Adriaan van Roomen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Adriaan van Roomen (n. 29 septembrie 1561 - d. 4 mai 1615), cunoscut și ca Adrianus Romanus a fost un matematician flamand.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Louvain. Printre profesori l-a avut pe Christophorus Clavius. Îl cunoaște pe Johannes Kepler și François Viète. Cu acesta din urmă discută diverse chestiuni matematice.

A fost profesor de matematică și medicină la Louvain și Würzburg, medic al episcopului, iar mai târziu matematicianul curții regale a Poloniei.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Realizările sale se înscriu în domeniul algebrei, geometriei și trigonometriei. Astfel, utilizând rezultatele lui Al-Kashi, în 1590 utilizează metoda poligoanelor regulate și calculează valoarea lui π cu 15 zecimale exacte.

A combătut modul cum Joseph Justus Scaliger și Oronce Finé au efectuat cuadratura cercului. Cuadratura lui van Roomen a fost la rândul acesteia combătută de Pietro Cataldi.

A propus rezolvarea unei ecuații de gradul 45, a cărei soluție generală a fost găsită de François Viète, arătând că ecuația are 23 de rădăcini, celelalte corespunzând valorilor negative care nu erau considerate drept soluții.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Ideae Mathematicae Pars Primae, seu Methodus Polygonarus, Anvers (1583)
  • Archimedis Circuli Dimensionum Exposito et Analysis, Würzburg (1597)
  • Apologia pro Archimede, ad clarissimus Josephum Scalingerum exercitationes cyclicae Orontius Fineaus et Raymorum ursum (1597)
  • Mathesis Polemica, Frankfurt (1605)
  • Canon Triangulorum Sphaericorum, Mainz (1609).