehuela de Periañes, făcând parte din districtul administrativ Sexmo de San Juan.
La căderea Vechiului Regim, localitatea s-a constituit în municipalitate constituțională în regiunea Castilla la Vieja, care la recensământul din 1842 număra 25 de gospodării și 120 de locuitori. La mijlocul secolului al XIX-lea, satul avea înregistrate 28 de case[3]. Acesta apare descris în primul volum al lucrării Diccionario geográfico-estadístico-histórico de España y sus posesiones de Ultramar de Pascual Madoz, în felul următor:
„ALDEHUELA DE PERIAÑES: sat cu primărie în provincia, administrația veniturilor și districtul judiciar Soria (3 leghe), audiența teritorială și căpitănia generală din Burgos, dieceza de Osma. Situat într-o câmpie la poalele unei culmi numite Sierra del Almuerzo, era bătut de vântul de nord, însă climatul său nu înceta să fie temperat. Era format din 28 de case cu o construcție obișnuită, care ofereau confortul necesar stilului de viață al locuitorilor; avea 4 străzi late și drepte, deși neuniforme din cauza unor proprietăți intermediare îngrădite cu piatră. Cele două străzi principale traversau localitatea de la nord la sud, celelalte fiind transversale. Avea sediu de primărie, hambar public (pósito), o piață cu un bun teren de joc cu mingea (juego de pelota) și o biserică parohială al cărei hram era Sfântul Ioan Botezătorul (San Juan Bautista), având ca anexă biserica San Andrés, fiind deservită de un paroh. Edificiul avea o arhitectură modestă; epoca fondării sale era necunoscută, dar, judecând după stilul construcției, se observa că era foarte vechi. Chiar în pridvorul bisericii se afla un cimitir pătrat. Exista o școală de instruire primară condusă de sacristan, care primea 4 celemines de grâu pentru fiecare elev.În imediata apropiere se afla un ermitaj și o fântână la care trebuia să se coboare, pentru a lua apă, pe 5 trepte de piatră cioplită, având la margini două ziduri de zidărie; bazinul era un pătrat perfect, destul de adânc, din piatră de talie, și se termina cu un arc din același material care îl acoperea în întregime.
Teritoriul se învecina la nord cu cel din Canos, la est cu Arancón, la sud cu cele din Tozalmoro și Mazalvete, iar la vest cu cel din Fontecha, întinzându-se în toate direcțiile pe o distanță de 1/4 leghe. Pe cuprinsul său se găseau pășuni destul de bune și o pădure care fusese foarte populată cu stejar de stâncă (carrascal), dar neglijența și proasta gestionare a localnicilor au făcut-o să dispară, existând deja doar gorun (marojo). Trecea prin el un râușor fără nume, peste care se afla un pod de piatră de talie cu două arcuri, de mică înălțime; malurile acestui râu erau înfrumusețate de o diversitate de arbori. Terenul era de bună calitate în proporție de două treimi, restul fiind nisipos. Drumurile erau reduse la o șosea destul de deteriorată care trecea imediat lângă localitate. Produse: grâu curat, secară, orz și mazăre furajeră (visaltos). Populație: 25 de capi de familie; 120 de locuitori. Capital impozabil: 29.769 reali și 10 maravedí.[3]”
La mijlocul secolului al XIX-lea, teritoriul municipalității a crescut deoarece a încorporat localitatea Canos. La data de 2 iulie 1975, această localitate a încetat să mai fie o entitate locală minoră și s-a integrat pe deplin în Primărie, moment în care mai număra doar doi locuitori.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Localitatea are o populație de 27 de locuitori (conform datelor furnizate de INE din 2025).
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://www.worlddata.info/europe/spain/timezones.php. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Censo de pecheros. Carlos I 1528 (Recensământul plătitorilor de taxe. Carol I 1528) (în spaniolă). II. Madrid: Instituto Nacional de Estadística. .
- 1 2 Madoz, Pascual (). Diccionario geográfico-estadístico-histórico de España y sus posesiones de Ultramar (Dicționar geografic-statistic-istoric al Spaniei și al posesiunilor sale de peste mări) (în spaniolă). I. Madrid: Establecimiento Tipográfico de P. Madoz y L. Sagasti. p. 515.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Madoz, Pascual (). Diccionario geográfico-estadístico-histórico de España y sus posesiones de Ultramar (Dicționar geografic-statistic-istoric al Spaniei și al posesiunilor sale de peste mări) (în spaniolă). I. Madrid: Establecimiento Tipográfico de P. Madoz y L. Sagasti. p. 515.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Aldehuela de Periáñez la Wikimedia Commons
