Activism pe internet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Activismul pe Internet (cunoscut și ca e-activism, lobby electronic, ciberactivism, e-campanii) este folosirea tehnologiei comunicațiilor precum email, site-uri web, rețele de socializre și podcasturi pentru diferite forme de activism în scopul unei mai rapide comunicări dinspre inițiatori și pentru a livra mesajele unei audiențe mult mai mari.[1] Aceste tehnologii Internet sunt folosite în scopul obținerii de fonduri, pentru lobby, voluntariat, dezvoltarea de comunități, organizare, etc.[2][3][4]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Hacktivism și ciberactivism: război electoral pe internet - Campus TV - Campus Party Brasil, 2013

Sandor Vegh împarte activismul online în trei mari categorii: conștientizare/advocacy, organizare/mobilizare, și acțiune/reacțiune.[5]

Internetul este resursa cheie pentru activiștii independenți sau e-activiști, în special cei ale căror mesaje se împotrivesc curentului principal. "În special când se produce o violare serioasă a drepturilor omului, Internetul este esențial pentru raportarea atrocităților în exterior”.[6]

Activiștii pe Internet folosesc de asemenea petiții electronice (e-petiții) care sunt transmise guvernelor și organizațiilor pentru a determina schimbări pozitive în politică și a protesta împotriva multor probleme, de la comerțul cu arme la teste pe animale. Multe organizații non-profit și caritabile folosesc aceste metode, transmițând petiții prin email membrilor înscriși pe listele de discuții și solicitând semnarea lor. Site-urile importante de rețele sociale sunt de asemenea instrumente utile pentru e-activiști.[7]

Internetul permite unor organizații precum organizațiile neguvernamentale să comunice ieftin și rapid cu membrii lor. Mitingurile și protestele pot fi organizate și ajutate atât de către organizatori cât și de participanți. Lobby se realizează de asemenea mai ușor prin Internet, cu ajutorul mesajelor transmise în masă și a abilității de a răspândi un mesaj cât mai mult cu costuri minime.[8]

Atacurile denial-of-service, preluarea și vandalizarea unor situri web, încărcarea de cai troieni și spam, sunt toate exemple de activism pe Internet efectuate la limita sau dincolo de limita legalității. Multe din aceste tipuri de "acțiuni directe" poartă numele de hacktivism.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Activismul pe Internet”. SetThings.com. . Accesat în . 
  2. ^ „Edwards, Frank, Philip N. Howard, and Mary Joyce. Digital Activism and Nonviolent Conflict. The Digital Activism Research Project. November, 2013”. 
  3. ^ Obar, Jonathan; et al. (). „Advocacy 2.0: An Analysis of How Advocacy Groups in the United States Perceive and Use Social Media as Tools for Facilitating Civic Engagement and Collective Action”. Journal of Information Policy. 
  4. ^ Obar, Jonathan (). „Canadian Advocacy 2.0: A Study of Social Media Use by Social Movement Groups and Activists in Canada”. Canadian Journal of Communication. 39 (2). doi:10.22230/cjc.2014v39n2a2678Accesibil gratuit. 
  5. ^ McCaughey, Martha; Ayers, Michael D. (). Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice. Psychology Press. ISBN 9780415943208 – via Google Books. 
  6. ^ "Classifying Forms of Online Activism: The Case of Cyberprotests Against the World Bank" în Cyberactivism: Online Activism in Theory and PRACTICE, Eds. Ayers, Michael D., Martha McCaughey, pp. 72-73. Copyright 2003, Routledge, New York, NY
  7. ^ Sfetcu, Nicolae (). Harta politică - Dicționar explicativ. ISBN 978-1505546545. 
  8. ^ Watson, Nessim "Why We Argue about Virtual Community: A Case Study of the Phish.net Fan Community" pp. 103-104. SAG Publications 1997
  9. ^ "Classifying Forms of Online Activism" în Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice, pp. 71-95. Copyright 2003, Routledge, New York, NY