Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron
| Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron | |
,_orientaliste.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Paris, Regatul Franței[1] |
| Decedat | (73 de ani)[1][3][5][6] Paris, Regatul Franței[1] |
| Frați și surori | Louis-Pierre Anquetil[*][7][1] |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | lingvist traducător Indologist[*] orientalist[*] călător[*] memorialist de călătorie[*] scriitor |
| Limbi vorbite | franceză[2] latină[8] |
Modifică date / text  | |
Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un indolog(d) și un traducător francez. El a făcut cunoscute în Franța Upanișadele și Zend-Avesta.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut dintr-un tată negustor, interesul său profund pentru limbile orientale l-a împins să se îmbarce pentru India, unde spera să poată găsi scrierile lui Zarathustra[9]. Grăbit să plece, s-a înrolat ca soldat în Compania Franceză a Indiilor Orientale(d), ceea ce i-a permis să se deplaseze în India în 1755, la vârsta de douăzeci și trei de ani. Din cauza plecării sale precipitate, a ratat la limită ajutorul generos pe care reușiseră să îl strângă protectorii săi, abatele Barthélemy(d) și episcopul de Auxerre, Charles de Caylus.
Călătoria sa în India este povestită în detaliu în „Discours préliminaire” din Zend-Avesta (1771)[10]. Din 1755 până în 1762, el a străbătut țara, fiind primit de funcționarii coloniali francezi și englezi cu mai multă sau mai puțină simpatie, cufundându-se în același timp în rândul populației indiene. Empatia sa sinceră pentru cultura indiană, îmbinată cu talentele sale de observator, i-a permis să descopere tradițiile religioase ale parșilor(d). La Surat, a reușit să studieze textele lor sacre zoroastriene, Avesta.
În 1762, când englezii l-au repatriat în Europa, după căderea Pondicherry, adunase o sută optzeci de volume, printre care Vedele și Avesta. Multe dintre aceste volume erau, de fapt, manuscrise care îi fuseseră încredințate de Joseph Tieffenthaler, un misionar iezuit austriac. Întors în Franța, a predat o mare parte din manuscrisele sale Bibliotecii Regale și a început să se dedice traducerii și publicării textelor sacre. În 1765, a devenit membru asociat al Academiei Regale de Inscripții și Litere. A publicat în 1771 o traducere în limba franceză a Avestei, sub titlul Zend Avesta[11]. La apariția acesteia, a urmat o polemică cu erudiții de la Royal Society of London, care au exprimat îndoieli cu privire la autenticitatea textului și l-au acuzat pe Anquetil-Duperron de impostură.
Abia aproximativ patruzeci de ani mai târziu a reușit să publice o altă parte a manuscriselor sale, în jur de cincizeci de Upanișade, sub titlul Oupnek'hat, id est, Secretum tegendum[12] (2 vol., 1801-1802). În ciuda traducerii sale în latină, Anquetil-Duperron a pus la dispoziția mediului academic occidental textele sacre ale hinduismului. Astfel, Arthur Schopenhauer a declarat că cunoștințele sale despre filozofiile hinduse, care i-au influențat profund opera, proveneau din lectura traducerilor lui Anquetil-Duperron[13].
Experiența sa indiană l-a marcat atât de mult încât va continua, de-a lungul întregii sale vieți, să trăiască precum un „înțelept al Indiei”, considerându-se cel mai fericit om din Franța. Practicarea ascezei, a postului și a renunțării nu l-a împiedicat să rămână profund atașat de religia catolică.
În perioada revoluționară, el a rămas fidel Vechiului Regim, în ciuda îndemnurilor tânărului său prieten și discipol Jean-Denis Lanjuinais(d). În 1804, în calitate de membru al Institutului, a refuzat să depună jurământul de credință față de împărat. Au fost singurii doi care au refuzat: La Révellière-Lépeaux și el însuși.
La moartea sa, la Paris în 1805, a lăsat numeroase lucrări, unele neterminate, printre care schițe de dicționare de malayalam, sanscrită și telugu. O parte din colecția sa este conservată în prezent la Biblioteca Națională a Franței, la departamentele de manuscrise occidentale și orientale.
El a fost unul dintre primii indianiști de teren și, în ciuda traducerii sale uneori inexacte a Avestei, unul dintre pionierii studierii gândirii religioase persane și indiene în Europa.
Publicații
[modificare | modificare sursă]- Zend-Avesta, ouvrage de Zoroastre contenant les idées théologiques, physiques et morales de ce législateur, les cérémonies du culte religieux qu'il a établi, et plusieurs traits importants relatifs à l'ancienne histoire des Perses (în franceză). .
- Tableau historique de l'Inde, contenant un abrégé de la mythologie & des mœurs indiennes (Tablou istoric al Indiei, conținând un rezumat al mitologiei și al moravurilor indiene) (în franceză). Bouillon: Société typographique de Bouillon. .
- Oupnek'hat, id est, Secretum tegendum... continens... doctrinam e quatuor sacris Indorum libris... excerptam.. .
- Anquetil-Duperron, Abraham-Hyacinthe (). Législation orientale, ouvrage... montrant quels sont en Turquie, en Perse et dans l'Indoustan les principes fondamentaux du gouvernement... (Legislația orientală, lucrare... arătând care sunt în Turcia, în Persia și în Industan principiile fundamentale ale guvernării...) (în franceză). Amsterdam: Marc Michel Rey.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 5 „ЭСБЕ / Анкетиль-Дюперрон, Абрам Ясент”, Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона. Том Iа, 1890 (în rusă), Wikidata Q20669060
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „A.-H. Anquetil-Duperron” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „DU PERRON Abraham-Hyacinthe Anquetil”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în .
- ↑ „ЭЛ / Анкетиль-Дюперрон, Абрагам-Гиацинт”, Encyclopedic lexicon. Volume II, 1835 (în rusă), Wikidata Q50183472
- ↑ „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ Zend-Avesta. Anquetil-Duperron. p. XLI.
- ↑ Zend-Avesta , ouvrage de Zoroastre... traduit en françois sur l'original zend.. (în franceză). Anquetil Du Perron. .
- ↑ Zend-Avesta. Anquetil-Duperron. p. VI.
- ↑ Oupnek'hat, id est, Secretum tegendum... continens... doctrinam e quatuor sacris Indorum libris... excerptam.. .
- ↑ App, Urs (). Schopenhauer's Compass. An Introduction to Schopenhauer's Philosophy and its Origins (Busola lui Schopenhauer. O introducere în filozofia lui Schopenhauer și originile sale) (în engleză). Wil: UniversityMedia. ISBN 978-3-906000-03-9.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Charliat, Pierre-Jacques (). Le temps des grands voiliers (Epoca marilor veliere). Histoire Universelle des Explorations (în franceză). tome III. Paris: Nouvelle Librairie de France. p. 116.
- Anquetil, Jacques (). Anquetil-Duperron, Premier orientaliste français (Anquetil-Duperron, primul orientalist francez) (în franceză). Paris: Presses de la Renaissance. ISBN 978-2-7509-0106-6.
- Valensi, Lucette (). Dictionnaire des orientalistes de langue française (Dicționarul orientaliștilor de limbă franceză) (în franceză). Paris: Éditions IISMM-Karthala. ISBN 978-2-84586-802-1.
- Kieffer, Jean-Luc (). Anquetil-Duperron. L'Inde en France au XVIIIe siècle (Anquetil-Duperron. India în Franța în secolul al XVIII-lea) (în franceză). Paris: Belles Lettres. ISBN 978-2-25135-325-8.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron la Wikimedia Commons- „Auteur:Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron (Autor:Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron)” (în engleză, franceză, și italiană). Wikisource. Accesat în .
- Resurse relevante pentru cercetare:
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în franceză). La France savante. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în engleză și franceză). Persée. Accesat în .
- Resurse relevante pentru mai multe domenii:
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în franceză). Répertoire du patrimoine culturel du Québec. Accesat în .
- Note în dicționare sau enciclopedii generale:
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în engleză). Encyclopædia Britannica. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în germană). Brockhaus. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în daneză). Den Store Danske Encyklopædi. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în engleză și germană). Deutsche Biographie. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în italiană). Enciclopedia italiana. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în engleză). Encyclopædia Iranica. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în croată). Hrvatska Enciklopedija. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în norvegiană). Store norske leksikon. Accesat în .
- „Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron” (în franceză). Encyclopædia Universalis. Accesat în .
- Gallegos Gabilondo, Simón (). „Philosophie et colonialisme chez Anquetil-Duperron (Filozofie și colonialism la Anquetil-Duperron)” (PDF) (în franceză). Accesat în .
