Ahmed Yassin

Shekh Ahmed Yassin الشيخ أحمد ياسين
Date personale
Nume la naștere	الشيخ أحمد إسماعيل حسن ياسين
Născut	1 mai 1937 Al-Jura⁠(d), Gaza Subdistrict⁠(d), Palestina Mandatară
Decedat	22 martie 2004 (66 de ani) Gaza, Autoritatea Națională Palestiniană
Înmormântat	Sheikh Radwan[*]​
Cauza decesului	ucidere țintită[*]​ (atac aerian)
Căsătorit cu	Halima Yasin[*]​ (1961–2004)
Număr de copii	11
Cetățenie	palestiniană
Etnie	arab palestinian
Religie	islam sunit
Ocupație	activist[*]​ politician cleric[*]​ profesor predicator
Limbi vorbite	limba arabă
Activitate
Partid politic	Frăția Musulmană
Alma mater	Universitatea Ein Shams
Prezență online
Internet Movie Database

Șeicul Ahmed Ismail Hassan Yassin (în arabă: الشيخ أحمد إسماعيل حسن ياسين; iunie 1936/37 – 22 martie 2004 a fost un imam și politician palestinian care a fondat Hamas, o organizație politică și militară islamistă. El a fost primul președinte al Consiliului Shura al Hamas și conducător de facto al Hamasului de la înființarea acestuia, din decembrie 1987, până la asasinarea sa în martie 2004.

Yassin s-a născut aprox. în 1936 sau 1937 la Al Jura lângă Majdal în Palestina Mandatară(astăzi Ashkelon în Israel) în 1929 sau mai probabil, în mai 1936. Familia sa a părăsit localitatea natală în timpul Războiului arabo-israelian din 1948-1949 și s-a stabilit în orașul Gaza. Yassin, care devenise handicapat grav tetraplegic și aproape orb, se deplasa cu cărucior de invalid din cauza unui accident sportiv suferit la vârsta de 16 ani.

După înființarea organizației Hamas în 1987, Yassin a fost conducătorul spiritual al acesteia. Guvernul israelian l-a considerat responsabil pentru asasinarea mai multor sute de civili israelieni. În 2004, a fost ucis când un elicopter de luptă israelian a tras o rachetă asupra lui în timp ce era transportat în orașul Gaza după rugăciunea Fajr . Atacul, care a ucis și ambele gărzi de corp și nouă trecători, a fost condamnat la nivel internațional. Procesiunea sa funerară a fost urmată de 200.000 de oameni din Gaza.

Biografie

Copilărie și tinerețe

Ahmed Yassin s-a născut în Al-Jura, un sat mic din apropierea orașului Majdal în Palestina sub mandat britanic.(astăzi Ashkelon în Israel. Data sa de naștere nu este cunoscută cu certitudine: conform pașaportului său palestinian, s-a născut pe 1 ianuarie 1929, dar a susținut că s-a născut de fapt în vara anului 1936. Tatăl său, Abdallah Yassin, a murit când avea trei ani. Ulterior, copilul a devenit cunoscut în cartierul său sub numele de Ahmad Saada, după mama sa, Sa‘da Abdallah al-Habil. Acest lucru l-a diferențiat de copiii celorlalte trei soții ale tatălui său. În total, Yassin a avut patru frați și două surori. Până în clasa a V-la a învățat la școala primară din Al- Jura. După ce satul său a fost evacuat în cursul ostilităților din Războiul arabo-israelian din 1948-1949 (Războiul de Independență al Israelului) el și întreaga sa familie au fugit în Gaza, stabilindu-se în Tabăra al-Shati Yassin a venit la Gaza cu statut de refugiat.În 1949-1950 a lucrat la un restaurant de mâncăruri pe bază de bob (ful) pentru a-și ajuta familia.

La 15 iulie 1952 când avea 16 ani, Ahmed Yassin a suferit o leziune gravă a coloanei vertebrale cervicale în timp unei lupte cu prietenul său Abdallah al-Khatib. Gâtul său a fost imobilizat în gips timp de 45 de zile. Deteriorarea măduvei spinării l-a transformat într-un tetraplegic pentru tot restul vieții. Temându-se de o ruptură între familia sa și cea a lui Al-Khatib, Yassin a spus inițial familiei sale că s-a rănit în timp ce se juca de-a capra în cursul unei lecții de sport cu prietenii săi de școală pe plajă. El si-a reluat studiile la Școala secundară Imam Shaf'i și până în 1958 la liceul Al Rimal (cunoscut ulterior ca Liceul Al-Karmel) .

În 1955, s-a alăturat Frăției Musulmane din Gaza. Mișcarea s-a întărit în urma Revoluției Ofițerilor Liberi din 1952 și a câștigat popularitate în taberele de refugiați palestinieni din Fâșia Gaza. La sfârșitul anului 1954, în urma unei tentative eșuate de asasinat asupra lui Gamal Abdel Nasser, mișcarea a fost scoasă în afara legii și a intrat în clandestinitate. Încă din 1957, Yassin a fost numit membru al Comitetului Da'wah al Frăției Musulmane din Fâșia Gaza, care promova misionarismul religios.

La 10-11 martie 1957, după retragerea trupelor israeliene din Sinai și Gaza (după Criza Suezului), Yassin a participat la demonstrațiile de masă ale palestinienilor din Gaza care au chemat la restaurarea administratiei egiptene în Fâșia Gaza, împotrivindu-se unei supravegheri internaționale. .

În octombrie 1958 a început să predea araba și religia la școlile UNRWA.A învățat acasă, citind mult, în special despre filosofie și religie, politică, sociologie și economie. Adepții săi cred că cunoștințele sale lumești l-au făcut „unul dintre cei mai buni oratori din Fâșia Gaza”. În această perioadă, a început să țină predici săptămânale după rugăciunile de vineri, atrăgând o mulțime de credincioși.

În 1964 s-a înscris ca student de la distanță la studii de teologie islamică și limba engleză la Universitatea Ain Shams din Cairo În cele din urmă, arestările de simpatizanți ai Fratilor musulmani în 1965 l-au împiedicat să plece în Egipt pentru a-și da examenele. Un an mai târziu, a fost arestat de poliția secretă egipteană din cauza activităților sale în mișcarea Frăției Musulmane. Studiile lui Yassin au fost întrerupte, a fost deportat înapoi în Gaza, iar reintrarea în Egipt i-a fost interzisă. În 1966, Yassin a fost închis timp de o lună într-un centru de detenție egiptean din Gaza, ca parte a valului de arestări efectuate de autoritățile egiptene în urma tentativei de lovitură de stat a lui Sayyid Qutb.

După ani de șomaj, a obținut un post de profesor de limba arabă la o școală elementară din Rimal, Gaza. Directorul Mohammad al-Shawa a avut inițial rezerve față de Yassin, în ceea ce privește primirea pe care ar fi avut-o din partea elevilor din cauza dizabilității sale. Cu toate acestea, dupa spusele lui al-Shawa, Yassin s-a descurcat bine, iar popularitatea sa a crescut, în special în rândul copiilor mai învățați. Metodele sale de predare ar fi provocat reacții mixte în rândul părinților, deoarece își încuraja elevii să meargă la moschee de două ori pe săptămână. Un loc de muncă stabil i-a oferit lui Yassin stabilitate financiară, iar în 1960, la vârsta de 22 de ani el s-a căsătorit cu una dintre rudele sale, Halima Yassin. Cuplul a avut unsprezece copii.

Frăția Musulmană din Fâșia Gaza

În 1968, șeicul Yassin a fost numit conducător al mișcării Frăția Musulmană din Fâșia Gaza. În anii precedenți, mișcarea suferise persecuții din partea autorităților egiptene și emigrarea liderilor ei în țările din Golful Arab. Dar din cauza Războiului de Șase Zile, în urma căruia Fâșia a intrat sub control israelian, Yassin a reușit treptat să refacă organizația. Mișcarea Frăției Musulmane pe care a condus-o s-a alăturat celulelor organizației din Cisiordania, care se afla acum și ea sub control israelian. A continuat activitatea sa misionară de la pupitrul Moscheei Abbas din tabăra Shati, de unde chema la rezistență față de ocupanți. Ca obiectiv principal, Yassin s-a străduit să creeze o bază largă de sprijin pentru mișcarea islamistă în rândul păturilor sărace ale populației, prin înființarea de instituții de asistență socială și ajutor. În timp ce Organizația pentru Eliberarea Palestinei și alte organizații de fedayin se aflau în punctul culminant al luptei lor militare împotriva Israelului, în anii 1970 mișcarea islamică era ocupată să-și construiască în liniște puterea și să creeze o infrastructură socio-religioasă în rândul populației. Când a preluat conducerea, Yassin a împărțit Fâșia în cinci zone de activitate, în fiecare dintre ele numind un lider local. Yassin a căutat să transforme moscheile din simple lăcașuri de rugăciune în centre comunitare care să răspândească informații despre Islam.

Pentru a instituționaliza procesul de islamizare politică în Fâșia Gaza, Yassin a fondat „Asociația Islamică” în 1970, condusă de mâna sa dreaptă, Khalil al-Kuka. În 1975 asociația a fost înregistrată oficial în Israel pe baza Legii israeliene a asociațiilor otomane. În 1973, cu ajutorul lui Ibrahim al-Yazuri, a fondat Centrul islamic „Al Mujam'a Al Islami”, care a fost recunoscut oficial prin legea israeliană, în iunie 1979 . Centrul islamic a centralizat toate activitățile sociale ale Frăției Musulmane din Fâșia Gaza, sub o umbrelă religioasă. Ea s-a angajat în activități umanitare și de asistență socială și a fost susținută de guvernamântul militar israelian din teritoriile ocupate, care a folosit-o pentru a slăbi puterea O.E.P. În 1978 Yassin a participat la fondarea Universității Islamice din Gaza. Treptat, Yassin a reușit să creeze nu numai o infrastructură pentru apropierea tinerilor de islam, ci și un întreg sistem social care nu depindea de instituțiile israeliene sau de conducerea externă palestiniană a OEP. De exemplu, în cadrul ei au fost înființate cluburi sportive pentru tineri, o instituție de formare profesională pentru femei și clinici care colectau donații de sânge. Al Mujam'a era, de asemenea, responsabilă de activități caritabile și, în consecință, subvenționa burse de studii pentru a învăța instituții religioase din Arabia Saudită și a înființa un fond caritabil pentru săraci.

În 1976, Yassin s-a pensionat anticipat din cauza invalidității sale tot mai mari și, de atunci, și-a dedicat timpul activităților educaționale și aprofundării identității islamice în rândul palestinienilor. La începutul anilor 1980, Mujam'a avea filiale în toată Fâșia Gaza. Figurile importante ale Mujam'a au devenit ulterior figuri importante între fondatorii miscîrii vHamas, iar infrastructura socială pe care Yassin a înființat-o ulterior a servit acestei organizații teroriste. Deși Mujam'a era de fapt expresia legală a activităților Frăției Musulmane în Fâșia Gaza, asociația nu a recunoscut niciodată acest lucru și a păstrat în secretul legăturile sale cu Frăția Musulmană. Chiar și atunci când Yassin a adoptat deja o politică violentă împotriva Israelului, el a avut grijă să mențină Mujam'a ca o instituție „curată” și, prin urmare, asociația nu a fost afectată nici măcar atunci când Yassin însuși a inițiat acte teroriste.

Primele valuri de violențe

în urma valului de islamism politic care a cuprins Orientul Mijlociu la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 și Yassin a adoptat o strategie militantă împotriva Israelului. Acest proces, care s-a exprimat în evenimente precum Revoluția Islamică din Iran și asasinarea președintelui egiptean Anwar Sadat de către o organizație musulmană fundamentalistă, a prins rădăcini și în societatea palestiniană. În anii 1970, numărul moscheilor din Fâșia Gaza și Cisiordania s-a dublat, iar membri veterani ai Frăției Musulmane au reușit să devină lideri ai conducerii religioase a Waqf-ului. A existat, de asemenea, și un aflux de convertiți la islamism în cadrul instituțiilor academice palestiniene, precum și în rândul studenților și profesioniștilor liberali care își terminaseră studiile. Au apărut asociații studențești islamice și în universități care erau identificate cu stânga și cu laicismul și au obținut un mare succes în alegerile instituționale. În Fâșia Gaza, procesul de trezire islamică a fost însoțit și de evenimente violente. În 1983, organizația Jihadului Islamic Palestinian a fost înființată în Fâșia Gaza de către Fathi Shiqaki, care a inițiat deschis activități violente pentru a-și atinge obiectivele. Mișcarea Islamică, condusă de Yassin, a început și ea să folosească mijloace violente, în această etapă nu împotriva Israelului, ci mai degrabă împotriva palestinienilor laici, și în special împotriva acelor comuniști care erau percepuți ca necredincioși și colaboratori ai autorităților israeliene. În ianuarie 1980, biroul Semilunii Roșii din Fâșia Gaza, condus de liderii mișcării comuniste palestiniene, a fost incendiat. Ulterior, au fost înființate miliții în numele Mișcării, care au impus în mod violent pe străzile din Gaza o îmbrăcăminte musulmană „decentă” și un stil de viață adecvat religiei.

Mișcarea islamistă a pătruns treptat prin metode violente în instituțiile și organizațiile din Fâșia Gaza care erau identificate în mod tradițional cu elemente laice. Yassin a cerut ca fiecare membru al Mujam'a să se alăture unei asociații profesionale în domeniul său de activitate și, în acest fel, valul islamic a început să pătrundă în aceste instituții. În 1985, Mujam'a a reușit să preia controlul asupra Asociației Medicilor din Fâșia Gaza și, de asemenea, a infiltrat și alte asociații profesionale, preluând a treptat și organizațiile profesorilor și lucrătorilor UNRWA. Punctul culminant al acestui proces a fost preluarea de către Mujam'a a Universității Islamice din Gaza. Expulzarea conducerii OEP și a lui Yasser Arafat din Beirut în 1982 a dus la încetarea finanțării OEP pentru universitate, lucru pe care Yassin l-a exploatat pentru a prelua controlul asupra instituției. Președintele instituției laice a fost concediat cu forța, iar în locul său au fost numiți funcționari religioși. În alegerile studențești organizate în ianuarie 1983, Mujam'a a câștigat mai mult de jumătate din voturi. De la victoria Mujamei, universitatea a devenit o fortăreață tradițională a mișcării islamiste din Fâșia Gaza. În martie 1985, un val de revolte a izbucnit în cadrul universității, în timpul cărora zeci de studenți care erau activiști Fatah au fost bătuți și răniți. Profesorii și studenții comuniști au fost persecutați și mai intens, iar unii au fost excluși definitiv din universitate.

Următoarea etapă în trecerea lui Yassin la jihadul activ a început în 1983, odată cu înființarea organizației al-Mujahidun al-Falastiniun (literalmente: „Luptătorii palestinieni ai jihadului”), aripa militară a Frăției Musulmane din Fâșia Gaza. Această decizie a fost luată de Yassin în urma prăbușirii OEP în Războiul din Liban din 1982 și în urma Masacrului de la Sabra și Shatila. Scopul organizației, potrivit lui Yassin, era de a înființa echipe militare și de a colecta arme, cu scopul de a antrena forțe care aveau să lupte în cele din urmă împotriva Israelului. La sfârșitul lunii aprilie 1983, organizația Al Mujahiddun al Falistiniun fost înființată într-o întâlnire secretă la domiciliul lui Yassin, la care au participat și Abd al-Rahman Tamraz, Ibrahim Makdema și Ahmed al-Mallah. Yassin depozita arme în casa sa pe care organizația reușise să le achiziționeze de la dealeri, inclusiv arme furate ale armata israeliană. Finanțarea pentru tranzacțiile cu arme a provenit, printre altele, de la celulele Frăției Musulmane din Iordania.

La 15 iunie 1984, Shin Bet a confiscat zeci de puști și mitraliere din casa lui Yassin, precum și într-o ascunzătoare de arme găsită într-o moschee din apropierea casei sale. Drept urmare, Yassin și ceilalți membri ai al-Mujahidun au fost arestați. Într-un proces desfășurat în august la Tribunalul Militar din Gaza, Yassin a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru deținere de arme fără permis, înființarea unei organizații militare și apel la eliminarea Statului Israel.

În timp ce se afla în închisoare, l-a întâlnit pe Salah Shehade, care a devenit ulterior unul dintre fondatorii mișcării Hamas. Deși condamnat la treisprezece ani de închisoare, Yassin a fost eliberat din închisoare mai puțin de un an mai târziu, în mai 1985, ca parte a „Acordului Jibril” prin care Israelul a eliberat 1551 militanți palestinieni în schimbul a trei soldați.

La întoarcerea sa în Fâșia Gaza, Yassin a continuat să urmeze o politică islamică agresivă, dar pentru a nu dăuna Mișcării Islamice, a demisionat din funcția de președinte al Mossadului și a fost înlocuit de Ibrahim al-Yazuri. Pentru a-și continua activitățile, la începutul anului 1986, Yassin a înființat o nouă organizație militară al cărei scop era să desfășoare jihadul împotriva celor care deviază de la calea Islamului, cum ar fi magazinele care vindeau alcool sau filme pornografice. Yassin a recrutat doi dintre șefii uniunii studențești a Universității Islamice pentru noua organizație, care se numea Al-Majd (literalmente: Glorie). Zeci de activiști au fost curând recrutați la Al-Majd și s-au format echipe de luptă care au fost împărțite în domenii de activitate definite. Yassin a autorizat membrii organizației, printr-o fatwa, să execute colaboratori palestinieni cu Israelul. Pe baza acestei hotărâri, cel puțin patru palestinieni au fost executați de către membri ai organizației în 1986–1987. Organizația a fuzionat ulterior cu aripa militară a Hamas.

Hamas

Chiar înainte de izbucnirea Primei Intifade, Yassin dorea să instituționalizeze organizația militară care prindea contur treptat. În iunie 1987 i-a convocat la el acasă pe dr.Abd al-Aziz al-Rantisi ​​​​și pe Saleh Shehadeh și le-a dat sarcina de a înființa o nouă aripă militară care să desfășoare operațiuni teroriste împotriva Israelului, bazată pe infrastructura logistică a organizației al-Mujahidin. Rantisi a fost numit comandantul sudului Fâșiei Gaza, iar Shehade a fost numit comandantul nordului Fâșiei Gaza, dar după câteva zile Rantisi a fost arestat, iar Shehade a rămas singurul comandant al aripii militare. Înființarea finală a „Mișcării de Rezistență Islamică” a avut loc în urma izbucnirii Primei Intifade la 9 decembrie 1987. În această etapă, când a început o revoltă palestiniană împotriva Israelului, Yassin a vrut să o pună sub auspiciile Islamului si ale Războiului Sfânt împotriva necredincioșilor- Jihad.

Pe 10 decembrie 1987, la o întâlnire ținută la domiciliul său din tabăra de refugiați Shati, Yassin a fondat organizația Hamas. Prezenți la întâlnire, pe lângă Yassin, au fost Salah Shehadeh, Ibrahim al-Yazouri, Issa Khalil al-Nashar, Hassan Yusuf Khalil, Abdul Aziz al-Rantisi și Abdul Fattah Duhan – toți membri de lungă durată ai Ligii Islamice și ai Frăției Musulmane. Hamas a fost fondat pe baza infrastructurii sociale și economice a Ligii Islamice, prin intermediul căreia se realiza recrutarea în rândurile organizației teroriste.

Scopul declarat al Hamas era o luptă totală împotriva Israelului prin Jihad, respingând în același timp orice compromis sau negociere inițiate de factori arabi precum OEP. La 14 decembrie, primul pliant Hamas a fost distribuit în Fâșia Gaza, iar această dată este menționată ca fiind ziua în care a fost fondată mișcarea. În ianuarie 1988, prima celulă Hamas a fost înființată în Cisiordania, bazată pe infrastructura organizațională și filialele Frăției Musulmane din regiune. Frăția Musulmană din Iordania a participat și ea la finanțarea mișcării emergente. În august, procesul de formare a mișcării a fost finalizat, iar Yassin a publicat Carta Hamasului, care a stabilit principiile și pozițiile mișcării cu privire la lupta împotriva Israelului, la Islam , palestinieni și la alte organizații.

Ahmed Yassin, însoțit de doi polițiști militari israelieni, la tribunalul militar din zona industrială Erez, martie 1990

Infrastructura organizațională a Hamas era Mujamma Islamică și celulele secrete ale Frăției Musulmane. Moscheile controlate de Mujamma serveau drept centre de activitate. De acolo plecau demonstrațiile majore, erau distribuite pliante care îndemnau la rezistență și, în cadrul campaniilor, se făceau declarații împotriva Israelului. Pliantele distribuite de mișcare erau redactate chiar de Yassin. Membrii Frăției Musulmane au fost primii care s-au alăturat mișcării Hamas și au format nucleul ei dur, lor alăturându-se și membri ai Mujamma și mii de oameni care au beneficiat de serviciile da'wah și au fost cu ușurință motivați să comită acte de violență. În ciuda creșterii rapide a organizației, Yassin a avut grijă să mențină un nivel ridicat de compartimentare în cadrul organizației, pentru a preveni deconspirarea în fața factorilor israelieni. Întâlniri secrete între conducători aveau loc doar o dată la trei săptămâni la domiciliul lui Yassin, iar comunicările dintre activiști se făceau prin criptarea mesajelor în ascunzișuri predeterminate.

Prin propaganda da'wah în rândul populației palestiniene, recrutarea în mișcare a fost rapidă, iar mișcarea Hamas a crescut și, încă de la începuturi, a jucat un rol semnificativ în atacurile teroriste care au avut loc în timpul Primei Intifade. În urma intensificării activităților teroriste, Salah Shehadeh, Issa Naser și Abdel Fattah Duhan au fost arestați în mai 1988. Acesta a fost primul val de arestări împotriva mișcării Hamas, în timpul căruia peste 200 de membri ai organizației au fost arestați. Serviciile de securitate știau că Yassin era șeful organizației, dar s-a decis să nu fie arestat din cauza invalidității sale.

După primul val de arestări, Yassin a depus eforturi pentru a reconstrui infrastructura organizației și a reveni rapid la activitatea militară. L-a numit pe Ismail Abu Shanab comandant al Hamas în Fâșia Gaza și, împreună cu acesta, a reorganizat ierarhia de comandă a organizației în Fâșia Gaza. Yassin l-a numit, de asemenea, pe Nizar Awdallah comandant al aripii militare în locul lui Shehadeh, care se afla în închisoare. Legăturile cu aparatul Hamas din Cisiordania s-au strâns treptat, prin întâlniri secrete pe care Abu Shanab le-a avut cu fruntași ai mișcării din Cisiordania. Finanțarea Hamasului provenea de la Frăția Musulmană din Iordania prin intermediul Cisiordaniei și era folosită pentru a cumpăra echipamente pentru pregătirea pliantelor, precum și arme. Mecanismele de compartimentare și secretizare ale organizației au fost consolidate de teama infiltrării colaboratorilor. De asemenea, a fost înființată o aripă specială de securitate pentru a monitoriza presupușii colaboratori și a-i pedepsi exemplar conform instrucțiunilor comandamentului superior. În 1989, Yassin a ordonat uciderea palestinienilor suspectați de colaborare cu armata israeliană și cu Shin Bet.

În același timp, activitatea militară a Hamas a fost, de asemenea, reluată. Activitățile teroriste ale Hamas de la începutul Intifadei au căpătat o importanță secundară în comparație cu atacurile organizate de OEP și Jihadul Islamic. Cea mai mare parte a activității militare a Hamas s-a concentrat inițial pe incendierea câmpurilor agricole și doar rareori au fost efectuate tentative de atacuri cu arme de foc. Acest lucru s-a schimbat odată cu activitatea „Echipei 101”, condusă de Muhammad Sharatha și Mahmoud al-Mabhouh. Membrii acesteia nu s-au mulțumit cu atacuri sporadice cu focuri de armă, ci au decis să comită răpiri de soldați în interiorul Liniei Verzi. La 16 februarie 1989, l-au răpit și ucis pe soldatul israelian Avi Sasportas, iar două luni mai târziu, la 3 mai, pe soldatul Ilan Saadon. Aceste două atacuri au fost primele acte teroriste comise de aripa militară a Hamas în afara Fâșiei Gaza. În urma celor două atacuri, serviciile de securitate israeliene au arestat sute de agenți Hamas, inclusiv pe Ahmed Yassin, care a fost arestat în cartierul Jurat al-Shams din Gaza.

Apoi a fost plasat în închisoarea Ayalon, dar din cauza sănătății sale precare a fost spitalizat de mai multe ori în timpul detenției sale. Cererile de eliberare a sa din cauza stării sale precare au fost respinse de instanță. Rechizitoriul împotriva lui Yassin a fost depus în septembrie 1989, iar procesul său a început în ianuarie 1990 la tribunalul militar din Zona Industrială Erez din nordul Fâșiei Gaza. Procesul s-a încheiat în octombrie 1991, iar Yassin a fost condamnat la închisoare pe viață plus 15 ani, pentru emiterea unor decrete religioase care permitea executarea colaboraționistilor Acuzațiile suplimentare ridicate în rechizitoriul împotriva sa, cum ar fi implicarea în organizațiile teroriste Al-Mujahidun și Al-Majd și responsabilitatea pentru uciderea lui Ilan Sa'adun și Avi Sasportas, au fost retrase de acuzare ca parte a unei înțelegeri de recunoaștere a vinovăției cu apărarea, în care acesta a recunoscut că a acordat permisiunea juridică pe baza dreptului islamic de a ucide colaboratori cu dușmanul.

În închisoare

Yassin a continuat să predice lupta teroristă chiar și din închisoare, iar aripa militară a organizației a încercat să-i forțeze eliberarea prin răpirea unor soldați. Uneori, sub presiunea israeliană, Yassin a s-a făcut auzit prin intermediul mass-media făcând apeluri conciliante.

La 13 decembrie 1992, un polițist de frontieră israelian, Nissim Toledano, a fost răpit de membri ai aripii militare a Hamas, care au cerut eliberarea lui Yassin din închisoare în schimbul eliberării lui Toledano. Yassin a fost intervievat în aceeași zi și a interviul fost difuzat de mai multe ori la televiziune și radio, când a apelat la oamenii săi să protejeze viața soldatului răpit, dar în ciuda acestor declarații, Toledano a fost asasinat, și, privind în retrospectivă, actul a fost justificat și de Yassin, care a susținut că era soldat și, prin urmare, omorârea lui era legitimă. La fel și în cazul răpirii soldatului Nahshon Waxman la 9 octombrie 1994, răpitorii au cerut și eliberarea lui Yassin din închisoare în schimbul eliberării lui Waxman, iar Yassin a cerut din închisoare ca ostaticul să nu fie ucis. Dar chiar și de data asta, oamenii Hamasului nu s-au înduplecat, Waxman nu a fost cruțat și a fost omorât.

Sănătatea lui Yassin continua să se deterioreze în închisoare, iar vederea i s-a agravat. În mai 1993 a fost supus unei intervenții chirurgicale la ochi la Spitalul Assaf Harofe și a fost spitalizat timp de câteva săptămâni. Din cauza sănătății lui Yassin, exista temerea că va muri în închisoare și că acest lucru va declanșa revolte, așa că în mai 1994 i s-a oferit eliberarea , dar a refuzat. .

Yassin a fost, în cele din urmă, eliberat din închisoare la 30 septembrie 1997, după tentativa eșuată a Mossadului de a-l otrăvi pe unul din liderii Hamasului, Khaled Mashal, în Iordania, pe 25 septembrie 1997. Înainte de eliberare, ochii i-au fost operați din nou la Spitalul Assaf Harofé de către directorul departamentului, prof. Pinhas Nemeth.[necesită citare] Grava criză politică din relațiile iordanio-israeliene a fost rezolvată abia după ce Yassin și aproximativ 70 de alți deținuți securitari palestinieni au fost eliberați. Yassin a acceptat să fie eliberat doar după ce i s-a promis că se va putea întoarce în Fâșia Gaza. El a fost transportat cu avionul la Amman, unde a fost întâmpinat ceremonios de regele Hussein al Iordaniei și a primit tratament medical. Apoi s-a întors în Fâșia Gaza la 6 octombrie 1997, după o absență de opt ani.

După eliberare, ziarista israeliană Oshrat Kotler l-a intervievat în cadrul programului „Meet the Press”, iar ea a realizat interviul purtând un văl islamic tradițional.

Revenirea la conducerea Hamas și a Doua Intifadă

Revenirea lui Yassin la conducerea Hamas în Fâșia Gaza a dus la vindecarea rupturilor care apăruseră în cadrul organizației, între activiștii din străinătate care operau din țările arabe și Europa, și activiștii „din interior” din Fâșia Gaza și Cisiordania. Revenirea sa pe arena politică a slăbit, de asemenea, prestigiul OEP și al conducatorului acesteia, Yasser Arafat. În februarie 1998, Yassin a plecat pentru tratament medical în Egipt și apoi în Arabia Saudită. După tratament, a făcut o călătorie diplomatică în Orientul Mijlociu, în timpul căreia a vizitat Iranul, principatele Golfului Arab, Yemenul, Siria, Libanul și Sudanul. Yassin a primit adesea o primire oficială nu mai puțin decât cea rezervată unui șef de stat. În timpul turneului său, s-a întâlnit cu șefi de stat și lideri ai diasporei palestiniene și a reușit astfel să poziționeze Hamas ca mișcare oficială a palestinienilor. În timpul aceluiași turneu, Yassin a făcut demersuri pentru a obține finanțarea mișcării sale și a reușit să strângă zeci de milioane de dolari pentru activitățile Hamas. După patru luni, s-a întors în Fâșia Gaza. Arafat se temea de prestigiul crescând al lui Yassin, dar nu a făcut prea multe pentru a-l bara. În noiembrie 1998, Autoritatea Palestiniană l-a plasat pe Yassin în arest la domiciliu după ce Hamas a încercat să arunce în aer un autobuz cu copii lângă Kfar Darom cu ajutorul unei [mașini încărcate cu explozivi. Cu toate acestea, după șase luni, , Yassin a participat activ la discuțiile Consiliului Central Palestinian privind declararea unilaterală a unui stat palestinian. , După întoarcerea sa în Fâșia Gaza, Yassin a reluat predicarea violenței și a terorismului împotriva cetățenilor israelieni și a condus linia extremistă în rândul palestinienilor, bucurându-se în același timp de o anumită imunitate provenită din autoritatea de care se bucura în rândul adepților săi. Conform rapoartelor IDF și Shin Bet, a revenit la activitățile teroriste încă din 1999 și a fost implicat în planificarea atacurilor la nivel operațional. El a dat permisiunea religioasă de a răpi soldați în scopuri de negociere. Odată cu izbucnirea celei de-a doua Intifade, a fost implicat în activitatea militară a Hamas în Fâșia Gaza, datorită apropierii sale de șefii aripii militare a mișcării din Fâșia Gaza, Salah Shehadeh și al-Nassar. În iunie 2003, în urma unor atacuri israeliene vizând lichidarea conducerii mișcării, Yassin a fost de acord cu un armistițiu între Israel și organizația palestiniană.

Asasinarea lui Ahmed Yassin

În urma atacului împotriva pasagerilor autobusului de linia 2 din Ierusalim din 19 august 2003, armistițiul cu Hamas s-a prăbușit, iar Israelul a decis că liderii săi trebuie să fie eliminați.

La 6 septembrie 2003 în cadrul Operațiunii „Cules de anemone” , o primă încercare israeliană de a-l asasina pe Yassin a eșuat. Un avion F-16 al aviației militare a lansat o bombă care cântărea un sfert de tonă asupra unei clădiri în care Yassin și Ismail Haniyeh aveau o sedință împreună cu liderii aripii militare a organizației, inclusiv Mohammed Def, dar cu toții au supraviețuit bombardamentului deoarece se aflau la parterul clădirii. Format:Notă În a doua încercare, pe 22 martie 2004, trei rachete Hellfire au fost lansate asupra lui Yassin dintr-un elicopter de luptă în timp ce acesta părăsea moscheea. Focul-a ucis pe Yassin, și două dintre gărzile sale și alte șase persoane și a rănit pe doi dintre fiii săi.

Asasinarea lui Yassin a fost condamnată pe scară largă la nivel mondial, dar a primit și un sprijin ezitant din partea Statelor Unite și Australiei. O rezoluție a fost înaintată Consiliului de Securitate al ONU pentru a condamna Israelul pentru această acțiune. Această propunere a fost susținută de 11 membri ai Consiliului de Securitate, dar un veto din partea Statelor Unite a împiedicat aprobarea acesteia. Comitetul de Monitorizare al arabilor din Israel a declarat o zi de doliu, și a organizat o demonstrație de doliu și protest la Nazaret, la care au participat peste 2.000 de persoane.

Viața privată

Tatăl lui Yassin era un om bogat din satul [[Al-Jura din Governoratul Gaza, de lângă Ashkelon și deținea aproximativ 9 hectare de teren agricol, lucrate de zeci de muncitori. El avea patru soții și nouă copii. Saada, una dintre cele patru soții ale tatălui, a fost mama lui Yasin și a altor șapte copii. La vârsta de trei ani, Yasin a rămas orfan de tată iar fratele său mai mare, Shahada Ismail, a devenit capul familiei.

În 1963, Yasin s-a căsătorit cu ruda sa Halima Hassan Yasin și cei doi au avut 11 fii. Cei doi fii mai mari au murit în tinerețe, iar restul au devenit muncitori și meseriași . Al patrulea fiu al său s-a numit Muhammad, si deaceea, după el Yasin era uneori numit „Abu Muhammad”.

Lecturi suplimentare

• Guy Aviad Lexikon Hamas 2008 pp.116–120 (în ebraică)
• Randall D.Law - Istoria terorismului - de la asirieni la jihadiști. Corint Books, București 2017
• Aviva Shabi, Roni Shaked - Hamas:Meemuná lederekh hateror, (Hamas: De la credință la calea terorismului) Editura Keter, 1994 (în ebraică)

Legături externe

• enciclopedie palestiniană interactivă despre problema palestiniană Institute of Palestinian Studies, Palestinian Museum art. Ahmed Ismail Yassin
• articol necrolog pe saitul BBC
• articol necrolog pe canalul Al Jazeera din Qatar,24 martie 2004
• David Hirst - articol necrolog in The Guardian
• SUA opune veto rezoluției de condamnare a Israelului pentru uciderea lui Ahmed Yassin International Herald Tribune, România și Germania se abțin de la vot, 26 martie 2004