Action française
| Action française | |
 | |
| Abreviere | AF |
|---|---|
| Motto | „Tot ce este national este al nostru.” |
| Înființare |  |
| Fondator(i) | Henri Vaugeois[*][1][2] Maurice Pujo[*][3][2] |
| Țara |  A Treia Republică Franceză |
| Website | site web oficial cont X |
Modifică date / text  | |
Action française (abreviat AF) a fost o mișcare politică monarhistă și naționalistă franceză. Mișcarea și publicația sa au fost fondate de Maurice Pujo și Henri Vaugeois în 1899, ca o reacție naționalistă în contextul Afacerii Dreyfus (numele provine de la Alfred Dreyfus și de la intervenția intelectualilor de stânga în apărarea sa). Charles Maurras, un activist regalist, s-a alăturat ulterior și a devenit principalul ideolog al mișcării. Sub influența sa, Acțiunea Franceză a devenit regalistă, contrarevoluționară, anti-parlamentară și pro-decentralizare, susținând corporatismul, integralismul și catolicismul ca religie de stat.[4]
Istoric
[modificare | modificare sursă]
La scurt timp după înființare, Acțiunea Franceză a încercat să influențeze opinia publică prin transformarea publicației sale într-un cotidian și prin crearea de organizații afiliate. Ziarul mișcării a fost popular între 1899 și 1914.[5][6] În perioada interbelică mișcarea avea sprijinul elitelor conservatoare, însă popularitatea i-a scăzut treptat pe fondul ascensiunii fascismului în Europa și a rupturii cu Biserica Catolică. Deși agnostic, Maurras promova catolicismul ca religie de stat în Franța.[6]
În 1926 papa Pius al XI-lea a declarat că ideile lui Charles Maurras sunt incompatibile cu învățăturile Bisericii. În anul 1927 mai multe lucrări ale lui Maurras au fost incluse în Index Librorum Prohibitorum, iar Acțiunea Franceză a devenit primul ziar plasat pe lista publicațiilor prohibite în Biserica Catolică. Pe 8 martie 1926 Vaticanul i-a exclus pe membrii AF de la împărtășanie, ca urmare a continuării instrumentalizării religiei în scopuri naționaliste, fapt calificat drept păcat grav. În aceste condiții mai mulți membri au ieșit din mișcare, precum scriitorii François Mauriac și Georges Bernanos.[7][8] Pentru a contracara influența AF călugării dominicani au înființat în 1929 editura Éditions du Cerf, cu un program editorial în acord cu învățăturile Bisericii Catolice.
În 1939, în urma Războiului Civil Spaniol și pe fondul anticomunismului promovat de papa Pius al XII-lea, acesta a ridicat excomunicarea membrilor mișcării pronunțată de predecesorul său.[9][10]
După înfrângerea Franței în 1940, proclamarea Regimului de la Vichy și a „Revoluției Naționale” de către mareșalul Philippe Pétain a fost salutată de Maurras drept o „surpriză divină”, iar acesta a sprijinit colaboraționismul cu Puterile Axei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.[6]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, publicația Acțiunea Franceză a susținut Regimul de la Vichy și pe mareșalul Pétain. Regaliștii din cadrul mișcării sperau ca Pétain să restabilească monarhia, iar sediul organizației a fost mutat de la Paris la Vichy.[5][6]
După căderea Regimului de la Vichy în 1944, Maurras a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a fost grațiat în 1952.[5][6]
Acțiunea Franceză a fost dizolvată în 1944. Cu toate acestea, mișcarea a continuat să existe prin publicații și asociații noi, deși cu influență redusă. Monarhismul a pierdut din popularitate, iar extrema dreaptă franceză s-a orientat către tradiționalismul catolic (schismatic) și apărarea unei presupuse culturi tradiționale franceze.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://www.lefigaro.fr/flash-actu/2007/11/10/01011-20071110FILWWW00429-le-chef-de-l-action-francaise-est-mort.php. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 https://archives.haute-garonne.fr/archive/fonds/FRAD031_0154J. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.lemonde.fr/disparitions/article/2007/11/15/pierre-pujo-dirigeant-historique-du-mouvement-royaliste-l-action-francaise_978815_3382.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Day, Alan John (). Political parties of the world. University of Michigan. p. 193. ISBN 978-0-9536278-7-5.
- 1 2 3 Rémond, René (). „Action française”. În Lawrence D. Kritzman. The Columbia History of Twentieth-Century French Thought. New York: Columbia University Press. p. 8. ISBN 978-0-231-10790-7.
- 1 2 3 4 5 Judaken, Jonathan (). „Action française”. În Richard S. Levy. Antisemitism: A Historical Encyclopedia of Prejudice and Persecution. Santa Barbara, California, United States of America: ABC-CLIO. p. 1. ISBN 978-1-85109-439-4.
- ↑ „Holy See Bans French Paper”. Salt Lake Tribune. . p. 1.
- ↑ Prévotat, Jacques (), „La condamnation de l'Action française par Pie XI”, Publications de l'École Française de Rome, 223 (1), pp. 359–395, accesat în
- ↑ Arnal, Oscar L., Ambivalent Alliance: The Catholic Church and the Action Française, 1899-1939, pp.174-75 (Pittsburgh: University of Pittsburgh Press, 1985).
- ↑ Leymarie, Michel; Prévotat, Jacques (), L' Action française: culture, société, politique (în franceză), Presses Univ. Septentrion, p. 139, ISBN 978-2-7574-0043-2, accesat în
- ↑ Day, Alan John (). Political parties of the world. University of Michigan. p. 193. ISBN 978-0-9536278-7-5.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Maurice Blondel, Une alliance contre nature: catholicisme et intégrisme, La Semaine sociale de Bordeaux 1910 (reed. Bruxelles, 2000);
- Ernst Nolte(en)[traduceți], Die Action française, în: Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte, Jg. 9 (1961), Heft 2;
- Ernst Nolte, The Three Faces of Fascism: Action Française, Italian Fascism, National Socialism, London, 1965;
- Eugen Weber, Action Française. Royalism and Reaction in Twentieth-Century France, Stanford, California, Stanford University Press, 1962.
