Abația Lérins

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Abația Lérins
Abbaye de Lérins

Vedere generală asupra abației
Informații generale
Confesiuneromano-catolică
Jurisdicție religioasădiocèse de Fréjus-Toulon[*][[diocèse de Fréjus-Toulon (Diocese of the Latin Rite of the Roman Catholic Church in France)|​]]  Modificați la Wikidata
ȚaraFranța
arondismentArondismentul Grasse
Istoric
Data începeriisecolul al V-lea d.Hr.  Modificați la Wikidata
Localizare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Abația Lérins este o abație situată pe insula Saint-Honorat în insulele Lérins, pe teritoriul comunei Cannes, în departamentul francez Alpes-Maritimes, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur.

Prima mănăstire a fost fondată de Honorat d'Arles, prin 400-410. Clădirile actuale datează din secolele al XI-lea - al XIV-lea și de la mijlocul secolului al XIX-lea. Abația a fost timp îndelungat clunisiană; mănăstirea adăpostește astăzi o comunitate de călugări cistercieni din Congregația Cisterciană a Imaculatei Concepții. Din 2011, ea găzduiește, în fiecare an, Festivalul Liniștii care se ține în paralel cu Festivalul de la Cannes.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima fondare[modificare | modificare sursă]

Insula, cunoscută de romani sub numele de Lerina », era nelocuită și infestată de șerpi. Honorat d'Arles, însoțit de sfântul eremit Caprais de Lérins, a fondat acolo o mănăstire sub protecția sfântului Léonce, episcop de Fréjus. Potrivit tradiției, Honorat s-a instalat pe insulă cu intenția de a trăi ca eremit, dar i s-au alăturat discipoli care au constituit o comunitate cenobitică în jurul lui[1] între 400 și 410.[2][3] Astfel insula Lérins a devenit o «mănăstire imensă» încă din 427, cum nota sfântul Ioan Casian. Honorat a codificat viața comunității, cu o regulă a cărei primă redactare, Regula celor Patru Părinți, este prima de acest gen în Franța.
În secolele al V-lea și al VI-lea, mănăstirea a atras călugări care îi vor asigura renumele. Astfel sfântul Patriciu / sfântul Patrick a studiat aici înainte de a întreprinde evanghelizarea Irlandei. Maxime de Riez și Faustus de Riez / Faust de Riez au fost abați de Lérins înainte de a deveni episcopi de Riez. Eucherius de Lyon și-a trimis acolo fiii înainte de a se alătura și el mănăstirii. Sfântul Quenin, episcop de Vaison-la-Romaine, a fost și călugăr la Lérins în cursul secolului al VI-lea.

Personalități legate de abație[modificare | modificare sursă]

Vedere panoramică spre abația Lérins: fotografie luată dinspre fortăreață
Mănăstirea de pe Insula Saint-Honorat văzută de pe insula Sainte-Marguerite.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Abbaye de Lérins (în français), Nice: Giletta Nice-Matin, , ISBN 2-915606-21-8 .
  2. ^ Abbayes de Provence, Paris: Nouvelles Éditions Latines,  
    Lérins : On doit la fondation de ce monastère, (375), à Honorat, praticien d’origine lorraine, après qu’il eut reçu la prêtrise des mains de saint Léonce, évêque de Fréjus, p. 87 à 89
    .
  3. ^ Le patrimoine des communes des Alpes-Maritimes en deux volumes, Paris: Flohic Éditions, , ISBN 2-84234-071-X 
    Selon les auteurs, « Canton de Cannes – Mandelieu-La-napoule » L’île porte le nom de l’ascète Honorat qui y fonde, en 410, le monastère de Lérins, p. 226
    .

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

În ordinea cronologică a apariției:

  • Henri Moris, Edmond Blanc, Cartulaire de l'abbaye de Lérins, Société des lettres, sciences et arts des Alpes-Maritimes, chez H. Champion libraire-éditeur, 1883, première partie, 1905, al 2-lea partie
  • Henri de Flammare, Cartulaire de l'abbaye de Lérins, Société niçoise des sciences naturelles, historiques et géographiques, Librairie et imprimerie S. Cauvin-Empereur, Nice, 1885 (Citiți online) Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Comte Bernard-Attanoux, « Richelieu et le Parlement de Provence en conflit à propos des îles de Lérins », Nice Historique, année 1914, nr. 80, p. 262-371 (text online).
  • Par un moine de l'abbaye de Lérins, L'Île et l'abbaye de Lérins. Récits & description, Lérins, Imprimerie de l'Abbaye, 1929, 303 p. ([1]).
  • Paul-Albert Février, « La donation faite à Lérins par le comte Leibulfe », in Provence historique, tome 6, fascicule 23, 1956, p. 23-33 (Citiți online).
  • Histoire de Lérins, Imprimerie Meyerbeer, 21 rue Meyerbeer, Nice. Permis d’imprimer Monseigneur Gilles, Évêque de Fréjus et Toulon,  .
  • Marie-Louise Carlin, « Les relations entre l'abbaye de Lérins et la principauté de Seborga au XVIIe siècle », Provence historique, hors-série n°7, 1968, p. 115-124 ( PDF Citiți online).
  • Jacques Thirion, Alpes romanes, Édition Zodiaque, collection « La nuit des temps », nr. 54), La Pierre-qui-Vire, 1980, p. 127-150.
  • Lérins - L'île Saint-Honorat (în franceză), Cannes: Abbaye de Lérins, bulletin trimestriel,  .
  • Mireille Labrousse, Saint Honorat, fondateur de Lérins et évêque d'Arles, Étude et traduction de textes d'Hilaire d'Arles, Fauste de Riez et Césaire d'Arles, Les éditions de Bellefontaine, Vie monastique no 31, 1995.
  • Mireille Labrousse, Yann Codou, Jean-Marie Le Gall, Régis Bertrand Histoire de l'abbaye de Lérins, éd. Abbaye de Bellefontaine, 1999.
  • Abbaye de Lérins (în français), Nice: Giletta Nice-Matin, 168 pages, , ISBN 2-915606-21-8 .
  • « Un témoignage sur la bibliothèque de l’abbaye de Lérins en 1681 », Scriptorium 60, p. 269-289, Anne Chalandon éd., 2006.
  • Vladimir Gaudrat, « Lérins, une île sainte », Nice-Historique, p. 226-231, année 2006, nr.  [?] (texte en ligne).
  • Jacques Paul, « Vie de saint Honorat », Nice Historique, année 2006, nr. 493, p. 232-243 (texte en ligne).
  • Jean-Louis Gazzaniga, « La chronologie de Lérins, de Vincent Barralis », Nice Historique, année 2006, nr. 421, p. 282-291 (texte en ligne).
  • Hervé Barelli, « Lérins dans la Storia delle Alpi marittime, de Pierre Gioffredo », Nice Historique, année 2006, nr. 331, p. 292-305 (texte en ligne).
  • Jean-Bernard Lacroix, « Le cartulaire, témoin de la renaissance de L'abbaye de Lérins de 1000 à 1500 », Nice Historique, année 2006, nr. 448, p. 250-275 (texte en ligne).
  • Gérard Giodanengo, « Un problème de géométrie, Lérins, XVe siècle », Nice Historique, année 2006, nr. 428, p. 277-281 (texte en ligne).
  • Germain Butaud, Cécile Caby, Yann Codou, Rosa Maria Dessi, Michel Lauwers, Lérins. Une île monastique dans l'Occident médiéval, Congrès de la SHMESP, Nice, juin 2009 ; p. 42 (texte en ligne[nefuncțională]).
  • Yann Codou et M. Lauwers (dir.), Lérins, une île sainte de l'Antiquité tardive au Moyen Âge, Turnhout, Brepols, Collection d’études médiévales de Nice, vol. 9, 2009 (en ligne).
  • Collectif, Lérins, Saint-Honorat, brève histoire du monachisme à Lérins, Saint-Priest, Éditions Lescuyer, Impr. Ranchon, 2012, 36 p.
  • Alain Bottaro, Germain Butaud, Cécile Caby, Yann Codou, Rosa Maria Dessì, Anne Jolly, Yves Kinossian, Michel Lauwers, Gaëlle Le Dantec, Simonetta Tombaccini-Villefranque, Nicolas Riouat, Entre ciel, mer et terre. L'île monastique de Lérins, Gand, Snoeck, 2018 ISBN: 9-789461-614322 (en ligne Arhivat în , la Wayback Machine.).
  • Notre-Dame de Lérins 
    Héliograpvure Lescuyer – Lyon, Photos M. Guillet
    .

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Abația Lérins
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Abația_Lérins&oldid=15772247