Accidentul feroviar de la Lac-Mégantic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Accidentul feroviar de la Lac-Mégantic
Lac megantic burning.jpg
Incendiul provocat de deraiere, o zi mai târziu
Detalii
Dată 6 iulie 2013
Ora 01:15 CEST (05:15 UTC)
Locație Lac-Mégantic, Québec
Țară  Canada
Linie de cale ferată Montreal - Saint John
Operator Montreal, Maine and Atlantic Railway
Tip de incident Deraiere
Cauză Lăsarea motorulului în stare de funcțiune
Statistici
Trenuri 1
Decese 47
Pagube 30 de clădiri distruse

Accidentul feroviar de la Lac-Mégantic a avut loc pe 6 iulie 2013, ora locală 01:15,[1] în orașul canadian Lac-Mégantic din provincia Québec.

Cel puțin patru vagoane-cisternă încărcate cu țiței dintr-un convoi de 77 au deraiat și explodat în centrul orașului, determinând evacuarea a cel puțin 2.000 de persoane și distrugerea totală sau parțială a circa 30 de clădiri[2].

Investigație[modificare | modificare sursă]

Lac-Mégantic cu indicarea ariei afectate de explozie

Un purtător de cuvânt al companiei The Montreal Maine & Atlantic (deținătoarea convoiului), Christophe Journet, a declarat că înainte de catastrofă, trenul fusese oprit în satul vecin, Nantes, pentru a se face schimbul de echipă și că, din motive necunoscute, trenul a început "să avanseze, să se miște în pantă până în Lac-Mégantic", în timp ce sistemele de frânare erau active. Drept urmare, "nu exista niciun mecanic la bordul trenului" atunci când acesta s-a pus în mișcare, a declarat acesta[3]. Din cele cinci locomotive care propulsau convoiul de 77 vagoane, prima locomotivă fusese lăsată, așa cum se obișnuia, cu motorul în stare de funcțiune pentru a asigura presiunea necesară sistemului hidraulic de frânare, în disprețul legii care prevedea că pentru un tren format din 72 vagoane cel puțin nouă dintre acestea trebuiau să aibă și frânele manuale (pe șurub) acționate. Această locomotivă suferise în Nantes un incendiu minor, iar în urma stingerii focului de către echipele de pompieri cineva i-a oprit motorul care era unicul responsabil pentru menținea trenul imobilizat, făcând astfel posibilă alunecarea acestuia pe panta înspre Lac-Mégantic, unde în curba strânsă de pe chei convoiul a deraiat. Rețeaua feroviară canadiană a fost neglijată de proprietari după privatizarea ei în 1995, compania MMA utilizând o secțiune vetustă,[4], fragila companie americană neinvestind de altfel nici în materialul rulant (din cele 26 locomotive in proprietate, cea mai veche datează din 1947 și cea mai nouă din 1988).[5] Guvernul canadian a crezut că privatizând rețeaua feroviară, din exploatare vor fi generați suficienți bani pentru întreținerea ei, fapt care s-a dovedit însă iluzoriu.[5] În 2007, guvernul federal decide să injecteze împreună cu guvernul provincial (al Québec-ului) fonduri publice în companiile feroviare private în valoare de 50 de milioane de dolari pentru următorii cinci ani, pentru a permite acestor companii să efectueze investițiile necesare menținerii siguranței transportului pe căi ferate, cerând în schimb acestora să investească și ele 25 de milioane. Până în 2013, MMA, compania implicată în tragedia din Lac-Mégantic, n-a folosit decât jumătate din fondurile publice care îi reveneau, pentru că disponibilizarea acestora era legată de o contribuție corespunzător proporțională din partea părții private, ori MMA nu era capabilă să furnizeze mai mult de 2.4 milioane dolari canadieni.[6]

Victime[modificare | modificare sursă]

În urma accidentului 50 de persoane au decedat (38 confirmat și 12 presupus), peste 128 de persoane fiind rănite[7].

Reacții[modificare | modificare sursă]

  •  Canada: premierul canadian Stephen Harper a declarat:
    „Sunt șocat, îngrozit de veste. Din nefericire este clar că au fost pierderi de vieți omenești, chiar dacă nu se cunoaște încă amploarea.”
  •  Quebec: premierul Quebecului, Pauline Marois, și-a exprimat „regretul profund”:
    „Am resimțit tristețe în special pentru oamenii afectați de această catastrofă, centrul orașului este distrus.[8]

Note[modificare | modificare sursă]