Ada Lovelace

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ada Lovelace
Ada lovelace.jpg
Ada King, Contesă de Lovelace, 1840
Date personale
Nume la naștere Augusta Ada Byron
Născută Augusta Ada Byron
10 decembrie 1815(1815-12-10)
Londra, Anglia
Decedată 27 noiembrie 1852 (36 de ani)
Marylebone, Londra, Anglia
Părinți
Frați și surori Allegra Byron[*]
Elizabeth Medora Leigh[*]
Căsătorită cu William King-Noel, 1st Earl of Lovelace
Copii
Naționalitate Britanică
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Ocupație Matematică
Activitate
Cauza decesului uterine cancer[*][1]
Loc de odihnă Biserica Sfânta Maria Magdalena, Hucknall, Nottingham
Influențat de Augustus De Morgan
Titlu Countess of Lovelace

Augusta Ada King, Contesă de Lovelace (10 decembrie 1815 - 27 noiembrie 1852), născută Augusta Ada Byron, iar acum cunoscută sub numele de Ada Lovelace, a fost o matematiciană engleză și o scriitoare cunoscută în principal pentru munca ei la calculatorul mecanic al lui Charles Babbage, motorul analitic. Consemnațiile ei privind motorul includ ceea ce este recunoscut ca fiind primul algoritm care urmează să fie procesat de către o mașină. Din acest motiv, ea este adesea considerată primul programator de calculator din lume.[2][3][4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Augusta Ada Byron s-a născut la 10 decembrie 1815, fiind singurul copil legitim al poetului Lord Byron. Mama ei a fost Anne Isabella (Annabella) Milbanke. Toți ceilalți copii ai poetului au fost ilegitimi.[5] Anne Isabella Byron s-a despărțit de poet la doar la o lună după nașterea Adei, iar poetul a părăsit Anglia pentru totdeauna patru luni mai târziu. Byron a decedat din cauza unei boli în timpul Războiului de independență al Greciei, când Ada avea doar opt ani. Mama Adei a rămas supărată pe Lord Byron și i-a susținut interesul Adei pentru matematică și logică, într-un efort de a împiedica dezvoltarea a ceea ce vedea ca nebunie în tatăl Adei. Dar Ada a rămas interesată de poet, în ciuda eforturilor mamei de a-l face uitat, și la cererea ei a fost înmormântată lângă tatăl său, la biserica St. Mary Magdalene în Hucknall, Nottingham.

Ea se autointitula „poetical scientist” („savantul poetic”).[5]

Munca[modificare | modificare sursă]

De-a lungul vieții, Lovelace a fost pasionată de cercetarea științifică, incluzând frenologia [6] și hipnoza.[7].

În 1844 Lovelace si-a exprimat dorința de a crea un model matematic care să reprezinte felul în care creierul uman recepționează gândurile și emoțiile ("analiza matematică a sistemului nervos").[8] Cu toate acestea, ea nu și-a împlinit dorința. Parte a acestui proiect de cercetare, ea l-a vizitat pe inginerul Andrew Crosse în 1844, de la care a învățat cum se efectuează experimentele electrice.[9] În același an, Lovelace a scris un articol care rezuma un articol de Baron Karl von Reichenbach, intitulat Cercetări despre magnetism, dar care nu a fost publicat.[10] În 1851 i-a scris mamei sale o scrisoare în care a menționat rezultatele muncii sale legate de muzică și matematică. [11]

Portretul Adei Lovelace, creat de Margaret Sarah Carpenter (1836)

Lovelace l-a întâlnit pe Charles Babbage în iunie 1833, prin prietena lor comună Mary Somerville. În acea lună Babbage a invitat-o să vadă prototipul mașinii diferențiale.[12] Ada a fost fascinată de mașină și a început să-l viziteze des pe Babbage. Acesta era impresionat de gândirea ei critică.

Ada Lovelace, primul programator[modificare | modificare sursă]

Timp de 9 luni, între 1842–43, Lovelace a tradus un articol al matematicianului italian Luigi Menabrea, despre mașinăria lui Charles Babbage, numită "Motorul analitic". Ea a adăugat mai multe pagini traducerii articolului, explicând dificultatea funcției mașinii.[13] Notițele Adei explicau în ce fel noua mașină era diferită față de mașina diferențială.[14] Munca ei a fost apreciată la momentul respectiv. Omul de știință Michael Faraday i-a susținut munca.[15]

Notițele Adei la traducerea articolului sunt de trei ori mai lungi decât articolul în sine și includ, în detaliu, o metodă corectă de calcul pentru o serie de numere Bernoulli cu ajutorul noii mașinării, dacă aceasta ar fi fost construită. Doar mașina diferențială a fost însă construită, abia în 2002, în Londra.[16] Datorită acestei munci, Lovelace este considerată primul programator din toate timpurile. [2], iar munca ei este considerată ca fiind primul program de calculator .[17]

În notițele sale, Lovelace se opune inteligenței artificiale. Ea a scris că Mașina analitică nu depune nicio muncă originală. Mașina efectuează numai ceea ce i se spune să efectueze. Poate sa efectueze analize, dar nu are abilități analitice. Aceste notițe au fost criticate de mulți, un critic important fiind Alan Turing, în articolul "Mașina de calcul și inteligența" (în engleză "Computing Machinery and Intelligence").


Limbajul de programare Ada îi poartă numele.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Calculating Passion of Ada Byron, 12 ianuarie 1986 
  2. ^ a b J. Fuegi and J. Francis, "Lovelace & Babbage and the creation of the 1843 'notes'". IEEE Annals of the History of Computing 25 No. 4 (October–December 2003): 16–26. Digital Object Identifier
  3. ^ Ada Byron, Lady Lovelace”. Există o versiune arhivată la 21 iulie 2010. http://web.archive.org/web/20100721013509/http://cs-www.cs.yale.edu/homes/tap/Files/ada-bio.html. Accesat la 11 iulie 2010. 
  4. ^ "Ada Lovelace honoured by Google doodle". The Guardian. Retrieved 10 December 2012
  5. ^ a b Ada Byron, Countess of Lovelace, Women in Computer Science, American University of Bulgaria, [1]
  6. ^ Woolley 1999, p. 198.
  7. ^ Woolley 1999, pp. 232–33.
  8. ^ Woolley 1999, p. 305.
  9. ^ Woolley 1999, pp. 310–14.
  10. ^ Woolley 1999, pp. 315–17.
  11. ^ Woolley 1999, p. 335.
  12. ^ Toole 1998, pp. 36–38.
  13. ^ Woolley 1999, p. 265.
  14. ^ Woolley 1999, p. 267.
  15. ^ Woolley 1999, p. 307.
  16. ^ The Babbage Engine”. Computer History Museum. 2008. http://www.computerhistory.org/babbage. 
  17. ^ Gleick, J. (2011) The Information: A History, a Theory, a Flood, London, Fourth Estate, pp. 116–118.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]